Timidele
-
0 0As putea spune despre mine ca sunt destul de timida,desi sociabila chiar agreabila atunci cand sunt intre persoane cunoscute, prieteni.Sunt cam neincrezatoare.Ce pot face?
-
Marea majoritate a femeilor sunt timide. Dar unele reusesc sa treaca peste asta. Oare cum? Stii raspunsul, chiar tu ai spus ca esti neincrezatoare deci schimba singura aspectul asta si repeta-ti mereu ca ai incredere in tine. cred ca poti sa iti argumeentezi asta cu ceea ce ai facut pana acum si ai reusit.
bineinteles sa nu dai in cealalta extrema
rea mult tupeu...poti sa spui cati ani ai? -
mah,cand cineva spune o prostie voi incepeti cu comentari si deviati de la subiect.Nu exista un anume antidot pt timiditate ,dar cum te formezi conteaza f mult si cred ca nu te prea cunosti bine,o femeie timida este in general complexata de dansa.Incearca sa te cunosti,accepta-te asa cum esti pt ca nimeni nu e perfect iar faptul ca nu ai mai avut o relatie pana acuma(cred ca si asta te face mai timida)nu e sfarsitul lumii.Mai bine vezi ce gresesti si ce nu ,poate esti prea retrasa sau te inchizi in tine, ceea ce ar fi o problema rezolvata daca ai sa iesi si tu cu prietenele la o cafea etc. Incearca sa observi de ce te temi de un barbat,ce-ti anihileaza increderea in tine etc
-
Draga Stelia, analizeaza-ti putin situatia...chiar crezi ca numai timiditatea este de vina ca nu ai avut nici o relatie pan acum sau? Puteai gasi macar un baiat timid...Poate esti mult prea pretentioasa sau poate dai impresia celor din jur ca esti inabordabila...Apropo...ce tip de barbat iti place?
-
STELIA DRAGA MEA.... sa-ti spun putin povestea mea si poate o sa te mai linistesti...Eu una sunt o tipa floricica de ea insasi, tematoare de orice pe lumea asta, timida cand vine vorba de barbati, si pe langa toate astea extrem de pretentioasa si toate din cauza ca vreau si cred ca totul trebuie sa fie perfect si asa cum vreau eu,,,,incerc prea tare sa schimb atmosfera din jurul meu precum mi-as dori eu sa fie. Si stiu ca nu e bine deloc ceea ce fac pentru ca la urma urmelor nimeni si nimic pe lumea asta nu e perfect. Cred totusi ca cel mai bun mediacament pentru problema noastra timiditatea, este sa iesim in lume, sa ne facem cat mai multi amici de sex masculin si sa incepem sa-i cunoastem si sa-i acceptam asa cum sunt ei. Bineinteles asta nu inainte de a ne cunoaste pe noi insine.Acuma tu nu ai avut nici o relatie stabila ...pai poate find o tipa mai sensibila...si avand, POATE, deceptii in dragoste cand ai fost adolescenta...poate iti e frica de rejectie, poate iti e frica ca nu esti indeajuns pentru ei sau ei nu sunt indeajuns pentru tine. Stii, fiecare persoana este unica si speciala dar ca oameni suntem egali. Asa ca nici una din noi nu ar trebuii sa mai fim timide si sa ne gandim la faptul ca oricine greseste si nimeni nu e perfect. Si inca un punct in plus pentru noi femeile...."suntem toate frumoase
"
Aminteste-ti totusi ca intoetdeauna trebuie sa fi tu insati...BU -
STELIA DRAGA MEA.... sa-ti spun putin povestea mea si poate o sa te mai linistesti...Eu una sunt o tipa floricica de ea insasi, tematoare de orice pe lumea asta, timida cand vine vorba de barbati, si pe langa toate astea extrem de pretentioasa si toate din cauza ca vreau si cred ca totul trebuie sa fie perfect si asa cum vreau eu,,,,incerc prea tare sa schimb atmosfera din jurul meu precum mi-as dori eu sa fie. Si stiu ca nu e bine deloc ceea ce fac pentru ca la urma urmelor nimeni si nimic pe lumea asta nu e perfect. Cred totusi ca cel mai bun mediacament pentru problema noastra timiditatea, este sa iesim in lume, sa ne facem cat mai multi amici de sex masculin si sa incepem sa-i cunoastem si sa-i acceptam asa cum sunt ei. Bineinteles asta nu inainte de a ne cunoaste pe noi insine.Acuma tu nu ai avut nici o relatie stabila ...pai poate find o tipa mai sensibila...si avand, POATE, deceptii in dragoste cand ai fost adolescenta...poate iti e frica de rejectie, poate iti e frica ca nu esti indeajuns pentru ei sau ei nu sunt indeajuns pentru tine. Stii, fiecare persoana este unica si speciala dar ca oameni suntem egali. Asa ca nici una din noi nu ar trebuii sa mai fim timide si sa ne gandim la faptul ca oricine greseste si nimeni nu e perfect. Si inca un punct in plus pentru noi femeile...."suntem toate frumoase
"
Aminteste-ti totusi ca intoetdeauna trebuie sa fi tu insati...BU -
Dragele mele, n-am mai intrat de o vreme pe forum. V-am simtit lipsa. Am intrat si pe acest subiect, mai vechi, dar inca de actualitate. Situatia nu s-a schimbat prea mult, desi am incercat sa urmez sfaturile, sa fiu mai atenta.Se pare ca las impresia de "inabordabila" desi,cum spuneam, prieteni am...cu amoru' e mai prost...Zau daca stiu ce sa fac! Credeti ca se poate vindeca?
-
Stelia, si eu am fost in situatia ta, crede-ma. Dadeam impresia de inabordabila dar nu stiam de ce. Acum stiu, eram timida in dragoste si timiditatea mea era perceputa ca o raceala de catre ceilalti. Nu exista o solutie miraculoasa ca sa te scoata din situatia asta. La 18 ani am avut prima relatie serioasa - o dezamagire totala, iar acum sunt casatorita si am 21 de ani. A nu se crede ca , daca m-am maritat prea devreme, mi-era frica , ca nu ma mai ia nimeni
. Pur si simplu asa a fost sa fie si sunt tare fericita.
Totul depinde de tine, de forta ta interioara. Eu , la un moment dat, pe cat de sensibila eram si sunt, am descoperit si o latura puternica in mine. Inainte aveam mereu o expresie...cum sa-ti spun, mai trista ,mai acra chiar daca eu eram OK. Dar asta era expresia fetei mele, ce sa fac?!
. Si am incercat sa zabesc usor oriunde mergeam: fie in autobuz, fie pana jos la cumparaturi. Si chiar daca eram timida dadeam impresia ca sunt sigura pe mine insami. Si astfel cand cineva s-a apropiat de mine, a descoperit sufletelul timid si sensibil pe care ma chinuiam sa-l ascund si s-a indragostit de mine. Pana atunci am crezut ca nu am noroc in dragoste, ca am cununiile legate si tot felul de prostii. Nu-ti pot spune decat ca , chiar daca esti timida, da impresia ca esti o invingatoare sigura pe sine, fi feminina, degajata.
Iti urez mult succes in drumul tau, si stai linistita ca exista un Dumnezeu acolo sus care are grija de sufletelele timide si sensibile cum este al tau
. Te pupic, ciao! -
Draga pufyca, iti multumesc mult pentru sfaturi...si pentru ca mi-ai impartasit experienta ta...Promit ca o sa incerc sa schimb ceva...O sa ma documentez f. bine, sa vad ce anume constituie o problema! Cu sensibilitatea ai mare dreptate!
Ma bucur pentru tine si iti urez mult noroc in viata!
Mersi inca o data! -
Dragele mele,
Suntem femei, si prin definitie suntem mai timide si sensibile. Ca mai sunt si exceptii, este adevarat, dar sunt putine, si chiar si acelea braveaza. Eu am ajuns la varsta de 48 de ani. Nu sunt disperata ca am ramas singura, dar nici bine nu-mi vine. Mai ales cand vad in jurul meu ca si cea mai neinsemnata femeie are langa ea un partener (si inca ce partener!!!). Am inceput sa cred ca eu sunt cea care are probleme (prea timida, complexata, retrasa, sensibila, etc). In urma ultimei experiente avute, am tras insa alta concluzie. Barbatii sunt cei care au probleme. Ei nu stiu ce vor, si nu stiu cum sa procedeze. Cel putin asa cred eu. Concluzia? Poarta-te cum ti-e firea, si nu da atentie barfelor si celor din jur, ca rezultatul va fi tot acelasi.