Copilul din fiecare

  •  
    • 2831 mesaje
    28 Oct 2002, 12:59
    0 0
    Cu multi ani in urma, adanc in sufletul meu si-a facut culcus o fetita, si-a adus toate jucariile si visurile cu ea si m-a informat ca n-are de gand sa plece niciodata. Obisnuiam sa ne jucam cu vorbele, sa mancam ciocolata si cantam cantecele de leagan. Zilele trecute mi s-a facut dor de ea si am chemat-o. Nici nu-mi mai aminteam cand o chemasem ultima data. Mi-a raspuns greu si cand a facut-o stiti ce mi-a spus?

    "Eu iti spun propozitii in care timpul se opreste uitand sa alunece intre ieri si azi. Atunci tu taci si cu tacerea ta nu ma pot juca."
  •  
    • 228 mesaje
    28 Oct 2002, 13:13
    0 0
    M-ai lasat fara replica....
    Nu degeaba esti...Angelheart.
  •  
    • 26 mesaje
    28 Oct 2002, 13:33
    0 0
    Ce frumos ai scris! Si mie imi este dor de copilul din mine. Copilul care nu stie ce-i aia durere, ce sunt lacrimile si nici cat de cruda poate fi viata uneori.Acel copil nu stie decat sa se joace si sa se bucure alaturi de parinti de fiecare minut din viata. Dar ce te faci atunci cand cei dragi nu mai exista?
    Nici macar copilul din tine nu se mai poate bucura. E trist si el ca si tine si nici el nu-si mai aminteste cand a zambit ultima oara. E trist si ii curg lacrimile pe obraz asa cum imi curg si mie acum. Aceste lacrimi fierbinti le-am inghitit de multe ori insa acum nu mai pot. Cine este vinovat pentru ele si pentru amaraciunea din suflet? Viata sau poate cel care o guverneaza? Oricum nu mai conteaza atata timp cat nimeni nu te poate ajuta...
    Si totusi simt ca voi prin cuvintele voastre imi puteti usura suferinta...
  •  
    • 26 mesaje
    28 Oct 2002, 14:12
    0 0
    Si totusi nu vrea nimeni sa-mi vorbeasca. De ce?
  •  
    • 226 mesaje
    28 Oct 2002, 14:26
    0 0
    Lori,ce se intâmpla? Esti trista?Ai nevoie de un suflet aproape? Stiu ca e greu sa fii intr-o asa situatie,si eu sunt,des,si nici nu stiu de unde gasesc putere sa mai ies la suprafata.Cert e ca gasesc!
    Hai!Fii barbata!
  •  
    • 827 mesaje
    28 Oct 2002, 14:26
    0 0
    Ca sa-ti simti copilul din tine, trebuie sa ai o anumita stare de spirit; adica, sa fii multumit de tine, sa te bucure ceea ce ti se ofera, sa-ti placa sa privesti in jur, la oameni, la flori, la cer, pe pamant, la tot ce misca si deci, viaza....si nu in ultimul rand o buna dispozitie; cauzata de un miros, de o floare, de un zambet.....
    Mie mi-e rusine uneori; fiindca se dezlantuie copilul din miine si tind sa fac giumbuslucuri: sa ma prostesc in cuvinte, sa gesticulez, ce sa mai! sa ma joc..., dar pt.asta iti trebuie o dispozitie aparte, care nu vine la comanda ci de la sine!
    Ref.la tine. lori, multi te pot ajuta...numai sa-ti arati disponibilitatea; prietenii pt.asta sunt; spui ca nimeni nu vrea sa stea de vorba cu tine? Eu, da; si asta nu ca sa-ti fac hatarul si pt.ca eu sunt dispusa sa te ascult si sa vorbesc cu tine.
  •  
    • 230 mesaje
    28 Oct 2002, 14:28
    0 0
    Lori, draga mea... eu una am incercat sa iti raspund la mesajul de mai sus, dar nu am reusit sa gasesc cuvintele de alinare, deoarece teoretic exista o explicatie logica si care in principal ar suna cam asa "Dumnezeu ocroteste viata, dar cateodata mai are nevoie de ingeri si din cauza asta ia si oameni buni de care noi inca avem nevoie", dar am realizat ca ar fi foarte ipocrit din partea mea sa-ti spun asta fiindca stiu ca intr-o situatie similara as reactiona cu aceeasi furie fata de Dumnezeu si oricine altcine ar putea fi responsabil...
    Eu una sunt foarte moale in fata durerii si consider ca cei care reusesc sa treaca peste si sa traiasca in continuare sunt mult mai puternici decat voi fi eu vreodata...sa ma gandesc cum as reactiona eu in locul tau imi umple sufletul de durere si ochii de lacrimi...iarta-ma dar nu pot sa-ti dau un sfat, pot doar sa sufar alaturi de tine pana cand se mai atenueaza durerea si pana cand reusesti sa te obisnuiesti cu locul gol ocupat odata de ei...

    Cu drag,
    Glow
  •  
    • 2831 mesaje
    28 Oct 2002, 15:47
    0 0
    Fetita din suflet este tot acolo, aplecata peste marginea credintei, pe linii secundare ce duc in alte vieti. Pentru ca noi suntem dintre acele fiinte carora tristetea le-a mancat din faptura pana cand n-a mai ramas decat conturul fragil, textura nervilor vii dezgoliti, cornee uscate cersind uitarea. Suntem dintre aceia carora orice atingere, chiar mangaiere le este fatala iar visele noastre sunt atat de triste si ele.
  •  
    • 26 mesaje
    28 Oct 2002, 16:31
    0 0
    Va multumesc la toate ca sunteti asa bunute.Nici nu stiu de cand nu am mai simtit asa alinare. Nu credeam vreodata ca doar cateva cuvinte ar putea sa aline un suflet plin de durere, un suflet care plange continuu si care a uitat sa zambeasca. Insa cuvintele voastre au venit ca un balsam asupra inimii mele triste.
    Va multumesc mult.
    Acum va respect si mai mult.
  •  
    • 230 mesaje
    28 Oct 2002, 16:34
    0 0
    zambeste Lori

    multi pupici,
    Glow
  •  
    • 424 mesaje
    28 Oct 2002, 17:33
    0 0
    Bine ai venit Lori.
    Angelheart, tu asa frumos scri ca-mi patrund cuvintele tale in suflet.

    Vai Lori eu nici nu pot sa-mi inchipui viata fara cei dragi alaturi de mine. Nu stiu ce m-as face, asta-i probabil dovada de imaturitate. Da, si uite vorbiti de copilul din voi pe cand eu sunt inca 100% copil .
    Si daca tot vorbim de copii, o treaba care-mi tulbura somnul cateodata: imi doresc si eu sa fiu mamica, asta cand "cresc mare" , dar ma gandesc cat timp este bebe in burtica mea pot sa-l ocrotesc de rautatile de pe lumea asta, dar apoi? Sa-l las singur in lume of of of
  •  
    • 2831 mesaje
    28 Oct 2002, 17:40
    0 0
    Eloise,

    Noi suntem dintre acei a caror carne nu le acopera sufletul de tot si de aceea ne construim proteze din metale din ce in ce mai grele. Si asta pentru ca traim in aceasta lume negustorala unde:
    "Totul se vinde,
    totul se cumpãrã,
    totul are un pret
    negociabil sau nu.
    Cei mai multi
    sunt cumpãrati
    de bani, frumusete
    sau glorie,
    cei mai tristi,
    de disperare,
    inocentii, de iubire.
    Unii pot fi cumpãrati
    de întelepciune sau credintã,
    altii de bunãtate,
    cîtiva de stiintã,
    cei pãtimasi, de urã,
    cei mai abili,
    de conjuncturã.
    Gãsirea unui singur om,
    a unui singur suflet,
    necumpãrabil,
    invandabil,
    a devenit
    o utopie..."
  •  
    • 424 mesaje
    28 Oct 2002, 17:49
    0 0
    Adevar trist Angelheart....

    Angelheart, acum fiul tau e flacau in toata firea nu? pai 14 ani parca. Oare a fost (si lui si tie) mai usor ca-i baiat? se zice ca noi femeile suferim mai mult la viata.
  •  
    • 424 mesaje
    28 Oct 2002, 18:02
    0 0
    Si ca sa nu fiu inteleasa gresit sa ma explic putin. Cum ca femeile sufera mai mult in viata, asa-mi zicea bunica Poate acest lucru nu mai e valabil in ziua de azi.
    Eu cel putin eu n-as fi de acord cu aceasta afirmatie, dar asta iara poate pt ca am frati mai mari, care au incasat nu stiu cati pumni pentru mine
  •  
    • 2831 mesaje
    28 Oct 2002, 18:03
    0 0
    Eloise,

    Suferinta nu tine cont nici de varsta, nici de sex, nici de experienta si esential, nu tine cont de nimic. Important este sa-ti poti pastra puterea de a merge mai departe, de a nu capitula in fata nici unei dureri, pentru ca fiecare experienta te face mai bun, mai intelept, mai rabdator. Am invatat, si eu si fiul meu, sa vedem partea plina a paharului sau si partea buna a lucrurilor. Sa cauri binele in fiecare rau pentru ca el exista. Ne-am pierdut pe drumul acesta in schimb credinta. Suntem pe jumatate atei, uneori cinici si pragmatici dar n-am uitat sa iubim si mai ales sa ne iubim unul pe celalalt pentru ca prea mult nu ne-a mai ramas.
  •  
    • 21 mesaje
    28 Oct 2002, 18:18
    0 0
    Ce ciudat... cand apare copilul din mine, fetita cu obrajorii plansi si murdari, desculta, cu hainutele nu tocmai curate, sunt foarte trista... simt nevoia sa ma bag sub masa si sa plang... indelungat, cu capul pe genunchi, sa plang pana durerea din mine dispare... si atunci mi-ar place sa apar eu-matura, sa mangai pe cap fetita si sa incerc sa-i dau putere... sa-i dau curaj si sa-i spun ca vor veni si zile mai bune...
  •  
    • 26 mesaje
    28 Oct 2002, 20:21
    0 0
    Esti suparata lilian68? Caci asta am inteles din cuvintele tale.Eu sper sa fi inteles gresit caci ma doare sufletul sa stiu ca ar mai putea cineva suferi atat de mult...
    Ce prostii spun...Pe mine ma doare sufletul oricum fara incetare...
  •  
    • 21 mesaje
    29 Oct 2002, 09:42
    0 0
    Draga lori2002, iti multumesc pentru cuvintele tale atat de duioase... da, ma simt uneori atat de pustiita si singura... am un gol in suflet, gol care se numeste dor de tara... si totusi in tara nu mai am aproape pe nimeni! mi-e dor sa ma plimb pe strazile orasului meu, mi-e dor de stradutele cartierului meu, mi-e dor de romania... pe aici n-am prea multi prieteni si.. da, singuratatea asta, bat-o vina!!!
    dar care-i durerea ta? de ce spui ca durerea e tot timpul in sufletul tau? ce se intampla cu tine?
  •  
    • 21 mesaje
    29 Oct 2002, 09:45
    0 0
    Draga lori2002, iti multumesc pentru cuvintele tale atat de duioase... da, ma simt uneori atat de pustiita si singura... am un gol in suflet, gol care se numeste dor de tara... si totusi in tara nu mai am aproape pe nimeni! mi-e dor sa ma plimb pe strazile orasului meu, mi-e dor de stradutele cartierului meu, mi-e dor de romania... pe aici n-am prea multi prieteni si.. da, singuratatea asta, bat-o vina!!!
    dar care-i durerea ta? de ce spui ca durerea e tot timpul in sufletul tau? ce se intampla cu tine?
  •  
    • 242 mesaje
    29 Oct 2002, 10:33
    0 0
    Dragele mele cit va inteleg durerea, si eu ca si tine Lori mi-am pierdut persoane dragi din viata dar, locul lor este permanent in sufletul meu, cale de intoarcere nu mai exista, si atunci numai Dumnezu imi da puterea de a merge mai departe de a lua viata asa cum este si de a ma bucura de ceea ce-mi ofera frumos, ea.
    Am gasit aceste randuri si le-am recitit de cateva ori, nu stiu cit va este de folos, dar cu cea mai mare dorinta de a aduce liniste in sufletele voastre le adresez:
    Nimic nu ar avea nici o valoare daca in sufletu nostru nu s-ar amplifica acea scanteie de sacru si de dragoste fata de Creatorul suprem. Probabil de aceea marii sfinti au fost fericiti in cele mai cumplite pustietati, pentru ca sufletul lor era trezit si se hranea prin el insusi si prin Dumnezeu, radiind atata dragoste, incat nu mai aveau nevoie decat sa daruiasca, nu sa mai si primeasca din exterior. Daca este sa dam un sens constructiv singuratatii, atunci primul si cel mai util lucru pe care il putem face este sa ne rugam, acasa, in biserica sau in pelerinaj la manastiri. Facuta oriunde, cu conditia sa fie sincera si venita din inima, rugaciunea va fi primita si va da roadele asteptate. Pentru cei al carui suflet tanjeste dupa dragoste, o ora de rugaciune zilnica le va oferi, mai repede sau mai tarziu, bucuria de care au nevoie. Sa credem in puterea rugaciunii venite din suflet si sa nu uitam spusele unui sfant al zilelor noastre "Dumnezeu niciodata nu ramane dator!"
    Va doresc tot ce este mai bun si frumos,
    Lori, Lili, sa fiti fericite si multa pace in sufletele voastre!