Ce sa fac?
-
0 0Multe fete stiu povestea mea.Gelozia mea, controale, despartire, impacare si...
Acum nu mai stiu ce sa fac.Gelozia e la locul ei (mai repede as spune lipsa de incredere in el - iar el cu cat zic mai multe, cu atat face mai urat), controale nu mai sunt, doar ce aflu intamplator, daca sunt acolo, certuri diverse (mai ales legate de neincredere)...Cum pot scapa de neincredere?(daca el nu face nimic)Cum sa ma detasez?Pot scapa vreodata de neincredere?El e mai "sociabil", si chiar nu pot spune ca il cunosc suficient incat sa imi dau seama daca exegerez eu, sau oricare s-ar ofusca la situatiile care ma deranjeaza pe mine.Cum sa fac sa nu imi mai pese?(de fapt mie imi pasa de imaginea mea, de faptul ca nu as vrea sa ma minta, as prefera sa imi spuna in fata si nu ma mai agatz de el)De ce nu face nimic sa imi schimbe sentimentele?Cat de incapatanat poate fi un om??Hai ca v-am plictisit...dar poate asa mai aud si eu pareri, ca nu mai stiu cu cine sa vorbesc...
-
e posibil ca omul tau sa fie si independent, f incapatanat si cat se paote de egocentrist...este o posibilitate.
pe de alta parte este greu sa fii obiectiv, in cazul tau ...fiindc anu stiu ce se intampla acolo in cuplul vostru...unde sunt limitele.
este clar insa ca pe tine te deranjeaza felul lui de a fi...atunci de ce mai stai cu el...daca nu-l poti iubi asa cum este el?
zici ca nu ai incredere in el si nici el nu-ti da suficiente dovezi de incredere...insa, poate nu se simte dator sa dea explicatii...
am un amic caruia i se parea normal sa-si lase prietena in casa (daca ea nu avea chef de iesit) si sa se intalneasca la o petrecere cu o fosta...i se parea normal...fiindca sustinea ca nu ar insela-o facand acest lucru...asa ca unde este problema?! (se intreba el).
din punctul lui de vedere nu era o problema insa ea cand a auzit isprava lui...a reactionat vehement.
cu tipi ca el tre' sa fii psiholog de serviciu ..sa-i explici totul fara patima...sa incerce sa te inteleaga si sa evite lururile care iti fac rau...sa fie mai deschis.
eu am citit ce ai mai scris si nu considera ca esti tu de vina...cred ca intr-o relatie mai mult ssau mai putin disfuntionala , vina o poarta amandoi fiindc anu stiu sa comunice sa se faca intelesi. -
draga mea just_do_it si eu am aceiasi problema si cred ca inebunesc ...numai suport..il iubesc insa nu am incredere in el..si la fel ca si in cazul tau parca nici nu imi da motive sa imi recastig incredere in el...uneori simt ca ma numai rezist...
multi imi spun ca fiu mai relaxata si sa nu il mai strsez pt ca asha voi deveni o cicalitoare crede-ma insa ca nu pottttttt....simt nevoia sa stiu ce face si unde e mereu...e atat de greu... -
just_do_it, de tine depinde, darling...
situatia nu te face fericita? esti libera sa iti iei piciorusele la spinare ca sa pleci sa-l cauti pe ala care te poate face fericita.
atata vreme cat nu sunteti casatoriti si nu aveti copii, decizia depinde numai si numai de ceea ce iti doresti tu.
ah, da, uitasem sa-ti spun ce era mai important:
si sa stii ca iti pui problema in mod gresit.
nu cauta o modalitate de a putea indura situatia, ci cauta o modalitate de a o rezolva. -
Daca vrei sa ramai cu el la drum lung te duci la un psiholog bun si rezolvi ce e in capusorul ala al tau ca altfel nu trece. Nu e nici o rusine si nu vei fi nici prima , nici ultima. Marele castig e sa constientizezi ca TU ai o problema si sa vezi ce-i cu ea, de unde vine. Ca o coarda intinsa la un moment dat se rupe. Toate cele bune! Anusca
-
Ma regasesc si in povestea lui ginxy.Numai ca noi am fost despartiti o saptamana din cauza asta.Si noi ne iubim si am innebuni unul fara altul dar cred ca am dat in paranoia si mania persecutiei.Mi se pare ca sunt luata de proasta.El nu prea iese fara mine.Cu baietii, la o bere, poate o data la 2-3 luni.Nu merge in disco fara mine (pana acum), suntem de 2 ani jumate impreuna si 1 an jumate am stat impreuna.Acum ne-am mutat fiecare la el (dupa cearta)si om vedea.Eu il iubesc, dar ma seaca faptul ca lui nu i se pare nimic anormal sa isi dea nr de tel si id-urile la toata lumea.Pe mine ma scoate din sarite...E clar!Eu nebuna-el incapatanat.
-
just_do_it, si eu m-am regasit in mesajele tale. Am observat ca amandoua suntem leoaice. Nu prea tin cont de zodie, dar nu am putut sa nu observ. Povestile noastre de dragoste cam seamana. La tine explozia a avut loc mai repede.Zici ca pana la urma v-ati mutat fiecare la el? Si noi am discutat despre asta. Si cum e? Va ajuta?
-
Just stiu ca este greu sa dai sfaturi cand nu esti in pielea celui care le cere si mai ales ca eu nu sunt exagerat de geloasa. Totusi consider ca fiecare trebuie sa aiba putin spatiu, un pic de libertate. Constrangerile de orice fel deranjeaza pe oricine. Tu esti foarte indragostita si aproape obsedata de el. Incearca sa te detasezi sa iti gasesti noi preocupari sau prieteni. Nu am zis sa nu fii vigilenta. Vigilenta este necesara, dar nu numai ea in sine, ci increderea in celalalt constituie baza unei relatii bune. Lasa-l sa respire si pe el, dar in acelasi timp cautati si cat mai multe obiective comune, care sa va aduca impreuna. Iti doresc sa reusesti in ceea ce iti propui.
-
Da, ne-am mutat fiecare la el.hahah.In weekend stam impreuna (de vineri pana luni) si in cursul saptamanii (mai mult eu ma duc pe la el, pt ca am masina si e mai usor) ne vedem zilnic si de cele mai multe ori imi zice sa raman la el.Diferenta e ca am lucrurile acasa.Pe deoparte e mai bine ca macar ne simtim putin mai liberi, pe de alta parte nu e ok.Nu stiu daca asta rezolva totul...Si da, sunt leoaica si sunt prea mandra sa las sa mi se intample mie ceva gen: inselat, mintit, etc.Al tau ce zodie este?
-
Al meu e scorpion. Stiu ca e o combinatie cam fatala, dar nu ma agat de zodii. Nu stiu daca incapatanarea ne vine de aici.
Poate si pt noi ar fi o idee distantarea, dar mi-e teama ca m-as gandi non stop "oare ce face acum?".
De asemenea nu stiu cine ar face pasul spre impacare. Eu? El? Amandoi suntem orgoliosi...Daca se duce tot? -
orgliu mai tre sa il lasam acasa cand incepem o relatie. am invatat asta in timp. daca nu renunta nici unul nu ajungeti nicaieri. eu pesti, el fecioara va dati seama ce ar fi fost daca nu am fi invatat fiecare sa renuntam cate un pic. inca ne dam cap in cap si ies scantei, dar mai putin pe zi ce trece!
-
"Si da, sunt leoaica si sunt prea mandra sa las sa mi se intample mie ceva gen: inselat, mintit, etc "
...zici tu. Just_do_it, singura stavila care poate opri un om de la minciuna, inselaciune etc...este propria constiintza, nu controlul si nici calitatzile fizice, morale, intelectuale ale celor care-l inconjoara.
Nimeni, dar absolut nimeni, nu poate nici determina, nici oprii pe un altul de la comiterea acestor acte de lasitate cum sunt minciuna si inselaciunea. Inzelege asta si vei intzelege si ca astfel de acte reflecta strict caracterul celui care le comite, nu caracterul tau. Leoaica sau ne-leoaica, n-are rost sa-tzi definesti identitatatea si valoarea in functzie de comportamentul altuia, ca reflectare a ceea ce face altcineva, ci numai in functzie de propriile actiuni si fapte. -
Tu te stresezi asa de mult sa vezi cum poti sa suporti/rezolvi situatia, dar el nu te ajuta deloc. Eu aici mi-as face probleme. Unde este compromisul? Poate cel mai bine ar fi sa iti iei putin timp liber si sa reflectezi. Asta ii va da si lui timp sa realizeze ca IMPREUNA se rezolva toate problemele intr-un cuplu si nu doar dintr-o parte.
-
Am fost despartiti, eu m-am hotarat ca vreau sa continuam, el a zis ca mai vrea sa se gandeasca si apoi m-a sunat si m-a chemat la el, ne-am impacat, iar eu am considerat ca acum va aprecia ce are si se va schimba si el.Eu ma pot schimba doar daca si el se schimba si invers.Suntem intr-un cerc vicios...
-
Ti-am raspuns pentru ca te inteleg. Intr-un fel trec si eu prin aceeasi situatie ca si tine. M-am gandit ce ar putea sa il determine sa se comporte in acest fel, adica sa mentina un fel de mister in unele situatii. L-am intrebat direct si mi-a zis ceva de genul ca asta ma va face sa-l iubesc mai mult. Am citit si topicul lui ginxy... cred ca suntem toate trei niste copile.
Ce fac eu ca sa nu-mi mai fac probleme? Pur si simplu nu ma mai interesez de nimic. Il las sa faca tot ce vrea. Daca atitudinea lui nu se va schimba stiind ca ma deranjeaza si totusi dandu-i toata libertatea de miscare, atunci imi voi cauta pe cineva pentru care sa conteze fiecare suparare a mea. Atata timp cat eu ma stradui sa fac aceasta relatie sa mearga, sa las de la mine, sa-l inteleg, acelasi lucru trebuie sa vina si din partea lui. Daca nu, inseamna ca nu ma iubeste asa cum imi doresc eu si atunci nici nu merita...