psihiatru bun.. am nevoie!
-
0 0stie cineva un psihiatru bun?
simt ca ma depasesc propriile probleme.. ca nu mai pot judeca.. ca nu mai pot gasi nici un rapsuns la intrebarile care ma framanta..
cred ca am nevoie de cineva competent si totodata specializat.. sa ma ajute..
am fost puternica.. am luptat mereu.. dar simt ca nu prea mai pot..
am o casnicie si o iubire care usor usor.. m-au cam terminat nervos.. (pe langa muulte alte problema, ca noi toti probabil..) si.. mi-e frica sa merg mai departe, mi-e teama sa renunt.. -
nu ma supara.. ma chinuie..
zi de zi.. ora de ora.. timpul petrecut impreuna e un chin..
e din ce in ce mai rau.. mai grav.. mai acut.. ce se intampla cu noi..
il iubesc nebuneste (desi nu mai am pentru ce.. chiar nici un motiv!), probabil ca o amintire a vremurilor trecute ce pareau frumoase..
cu cat eu ma afund tot mai mult in depresie, cu atat el e mai detasat.. cu cat doresc eu sa se intample ceva sa iesim din impasul acesta, cu atat ii pasa lui mai putin..
stii.. EU am fost cea mintita, inselata, jignita, ignorata, respinsa.. si tot eu incerc cu ulimele puteri sa salvez ceva.. nu stiu nici eu exact ce..
si ma intreb (cu ulimul dram de luciditate) ce dracu e cu mine si cu viata mea de am ajuns aici?! -
Cel mai bine e sa mergi la un psiholog. Macar asta sta sa te asculte si poate iti mai da sfaturi; in schimb, psihiatrii sunt duri, asculta pe fuga sau deloc si te indoapa cu somnifere. Ori, de cele mai multe ori, noi avem nevoie de cineva care sa ne asculte, sa ne indrume si nu sa ne adoarma, ca dupa ce ne trezim, problema e tot acolo si, fara un sfat bun nu stim sa-i facem fata.
-
Ioana,referitor la intrebarea ta:
doctor Micu, de la Centru Memoriei, spitalul Al. Obregia.
Este un tip la vreo 37 ani, pe care l-am cunoscut mergand cu tatal meu pentru depistarea unei anumite maladii (Alzheimer). O ora de conversatie in 3, extraordinar de placuta, a fost suficienta pentru a intelege ceea ce m-am chinuit sa inteleg ani la rand.
-
Ioana ai nevoie de psiholog (psihoterapeut).Nu mai amana si du-te.O sa te coste,dar merita.Vei fi cea mai fericita si-ti vei salva si casnicia,iar sotul te va iubi din ce in ce mai mult.Eu am vrut sa depun dosarul de divort in aprilie 2005,dar dupa 1000 de promisiuni am acordat a n-spea sansa si ultima.Apoi am mai avut o tentativa serioasa in noiembrie-decembrie 2005(si m-a convins doctora mea ca fac o greseala).Din decembrie sunt in terapie,sunt falita,dar sunt cea mai fericita si ne distram toata ziua (fara bani,ca nu mai avem)(adica glumim cu si fara perdea) si ne dam 10 bip-uri pe zi,fuge de la serviciu 5 min. sa-mi spuna ca ma iubeste.Eu vorbesc din experienta,dar nu stiu ce doctor sa-ti recomand pt. ca nu sunt din Bucuresti.