ce facem dupa ce se termina
-
0 0Evelor, luminati-ma va rog, cum ati facut (cele care ati trecut prin asa ceva) sa supravietuiti unei despartiri dureroase?
-
am plans; mult si bine am plans. mi-am descarcat sufletul cumva: prietene, am scris, tinut jurnal. prima etapa. sa inteleg ca de-abia te-ai despartit, nu? cateva zile o sa fie mai greu... perioada de interiorizare. apoi ai sa poti sa comunici si incet-incet sa-ti revii. nici nu stiu daca sa iti doresc sa iti revii repede, poate ai nevoie de lectia asta pentru a te maturiza, sau pentru a invata ceva, cine stie...
dar ca perspectiva, crede-ma ca ai sa iti revii. nu pot sa iti spun ceva concret pentru ca fiecare trece in felul lui peste o despartire. dar mai devreme sau mai tarziu se va decanta totul si ai sa iti revii. curaj!
si inca ceva: suntem aici sa ne impartasim durerea. poate te ajuta sa ne spui ce ti s-a intamplat. -
Am aproape 18 ani, si tocmai am incheiat o relatie de 3 ani cu un baiat de 21. Din pacate, a fost o relatie cu extreme, fericire maxima dar si foarte multa suferinta. Vreau sa stiu cum sa trec peste desprtirea asta, pentru ca am mai incercat sa o termin cu el, de mai multe ori, si cel mai mult am rezistat 3 saptamani, pana sa cedez insistentelor lui. In timpul asta el a mai avut o prietena, eu nu, pt ca nu era ceea ce imi doream. Ideea este ca de data asta vreau sa fie definitiva , si nu situ cum sa imi gasesc puterea sa lupt cu acea parte din mine care inca s-ar intorce la el. Sunt perfect constienta ca daca ramanem impreuna o sa ne mancam zilele unul altuia. Ceea ce m-a facut sa iau decizia asta este ca, dupa schimbarea serviciului care implica un alt statut social, si mai multi bani, a uitat ce a fost inainte... a inceput sa aiba niste idealuri pur materialiste, sa nu imi mai dea atentie...etc. Intr-unb cuvant a devenit un egoist fara masura, dispus sa calce pe oricine in picioare. Si de data asta el ma vrea inapoi, dar vrea sa ma intorc fara nici o conditie, si sa il accept in varianta de om care este acum, si care nu se aseamana catusi de putin cu baiatul de care m-am indragostit. Sper ca o sa puteti intelege ce am vrut sa zic, pt ca sunt destul de tulburata pentru a fi si coerenta.
-
depinde ce motive au facut ca relatia sa fie atat de tumultoasa. mai bine ai vorbi cu el si i-ai spune: mai omule, uita-te cum ai devenit: materialist si indolent. dar daca zici ca va tot desparteati, inseamna ca mereu aveati parte de discutii de-astea "concludente" care se soldau cu impacare iar dupa o perioada iar cu certuri. deci nu duceau la nimic. repet, insa: pe ce considerente va tot certati si impacati? ce era atat de insuportabil la relatie?
-
De discutat tot discutam, si facea tot felul de promisiuni, si eu la fel (ca uneori certurile erau si din vina mea) si mergea bine o perioada mai scurta sau mai lunga.Ideea e ca dupa ultima despartire, cea de 3 saptamani, imi pirdusem toata increderea in el, si i-am cerut ajutorul sa mi-o refac, zicandu-i ca o sa fiu exagerata o vreme cu intrebarile... dar ca e musai ca ele sa ma ajute. S-a conformat vreo 2 saptamani, dupa care a inceput iar sa imi reproseze ca el nu are pic de libertate (desi unde vroia sa se duca, se ducea), si sa ma minta, de la lucruri importante, pana la nimicuri la care adevarul nu ma deranja.
-
draga blondeVirus, daca n-am fi trecut toate prin asa situatii, am fi fost calugarite.
este normal sa suferi, este normal sa vrei sa te intorci. ti-e teama de schimbare, ti-e mai lejer sa revii la normal, decat sa incerci ceva nou.
iar tu esti FOARTE tanara, multe (sa dea domnu' numai) frumoase te asteapta.
in afara unei aberatii de relatii pe care o traiesc (prietenele de pe acest forum mi-au deschis ochii)...am avut anterior o relatie asemanatoare. la inceput el n-avea un sfant in buzunar, eu l-am ajutat cat am putut..cand a inceput sa faca banii lui, a devenit un total jerk. avea pretentii!
face probabil din categoria barbatilor foarte siguri pe ei. faptul ca tu il iubesti pe el il bucura enorm. chiar si faptul ca ti-a cerut sa te intorci neconditionat la el, sa-l accepti asa cum este, dovedeste egoismul lui, ingamfarea lui.
tu prin dragostea ta, si mai ales prin revenirile in viata lui, i-au reconfirmat cat de unic este el. cand barbatii se cred cei mai tari din parcari, cauta confirmari si la alte femei...vor sa-si confirme de fiecare data ca femeile sunt moarte dupa el.
tu n-ai nevoie de asa ceva. loveste-l unde-l doare. arata-i ca esti dorita si de alti barbati, ca sunt altii mult mai buni decat el.
nu te va uita, si-i vei taia din ingamfare.fii puternica si tine minte ca ai tot timpul in fata ta.
sfat: apuca-te de o pasiune, ceva. sport, orice sa te tina "in priza", sa-ti redea increderea in tine. -
Va multumesc tare mult. E absurd ca mi se pare un capat de lume, tinand caont ca nu sunt nici pe departe nici prima, nici ultima care o sa treaca prin asta. Cel mai dezamagitor este nu ca acum este asa, ci faptul ca inainte nu era asa, si prin urmare exista ispita sa cred ca o sa isi revina vreodata (desi sunt constienta ca nu o sa se intample).
-
Da, clar asta era - cerc vicios. Pt ca atunci cand nu il lasam sa faca ce vrea, simtea ca nu imi pasa de el, si ne certam. Cand faceam reversul, il sufocam. Cand era ceva, ne certam ca era, si cand disparea, ne certam ca a disparut. Nu pot cu toate astea sa zic ca nu am fost si fericita (printre certuri) sau ca toata vina certurilor de-a lungul timpului o poarta numai el . Oricum, ce a dus la despartire a fost clar numai schimbarea lui.