vesnica dilema...
-
0 0Buna. Scuzati-ma ca va invadez spatiul, dar am nevoie de oarece pareri pentru a-mi ajusta unele repere si obiective in viata, iar majoritatea postarilor de pe forum par suficient de obiective incat sa ma ajute sa-mi cristalizez sentimentele/ideile, pentru ca orice decizie as lua, peste 10 secunde mi se pare absurda.
Am o relatie de 2 ani cu o femeie mai tanara cu 8 ani (30-ea), maritata (necasatorit-eu).
Casnicia ei e vraiste, asa ca relatia noastra a inceput sub auspiciile unui divort iniment, care dupa 2 ani e in acelasi stadiu. Nu avem copii, salariu putin peste medie amandoi, ei au un apartament, eu locuiesc cu parintele ramas in viata (care o place f. mult). D.p.d.v. sentimental, sunt topit dupa ea, vorbim la telefon de cateva ori pe zi iar de cate ori ne vedem, cam de 3 oriin 2 saptamani (este studenta in an terminal,asa ca ma straduiesc sa-i las timp si pt scoala), e o feerie, o simt ca-mi raspunde cu aceeasi intensitate.
Recent, am initiat un "dialog" cu "inamicul". Nu am avut intentia asta, dar daca tot s-a intamplat, am luat taurul de coarne. Omu' cunostea problema, asa ca mi-a aruncat niste chestii destul de dure, culmea, nu despre mine, ci despre trecutul ei (pe care le stiam, dar cu alta interpretare), concluzionand: "Ia-o tu, ba si spala-te pe cap!!!" Durerea este ca dupa povestea asta, au revenit la aceeasi schema, acum ii face scandal monstru (uneori violent (si) fizic), peste cateva minute, cand o vede hotarata sa plece, declaratii de iubire si santaj psihic. Fata pare decisa sa o rupa cu trecutul, dar el sufera de o boala cronica (nu-i psihica), iar dupa fiecare "episod" se apropie de criza, fapt pt care, o lasa si ea un pic mai moale, pe urma, "deja-vu". Eu m-as retrage, dar sunt convins ca prea mult n-o mai duc impreuna, asa ca nu as suporta sa o las balta in momentul in care simt ca sunt aproape de a incepe "sa zbor" .Sunt deschis oricaror sugestii, asa ca nu va sfiiti. -
Nu tu trebuie sa iei decizia finala, ci ea. Iar ea trebuie sa se confrunte cu niste mustrari de constiinta (vezi starea de sanatate a sotului), plus faptul ca peste cateva luni termina facultatea...
Asa ca probabil ca acum nu are energia sa ia decizia.
Cat despre ceea ce ti-a spus "inamicul" despre ea, chiar nu ar trebui pus la suflet. Omul probabil o iubeste sau pur si simplu are nevoie de ea ca sprijin pentru boala pe care o are - asa ca e dispus sa spuna orice, ca sa te faca sa dai inapoi.
In orice caz, repet, cinstit fata de toata lumea implicata (inclusiv fata de tine) este sa o lasi pe ea sa aleaga, cand si cum o putea.
In ceea ce te priveste: e la alegerea ta CAT TIMP mai esti dispus sa stai sa astepti ca ea sa se hotarasca. -
Da, dar pentru fiecare este altceva...Inteleg ca tu o iubesti -asta este versiunea ta, asta inteleg eu- dar ea??? Eu nu pot pricepe....exista un sot, apoi un iubit -asta o inteleg, pot fii milioame de probleme care duc la existenta unui al doilea, vezi topicul "de ce inseala femeile"- dar apoi un al treilea???? Trebuie sa fie ceva acolo pe care nu il spui, altfel nu concep asa o relatie. De acord, iubirea scuza orice - eu zic, aproape orice. Zi!!!
-
"motivatie solida"?? dragostea pentru ea nu reprezinta asta??? sau nu este o motivatie solida???? dar ce vrei tu de fapt?????
Spui "divort iminent" si dup[a 2 ani este in aceeasi stadiu. Ce inseamna iminent?????? Eu cred ca ea nu stie ce vrea....va vrea pe amandoi - si daca mai apare si un al treilea este super...viata este frumoasa!!!!
Si stii ce ma mai surprinde? Zici ca ai 38 de ani -asa am inteles...mai citesc o data sa vad daca asa este- si totusi reactioneazi ca la 18????? Da, dragostea de orbeste, te innebuneste...dar neuronul ala este totusi acolo ---- ah, sper ca nu am devenit moralista, scuze! nu asta este intentyia mea -
Ce ma enerveaza idiotenia asta de forum! de fiecare data cand intru aici mai apare cate o bucatica de mesaj.....Abia acum a aparut mesajul tau disperat, ca oricum esti dus...Ce naiba, fruntea sus!!!! fii optimist, ai incredere in tine, in dragostea ta -asta daca ea este reciproca- infloreste liliacul!!!!
-
E adevarat, este usor sa dai sfaturi, dar eu incerc sa nu fac asta...doar sa-mi expun parerile, sa-ti spun cum vad eu situatia ta din afara -din punctul meu de vedere-. Dar daca mai dai niste amanunte, mai povestesti ceva...fara retineri, nu te judeca nimeni -execeptand ceva puritane, scuze,- e putin ceea ce ai spus ca sa judecam totusi situatia ta, ceva mai profund, nu asa superficial.....
-
Amanunte... E al dracu' de greu. Ne straduim sa comunicam, am incercat sinceritatea aia pana la idiotenie, chiar daca uneori am dat chix. Muncim din greu sa ne (re)educam unul pe celalalt, desi nu reusim de fiecare data. Incercam sa fim un cuplu (cel putin asa se vede de la mine). Ne bucuram unul de celalalt cand realizam oarece, cat de putin. In rest, un buchet de flori pe perna cand se trezeste la mine, o lenjerie, sunt fericit cand ii stralucesc ochii daca imi iese o mancare buna s.a.m.d. Chiar daca nu reusesc sa o satisfac d.p.d.v. sexual de fiecare data. Ce as putea face mai mult?