trece viata!!!
-
0 0In curand implinesc 19 ani, ar trebui sa fiu foarte fericita, dar nu e chiar asa... Ma sperie fiecare aniversare a mea! Mai ales acum ca ma apropii de schimbarea prefixului! Simt cum trece viata, mult prea repede si mi-e frica, nu vreau sa cresc, sa intru in paine cum se spune! Vreau sa raman mereu asa, la 18 ani, cu iubitul meu, cu parintii mei care-mi fac toate poftele
Nu vreau sa se schimbe nimic, mi-e frica de maturizare! HELP! Poate ati trecut si voi prin faza asta... poate puteti sa ma linistiti un pic... -
exact azi m-a cuprins si pe mine tristetea si am vrut sa deschid acest subiect

tu te plangi ca trece tineretea si eu ca imi trece viata
nu stiu cum sa te incurajez pe tine ca eu mai un pic si implinesc 39 de ani ...
tocmai ma gindeam ce bine era la 18 ani
hai, capul sus! esti ingrozitor de tanara!!!!!!!!!
-
Multumesc pt incurajari! Imi dau seama ca este cam penibila problema mea, avnd in vedere ca altii n-au ce sa manance...dar...
Ma gandesc cu groaza cum o sa fie cand o sa implinesc 30, 40 (sper
), daca eu la 19 imi fac probleme d'astea!
Ai dreptate, bacu si facultatea ma cam sperie, sper sa fie bine!
de fapt starea mea a inceput miercuri seara cand i s-a facut rau mamei mele si m-am speriat rau, ma gandeam la ce-i mai rau si mi-am dat seama ca n-o sa traiasca vesnic si m-am ingrozit...
-
Draga Alexia...si au implinesc curand 19 ani! Si mie mi se face frica, mai ales ca sunt o persoana sentimentala, cateodata melancolica. Ma gandesc ca o sa imbatranesc , ca o sa am atatea responsabilitati, ca o sa ma intretin singura ,ca o sa mi se faca riduri si o sa ma ingras, ca de la un moment dat nu o sa mai traiesc atat de mult pentru mine, cat pentru copiii mei( ei, sunt egoista aici,imi place sa ma gandesc numai la mine). Mai nou, ma sperie gandul ca o sa plec din Romania, ca o sa studiez altundeva si asta o sa ma schimbe. Dar tot eu ma mai gandesc ca asa multe lucruri faine pot fi la fiecare varsta si daca profiti de ele iti poti face viata frumoasa. De examplu, in ultimul an chiar am incercat sa ma distrez cat mai mult, sa ies cu prietenii, sa citesc literatura ( stiu ca nu o sa o prea fac in viitor , pentru ca o sa studiez altceva), sa acumulez cat mai mult.Sunt un fel de "colectionara de amintiri", imi tin un jurnal unde le notez, imi place enorm sa am multe poze de la fiecare eveniment. Cand o sa-mi fie greu in viata, o sa ma uit la ele si o sa zambesc...Bucura-te de tot ce ti se intampla, bucura-te de viata , cu iubitul tau
-
Lucia, tu esti genul careia ii place viata, eu nu sunt asa.... nu sunt prea multe lucruri care ma bucura...doar iubitul si faptul ca am parintii in viata! Facultatea nu ma incanta deloc si daca as avea un viitor asigurat nici nu as face-o! M-am saturat de scoala, n-o mai suport!
Sunt irascibila in mom asta si sper sa-mi treaca starea asta ca nu-mi place!
Si pe mine ma sperie gandul ca o sa ma intretin singura, ca la un moment dat rolurile se vor inversa.. eu voi fii "mama" si altcineva va vedea in mine sprijinul pe care il vad eu in mama...
As vrea sa am for ever 18 ani... Cei mai frumosi ani... 17-18-19...
-
Daca nu te incanta Facultatea asta cauta-ti alta care-ti place. gandeste-te ca daca vei avea o meserie care n-o sa-ti place o sa scrii pe forumul asta ca daca stiai la 19 ani iti schimbi optiunile dar acum dupa ce ai terminat-o si mai ai si un copil ce sa mai faci, te sacrifici. Sunt sigur ca o sa te inteleaga toti pana la urma daca vrei sa te apuci de altceva. O faculate oricum este buna caci inveti sa fii independenta macar (nu ma refer la termenul material aici ci mental, capacitatea de a gandi pt. tine - ceea ce nu inseamna ca n-o poti faci si fara facultate dar acolo intri in contact cu un univ. mental mai complex si fiecare are o fateta a sa, o problema este privita din mai multe unghiuri si asta te imbogateste).
-
Daca nu te incanta Facultatea asta cauta-ti alta care-ti place. gandeste-te ca daca vei avea o meserie care n-o sa-ti place o sa scrii pe forumul asta ca daca stiai la 19 ani iti schimbi optiunile dar acum dupa ce ai terminat-o si mai ai si un copil ce sa mai faci, te sacrifici. Sunt sigur ca o sa te inteleaga toti pana la urma daca vrei sa te apuci de altceva. O faculate oricum este buna caci inveti sa fii independenta macar (nu ma refer la termenul material aici ci mental, capacitatea de a gandi pt. tine - ceea ce nu inseamna ca n-o poti faci si fara facultate dar acolo intri in contact cu un univ. mental mai complex si fiecare are o fateta a sa, o problema este privita din mai multe unghiuri si asta te imbogateste).
-
eh, eu am 32 de ani si nu cred in pragul psihologic de...30 de ani. esti aceeasi, poate chiar mai "inzestrata"...ai mai multa incredere in tine, ai realizat mai multe, vezi altfel lucrurile.
in cazul meu, nu-s casatorita, n-am copii...poate ar trebui sa ma gandesc la acest aspect, dar...daca nu pica, nu pica. tre sa gasesc un sot si-un tata, nu?
referitor la varsta, trebuie sa privim fiecare an ce se pune, ca pe un lucru frumos...degeaba ne speriem, ne intristam..nu ajuta la nimic. Asa ca, hai sa ne bucuram ca avem 25, 30,35,40...si tot asa!