Sunt disperata.Ajutor!!!!!!!!!!!!!!

  •  
    • 3 mesaje
    21 Mar 2006, 12:17
    0 0
    Ajutor!Parintii sau iubirea adevarata?Au ''investit'' prea mult in mine ca sa fiu cu un baiat fara scoala,fara sa conteze ce fel de om e,sau sa incerce sa-l cunoascaMi se rupe sufletulAltii cauta toata viata iubirea adevarata,eu am gasit-o dar imi e interzisaParintii imi sunt si bolnavi si ma ameninta tot timpul ca eu o sa-i omor,ca ii supar prea multVoi ce ati face?Sunt disperata.Nu vrea decat sa iubesc si sa fiu iubitaCer pre mult?
  •  
    • 13679 mesaje
    21 Mar 2006, 12:30
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 211 mesaje
    21 Mar 2006, 12:35
    0 0
    acuma trebuie sa te gandesti pt cine traiesti.pt tine sau pt parinti? parintii sunt uneori foarte egoisti,nu realizeaza ca fericirea lor ar trebui sa fie fericirea ta.nu pot sa inteleg oamenii care se uita la statutul social si pe urma in suflet.in felul asta o sa ramai toata viata nefericita si cu un gol in suflet pt ca ai trait pt a proteja averea familiei si a-i face pe ei sa se simta multumiti.aiurea.
    eu zic ca parintii raman tot parinti si sangele apa nu se face si ca pana la urma daca te iubesc cu adevarat o sa accepte, daca nu, atunci , fara regrete eu, sincer, mi-as vedea de ale mele fara sa le mai dau nici un detaliu despre mine .si apoi cand o fi sa fie ceva serios sa ii pui in fata faptului implinit.amenintarile cu < vezi ca ne bagi in mormant> sunt prea aiurea ca sa le mai pui la suflet.fa ce-ti dicteaza constiinta nu cum te joaca ei pe degete.
  •  
    • 128 mesaje
    21 Mar 2006, 12:40
    0 0
    mai depinzi material de parinti?
  •  
    • 1450 mesaje
    21 Mar 2006, 12:40
    0 0
    alege iubirea,daca omul asta merita cu adevarat!parintzii tai,daca te iubesc asha cum pretind,trebuie sa-tzi fie alaturi mereu,si fericirea ta sa primeze pentru ei!cu timpul se vor duce,caci asta e legea firii,iar tu vei ramine singura si nefericita ,daca nu vei asculta de glasul inimii!
    fazele astea cu santajele sentimentale,vor tine un timp,apoi se vor calma,dar daca cedezi...peste cativa ani,iti vei plange singura,nefericirea!
  •  
    • 1259 mesaje
    21 Mar 2006, 12:58
    0 0
    Incearca sa-i intelegi , dar nu uita de tine in primul rind . Parintii
    trebuie ascultati , dar tu trebuie sa-ti urmezi propriile imbolduri ce ti le da viata ,iar tu nu trebuie sa ramii singura .Acum esti tinara dar timpul zboara si stii si tu ca nu se mai intoarce . Fa-ti un prieten dar sa nu depasesti limitele sa ajungi sa-ti complici viata in loc sa ti-o usurezi .
  •  
    • 318 mesaje
    21 Mar 2006, 13:21
    0 0
    nu e totul chiar asa simplu.. in primul rand, ce varsta ai? ca daca esti inca in faza de formare, s-ar putea sa mai aiba si ei dreptate..
    si eu am facut pe rebela.. ohoho.. si pana la urma dupa ce m-am saturat de ascuns, sacrificii, "furat" clipe de iubire, am ajuns sa le dau dreptate. el nu s-ar fi schimbat niciodata, iar eu, in mod cert, il voiam mai.. evoluat..
    si le-am dat dreptate..
  •  
    • 13679 mesaje
    21 Mar 2006, 13:27
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 318 mesaje
    21 Mar 2006, 14:07
    0 0
    Milady, sunt de acord cu tine. Si anume ca iubirea este unul din putinele lucruri pentru care merita sa lupti. Dar sa fii sigura ca e iubire.
    Eu inca imi mentin intrebarea in privinta varstei. Daca e vorba de 17 -18 ani, cu tot respectul, nu prea cred ca e iubire.. cel putin, eu nu o definesc asa..
    pe mine cam pe atunci m-a palit marele "of". si da, omul acela inca inseamna enorm in inima mea, ca de!, a fost primul, a fost iubire interzisa, am luptat cu toate puterile pentru relatia aia si ii vedeam pe ai mei ca pe niste monstri .. ca nu ma inteleg, etc...
    A fost iubire?Da. dar si mult orgoliu, ambitie, sa demonstrez ca daca vreau eu, merge, e bine, e asa cum zic eu..

    Acum stau si ma gandesc si din cealalta perspectiva. Daca eu maine o sa fiu mama si vine fata mea cu un tip, care a lasat scoala, ca s-a saturat de profi (ma refer strict la exemplul meu) , eu o sa stau deoparte si o sa zic "ce baiat dragut ti-ai gasit, draga mea" ??? oare?
  •  
    • 60 mesaje
    21 Mar 2006, 14:24
    0 0
    Da, varsta e un element esential, daca ai studiile terminate si ai pornit libera si independenta din toate punctele de vedere pe drumul tau,nu vad de ce se impotrivesc.Si apoi draga mea, daca va iubiti asa mult plecati in lume, spune-le alor tai ca asta e varianta pe care o alegi, daca nu sunt de acord...
    Acum conteaza si cati ani ai...si inca cateva lucruri...
  •  
    • 1280 mesaje
    21 Mar 2006, 15:25
    0 0
    daca vrei sa iubesti poti sa o faci si pe ascuns, macar pana termini liceul.
    Eu zic ca ar trebui sa fii mai atenta la obiectiile parintilor si sa iti privesti cu ochi mai critici iubitul. Este posibil ca parintii sa aiba dreptate dar tu sa fii orbita. Gandeste-te ca cel mai mult pe lume ne iubesc parintii.
  •  
    • 13679 mesaje
    21 Mar 2006, 15:34
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 3 mesaje
    22 Mar 2006, 13:41
    0 0
    Multumesc din suflet pt ca mi-ati scris.Detalii nu am dat mai multe pt ca nu credeam ca o sa raspunda cineva.In fine.Am 22 ani,mai am putin si imi dau licenta.Depind material de parinti dar la o adica as putea f bine si fara ei.Am bursa si mai predau si ore particulare.Prietenul meu nu s-a lasat de scoala din comoditate ci pt a-si ajuta parintii.Acum au o situatie materiala destul de buna iar pe langa serviciu isi continua si studiile la seral.Vrea sa faca si o facultate,dar e nevoie de timp pt toate astea.Nu se pot realiza peste noapte.Vrea sa fie mai bun,nu e persoana mediocra.Are potential.E ambitios si cel mai imp lucru e ca MA ADORA,sunt soarele lui.E o iubire sincera si adevarata.Nu mai sunt de mult un copil sa nu-mi dau seama de ce e bun si ce nu.
  •  
    • 3 mesaje
    22 Mar 2006, 14:06
    0 0
    Suntem impreuna de un an si jumatate,totul e roz cand suntem noi doi si nu intervin ceilalati(parintii).Suntem pe aceeasi lungime de unda,ne plac aceleasi lucruri,chiar avem despre ce discuta.Parintii nu vor sa creada ca sunt fericita.Zic ca ei plang acum dar eu o sa plang mai tarziu.Tata a fost la ceva clar vazator sau ceva de genu' si ala i-a spus ca mi s-au facut vraji(de catre mama baiatului).Eu ii cunosc f bine pe parintii lui,sunt oamenii cu frica lui D-zeu si stiu sigur ca nu ar fi in stare de asa ceva.In fond,ce ar avea de castigat?Chiar atat de mult conteaza in zilele de azi ce spune lumea?Trebuie sa ai un perete de diplome fara sa conteze daca ai in cap ceva sau nu?!Mama zice sa nu repet greseala ei(nici tata nu are scoala si ea are).Ii pare rau de alegerea facuta?Eu i-am vazut destul de fericiti tot timpul.Nu mai stiu ce sa zic sau sa fac.De bolnavi....mama chiar e.Are hepatita B de cativa ani buni si pb cu inima(a facut si un preinfart).Imi iubesc sincer parintii,au renuntat la f multe pt noi(eu si sora mea),dar nu inteleg de ce nu vor sa cunoasca omul,inainte sa judece atat de aspru.Complicata e viata.In fine...nu ne da D-zeu mai mult decat putem duce ..asa ca...Doamne ajuta!
  •  
    • 318 mesaje
    22 Mar 2006, 14:35
    0 0
    Danavasi, imi pare sincer rau pentru situatia in care esti..
    Intr-adevar, e mult mai grav decat imi imaginam si pare o situatie fara iesire. Cuu atat mai mult cu cat mama ta pare a vorbi din proprie experienta. Spun "pare" fiindca sigur situatiile nu sunt identice si poate astfel ai putea sa aduci un argument impotriva senzatiei ei de "deja-vu".

    Deci, mama ta e vehementa pt ca probabil crede ca se va repeta istoria (asta incluzand o doza mare de nemultumire in ceea ce priveste propria-i decizie).
    Totusi, cum fiecare din noi e unic, iubitul tau are dreptul sa fie "judecat" dupa propriile fapte. Cere-le parintilor tai argumente pentru importivire si dovedeste-le ca se inseala.
    Daca este necesar, poti decide sa pleci cu el, dar ai grija sa-ti fie bine. Altfel, "ti-am spus eu" va fi tare neplacut..
  •  
    • 1364 mesaje
    22 Mar 2006, 15:03
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 60 mesaje
    22 Mar 2006, 17:08
    0 0
    Bravo,
    Ai pus f. bine problema CeliaJones!!!!