IN CAUTAREA FERICIRII..
-
0 0Pentru ca vad ca este o saptamina foarte grea pentru toata lumea si sint atitea probleme delicate si suferinte in fel si chip, insa si unele reusite de mare valoare, care ne emotioneaza, ne bucura si ne dau incredere in puterea dragostei, a devotamentului si a iubirii totale(nu_vreau_sa_fiu_mintita a fost o femeie exceptionala si o declar femeia saptaminii pe eva!), as dori sa aduc putina lumina si sa va fac sfirsitul de saptamina mai placut si romantic si vreau sa ii dedic ei, in mod special, cu toata sinceritatea si aprecierea pentru curajul, daruirea, devotamentul, ambitia si felul absolut delicat si deschis in care a reusit sa comunice si sa isi salveze casnicia, un exemplu deosebit pt toata lumea, dar si tuturor evelor care vor sa citeasca si sa se bucure de ceva frumos, un eseu superb pt suflet si pt viata, care mie imi place extraordinar de mult si pe care eu il recitesc ori de cite ori imi place sa visez frumos si sa simt ca viata poate fi fericita, daca stii cum sa te bucuri de ea.. zi de zi..
IN CAUTAREA FERICIRII..
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori; vom avea un copil; apoi poate altul. Devenim frustrati apoi ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza..Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori; cand vom avea o masina noua; cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona. Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Timpul si viata nu asteapta fericirea noastra, fericirea nu o gasesti deodata, nu e ceva ce odata gasita o ai mereu la fel..
Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult cu ura decat cu prietenia...iubim si totusi uram... iubim si totusi ii ranim pe oamenii apropiati noua! Poate ca nu vrem sa se intample cu adevarat si totusi o facem...crezand ca dragostea ne da dreptul sa gresim... deschizand rani in sufletul celorlalti. Spunem mereu: ”Am facut-o pentru ca te iubesc, totul este din dragoste!” ..si totusi, cat de mult gresim. Cand iubesti, nu ranesti, nu ceri nimic celuilalt si, nu astepti sa ti se dea, pentru ca dragostea vine din adancul sufletului tau, nu jignesti, nu intrebi si,nu faci reprosuri, pentru ca dragostea este intelegere si respect, pentru orice si, oricare ar fi hotararea celui de langa tine.
Noi si dragostea sufletului nostru ne pierdem undeva in infinit, printre rautati si egoisme si, ajungem la sfarsit sa ne pierdem intre regrete si pareri de rau si,toate astea doar pentru un simplu motiv, pentru ca nu intelegem ce inseamna cu adevarat sentimentul cu numele de dragoste. Pacat... si foarte trist..
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ..... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni. Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie. Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea ... si daruieste din sufletul tau celor din jurul tau ..din inima.. fara sa analizezi totul.. si vei simti fericirea in viata ta..
VA DORESC TUTUROR O ZI MINUNATA, O SAPTAMINA FRUMOASA SI O VIATA FERICITA, ASA CUM VA DORITI SI VISATI.. SI SA VA BUCURATI DE TOT CEEA CE SPECIAL SI DE LUCRURILE MARUNTE DIN VIATA VOASTRA IN FIECARE ZI.. ALATURI DE CEI DRAGI..
Cu sinceritate,
DigitalLove - Dorin -
Cat de adevarat este tot ce ai spus Dorine, numai ca uneori ne dam seama dupa "producerea evenimentelor" sau nu constientizam ca anumite gesturi fie ele cat de mici fac mai mult decat alte lucruri. Important este sa stii sa-ti faci viata placuta, pentru ca fericirea sta doar in puterea noastra sa o gasim!
-
se spune ca'adevarul doare' de aceea ne doare si pe noi citind fragmentul scris de dorin, pt ca poate ne regasim in el!!!
eu deja am copiat micul fragment, si o sa incerc sa il recitesc de fiecare data cand ma stapanesc alte sentimente decat cele de iubire si intelegere...poate ma va ajuta!
multumim dorin! multa fericire si tie! -
Buna dimineata, fetelor! Ma bucur nespus ca eseul meu v-a adus speranta si bucurie, optimism si momente frumoase, ba chiar a devenit un fel de motto pt voi, ma simt incintat ca am putut sa va ofer macar putina bucurie si clipe de visare si bucurie pt sufletul vostru.. si pentru ca mai am si alte povesti minunate sau filosofii de viata am sa incep sa le postez aici.. sper sa va placa la fel de mult.. si sa va fie de folos. O saptamina placuta va doresc si plina de iubire..

POVESTEA UNUI INGER INDRAGOSTIT – Si ingerii au dreptul la fericire!
A fost odata ca niciodata un inger-femeie, ale carui aripi s-au frant in momentul in care degetele lui au atins firava floare a fericirii. Era un inger ce credea in iubirea adevarata, motiv pentru care nu i-a fost prea greu sa se indragosteasca de EL. Cu toate ca nu apartineau aceleiasi lumi, aceasta nu a constituit un obstacol in calea scurtei perioade de fericire pe care aveau s-o traiasca.
Timpul care trecea pana sa se vada, parea interminabil. Intalnirile lor erau fascinante, locurile vizitate erau deprinse dintr-un vis. Vorbele pe care si le spuneau unul altuia, puteau urca pe oricine pe culmea fericirii. Clipele despartirii erau un adevarat infern in care inimile lor se zbateau intre dorinta de a fi impreuna si cruda realitate care le era potrivnica.
Nu luau in seama avertismentele celor din jur, pentru ca ei credeau in dragostea lor si stiau ca nici o fiinta omeneasca nu avea cum sa-i desparta. Insa nu dupa mult timp avea sa auda din gura lui:" Esti prea buna pentru mine", cuvinte care i-au infipt in inima pumnalul plin de venin al rautatilor existente pe pamant. Credea ca totul este un cosmar pentru ca nu cunoscuse pana acum adevarata durere. Insa totul era cat se poate de adevarat.
Despartirea lor nu i-a uimit pe cei din jur pentru ca lumile lor erau foarte diferite si nu puteau sa-si uneasca iubirea. Au urmat luni de chin in care regrete amare apasau sufletul micului ingeras. Nu credea ca dragostea mai poate exista pentru el, ca mai poate exista o persoana care sa vindece cu un strop de iubire inima sfasiata si aripile frante. In adancul sufletului traia totusi speranta unui nou inceput, sadita de o forta necunoscuta, care il facea sa creada ca este cu totul alta persoana si care i-a dat puterea sa-si revina.
Insa naivitatea lui il impinge din nou in flacarile iubirii, flacari ce-l ard necontenit si in acest episod al vietii lui. Ii parea un inger, o fiinta asemenea lui, insa nu peste mult timp avea sa afle ca nu este decat un demon cu chip frumos, ca de luceafar. A crezut ca acum a gasit adevarata fericire, ca venise vremea lui sa daruiasca toata dragostea pastrata in adancul sufletului.
Si acum totul parea minunat, un vis din care refuza zadarnic sa se trezeasca. A crezut in cuvintele lui de iubire pe care obisnuia sa la auda, pentru ca vroia sa fie adevarate. Floarea fericirii isi pierdea din petale de fiecare data cand un vis sau o speranta se naruia. Iarasi soarta i-a fost potrivnica, parca nu-i era ingaduit sa iubeasca si sa fie iubit. Cu ajutorul semenilor sai, a inteles ca adevarata fericire nu o putea gasi decat in jurul lui, in lumea lui. -
S-a remarcat, in mod deosebit, un inger, un adevarat inger, care a sustinut-o pentru ca si el avea aripile frante. Fara sa-si dea seama, au inceput sa-si spuna povestea, consolandu-se reciproc si promitandu-si prietenie vesnica. Orele petrecute impreuna erau parca fara sfarsit si increderea dobandita unul in celalalt de neclintit. Nu a fost nimic premeditat, insa se observa cum dragostea ii cuprinde in bratele ei si inimile prindeau aripi.
Insa fericirea lor nu putea fi deplina si increderea unul in celalalt totala, pana cand nu au fost "testati" de catre "prietenii lor". Vazand ca, inconjurati de ceilalti, nu pot fi fericiti, ingerii si-au creat o lume a lor, o lume in care minciuna si tradarea nu exista, o lume in care tot ce este frumos este posibil.
Aceasta poveste nu si-a gasit inca sfarsitul si nu cred ca si-l va gasi vreodata, sentimentele lor fiind vesnice.
De aceea, nu va pierdeti niciodata speranta in fericire, pentru ca fiecare are ingerul sau, care va cauta necontenit pentru a va coplesi cu dragostea ce v-o poarta!
Poate v-ati saturat sa auziti incurajari si sfaturi, dar merita sa va ridicati de fiecare data atunci cand ati cazut si sa luptati pentru dragostea si fericirea voastra!! -
mai Dorine, esti de belea, zau...
mai ai multe povesti de-aste edulcorate cu care sa ne amagim papilele gustative..?
mey frate, ingerela ta tot asa franta si bezmetica va ramane, cata vreme va avea nevoie de 'pieptul de arama' al unui inger care o alina... ia mai bine sa puna mana sa inteleaga unde a gresit, in loc sa-si planga de mila, sa isi refaca aripioarele pe cont propriu, sa constate ca poate zbura fara sa o tina nimeni de manutza... ca abia dupa aia va putea avea o relatie sanatoasa, de care sa se bucure ca de un dar, nu de care sa atarne neputincioasa.....! -
CE E DRAGOSTEA?
Ce e dragostea? O caldura? O dorinta? Un dor? Un gand? Mai multe ganduri? O lacrima, fie ea de bucurie sau de durere? Un zambet? Cafeaua aburinda bauta la inceput de zi impreuna cu un om pe care l-ai vrea langa tine in fiecare inceput de zi? Planurile facute, inca dormind un pic, pentru o zi intreaga? Sarutul fugar de "la revedere" sau cel prelung – pasiune promisa? Numele acelui "cineva" staruindu-ti in minte peste zi, rasarind dintre alte ganduri, alte preocupari, numai ca sa te mire, ca sa te bucure?
Ce poate fi dragostea? Un vis? O realitate? O intrebare sau o certitudine? Ceva bun sau ceva rau? Impulsul necontrolat, aproape, de a pune mana pe telefon si a-l suna pe celalalt, de a scrie o scrisoare, un e-mail, un SMS, orice... impins de dorinta acuta de a comunica cumva, ceva, fie si numai gandul ca te gandesti?
Sa fie dragostea primul gand de dimineata? Ultimul suspin de seara? Sa fie dragostea zambetul moale, bland, din intuneric, adresat intr-o noapte goala imaginii care iti staruie pe retina – fie ea cea a ochiului, cea a sufletului, cea a mintii? Sa fie oare dragostea furia neputincioasa a lui "nu pot"? Frustrarea adusa de durerea celui de langa tine? Incruntarea ta aparuta la incruntarea celuilalt? Fierbinteala din ceafa, atunci cand nu stii ce sa faci sa-i fie celuilalt bine asa cum ai vrea sa-i fie clipa de clipa, fara nici o legatura cu tine?
Ce e dragostea? Izbucnirea sufletului? A simturilor? A amandurora? Bratele deschise larg, intr-o imbratisare oarba – invitatie la blandete si la calma furtuna a inimii? Sau, poate, imbratisarea dureroasa, stransa pana la contopire, a unei clipe furate? Furata cui? Vietii? Este, poate, dragostea ameteala care te cuprinde cand rostesti in suflet un nume? Iluzia, speranta comunicarii atunci cand suna telefonul exact in clipa in care tu iti indreptai gandurile spre un anume loc din inima ta?
Ce e dragostea? Lupta cu greutatile? Mana care iti sterge lacrimile iscate de furie, de neputinta, de durere, de grija, de rautate sau tradare? Umarul care nu se rasuceste spre fuga, ci iti intampina fruntea impovarata? Vorba calma si gandul gandit, nu aruncat la intamplare, rostite in fata necazului? Ce e dragostea? Intelegere? Prietenie? Onestitate? Mana intinsa in sprijin sau in mangaiere, ori numai in contact, in orice clipa buna sau rea? Degetele trecute prin par? Paharul cu apa atunci cand ti-e sete? Batista uda atunci cand ai febra? Drumul la farmacie facut iarna, pe un ger cumplit, tarziu in noapte? Lacrimile de ingrijorare cand se intampla ceva ce nu poti controla? Dorinta de a fugi undeva, oriunde, numai sa stii ca l-ai pus pe celalalt la adapost? Ce e dragostea? Incurajarea? Sprijinul? Bucuria care te inunda cand il vezi pe celalalt bucuros? Dorinta de a-l vedea pe celalalt zambind, de a-l vedea fericit, linistit, de a-l sti multumit? Genunchii care se inmoaie in sarut? Ameteala care te cuprinde cand iti imaginezi inlantuirea trupurilor? Indiferenta fata de tot ce e materie cand spiritele fac dragoste? Dorinta de mai mult, frica de clipa ruperii? Ratacirea in celalalt? Sau ratacirea in tine? Senzatia stranie ca lumea s-a inchis in jurul a numai doi oameni? Panica ce te cuprinde cand inchizi ochii si nu-l simti pe celalalt langa tine?
Ce e dragostea? "Buna dimineata" rostit cu ochii inca inchisi, zambind la gandul inca unei zile inceputa si sfarsita alaturi de un om pe care il vrei in fiecare zi a ta? Sau "noapte buna" aproape soptit – cu dor, oboseala, somn, zambet si ... dragoste? De fapt, ce e dragostea? -
Toate se invata cu timpul …
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mina si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete...
…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri... si viitorul are mai mereu o multime de variante, care se opresc insa la jumatate drumului. …
..si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pina si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, iar cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de minie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta este ceva ce doar sufletele cu adevarat mari pot sa o faca.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortind lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt si nu de multe ori, poate chiar tu ai fost de vina ca au plecat...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormint, nu mai are nici un sens.
Dar, din pacate, toate se invata doar cu timpul...
Jorge Luis Borges