simt ca nu prea mai pot.. :(

  •  
    • 365 mesaje
    20 Mar 2006, 09:28
    0 0
    ma consider a fi o femeie destul de puternica.. si totusi.. problemele aduante.. suferinta.. durerea.. ma coplesesc.. si simt uneori ca nu prea mai pot rezisata..
    probabil ca fiecare trece prin perioade grele, triste.. dar ceea ce eu traiesc de un an inepe usor usor sa ma depaseasca..
    viatza mea buna (niciodata perfecta!) se face praf.. usor.. usor.. pe toate planurile.. sub toate aspectele..
    - parintii nu sunt f sanatosi, iar problemele cardiace ale tatalui se agraveaza tot mai mult.. si aici incepem drumul spitalelor, al medicilor..
    - la servici am de jumatate de an o noua directoare (sefa mea directa), care imi mananca sufletul si zilele, care ma omoara cu sarcini suplimentare si ii tine in brate pe altii..
    - iubirea vietii mele, care intre timp (de un an) mi-a devenit oficial sot, imi macina nervii sistematic.. dupa 10 ani de iubire si armonie, de cand ne-am casatorit.. nimic, dar absolut nimic nu mai merege intre noi.. si simt ca innebunesc.. Din povestea frumoasa pe care o credeam nu a mai ramas nimic.. (v-am mai povestit), am descoperit minciuni muuulte, am descoperit ca m-a inselat cand eram prieteni, am ajuns sa ne certam, sa ne jignim ingrozitor de rau..
    - eu am ajuns de nerecunoscut.. sub povara tuturor problemelor care ma apasa.. (nervoasa, apatica, depresiva cumva, fizic destul de delasatoare, m-am mai si ingrasat.. pisaloaga, cicalitoare..)

    Realitatea este ca nu ma mai pot regasi pe mine.. nu ma mai pot ajuta.. Tot ce fac e supravietuire.. si atat!
  •  
    • 365 mesaje
    20 Mar 2006, 09:31
    0 0
    sunteti multe aici femei puternice.. inteligente.. stiu asta.. pentru ca am citit in mod constant forumul.. (si am si postat de cateva ori)..
    fetelor, am nevoie!!! de sfaturile voastre pertinente
  •  
    • 2538 mesaje
    20 Mar 2006, 09:37
    0 0
    stiu ca e ca un cliseu dar e atit de adevarat...cu atit mai mult daca esti si cu psihicul la pamint te va ajuta foarte mult.Du-te si fa putin sport la o sala,vei arata mai bine,te vei mai relaxa psihic.Vrei sa vorbim pe mess?Poate te ajuta cumva...si viata mea o ia razna in ultimii 2 ani dar inca rezist si am puterea sa rad in fiecare zi.Te pup.
  •  
    • 61 mesaje
    20 Mar 2006, 09:40
    0 0
    te inteleg.si eu cu toate la fel.am 4 batrani care stau sa moara spitale peste spital soacramea imi scoate peri albi(chiar am visat azi noapte ca am batuto crunt-nu sunt violenta dar...)si am gasit solutia cel putin temporara pana mai scap de unele ???(probleme).acordati in fiecare zi 10-15 minute doar pentru tinelimbate,fa o baie,dute la gimnastica,stai pe comp,citeste,dute la masaj(fffff bun).eu era sa o iau la cucu bau cu atatea probleme,chiar azi dimineata bunicamea nu a mai deschis ochii si doar mai respira.asteptam sa moara.incearca sa rezolvi ce se poate rezolva si gandestete ca daca tie si tie rau cine va mai avea grija de toate?te pup si fii tare.
  •  
    • 365 mesaje
    20 Mar 2006, 10:01
    0 0
    irina, mi-ar face o deosebita placere sa putem vorbi.. si cred ca ar fii in beneficiul amandurora.. dar nu pot acceasa Yahoo. msg.. cum altfel putem vorbi?
  •  
    • 6 mesaje
    20 Mar 2006, 10:11
    0 0
    fii tare ioana. nimic nu merita sa-ti distrugi sanatatea. totul se poate remedia, daca exista dorinta comuna. pe sefi incearca sa-i mai si ignori, oricum laude nu vei primi foarte des. ai grija intai de tine, ca sa poti avea grija si de altii. si eu ma ofer sa-ti fiu alaturi. din pacate nici eu nu pot folosi messengerul, dar putem vorbi pe mail arianda74@yahoo.com
  •  
    • 2538 mesaje
    20 Mar 2006, 10:18
    0 0
    pacat era mai simplu asa, pe mess.Daca vrei poti sa imi scrii la adina_just_me@yahoo.com
    Sau daca poti pe msn mi-l instalez pt tine...hai fruntea sus...din tot ce ai scris mai sus cred ca totusi ce te framinta cel mai tare este relatia cu sotul.nu?...scrie-mi si tu adresa ta de mail.
  •  
    • 365 mesaje
    20 Mar 2006, 10:53
    0 0
    toate se aduna..
    dar intr-adevar realtia ce sotul meu.. cel pe care speram sa-l am alaturi "la bine sa la rau.. pana.." ma chinuie ingrozitor..
    si citind aici cate altele au probleme, nu imi gasesc nici o consolare ci daor ma deprim si mai rau..
  •  
    • 365 mesaje
    20 Mar 2006, 10:55
    0 0
    PS: fetelor, adresa de mail de pe eva e ok?
    ioanna79@eva.ro
  •  
    • 2538 mesaje
    20 Mar 2006, 11:04
    0 0
    e ok si adresa de pe eva dar am vazut ca nu merge mereu.Sper sa reusesc sa iti scriu dupa ora 14.o zi buna
  •  
    • 109 mesaje
    20 Mar 2006, 11:38
    0 0
    Ioanna79 , ar trebui sa iei problemele pe rand .
    Ar fi bine sa discuti cu sotul tau despre problemele de sanatate pe care le au parintii tai si sa-i aduci aminte ca ar trebui sa te sprijine moral in situatia asta .
    Poate se simte marginalizat , dat la o parte ( ma refer la faptul ca toata atentia iti e indreptata spre ai tai - ceea ce e foarte normal in situatia data ) , si ar trebui sa-i explici ca nu e cazul de alte probleme acum .
    Nu am inteles daca stati impreuna cu ai tai , daca da , atunci e mai greu .
    Incearca sa nu mai " scapi " cuvinte care mai tarziu le vei regreta .
    Acum esti foarte afectata de situatie si vrei ca toata lumea sa iti fie alaturi , dar din contra ti se pare ca toti iti sunt impotriva .
    Nu vreau sa par dura ( departe da mine ) ,dar trebuie sa te aduni , pt ca esti o femeie puternica care isi stie valoarea .
    La servici ar fi cazul sa o mai ignori pe sefa si sa o lasi sa isi faca damblaua , caci doar asa se simte ea sefa .
    Cu sotul trebuie sa comunici mai mult ( nu cu reprosuri , nu cu ton ridicat ) , chiar sa-i cer ajutor ca unui prieten , spunei ca vrei sa gasesti in el si un prieten .
    Te sustin si mai vorbim . Fii tare .
    Sanatate alor tai .
  •  
    • 4017 mesaje
    20 Mar 2006, 12:15
    0 0
    Ioanna, mai intii un sfat practic: ai grija sa dormi cat trebuie (ia-tzi tratament naturist de la farmacie, baldrian sau ceva de acest gen), asta itzi va permite sa iesi mai usor/mai repede din depresia in care te-ai adancit.

    Doi la mana, esti partzial responsabila pentru motivul initzial al depresiei tale. Sotzul tau nu s-a schimbat, asteptarile tale legate de el s-au schimbat dramatic odata cu casatoria. Tu ai crezut (ca multe dintre noi in prima tinereteze) ca mersul la altar ii va "altera" comportamentul usor imatur, eventual de-a doua zi si il va transforma brusc intr-un barbat de casa si responsabil. Ei, din pacate, mersul la altar in sine nu schimba in mod esentzial pe nimeni si nici nu grabeste maturizarea nimanui. Daca vrei sa-tzi regasesti echilibrul, trebuie sa-tzi ajustezi asteptarile nearealiste. TU. Alternativa este sa le pastrezi asha cum sunt, cum tzi le-ai format initzial si sa suferi, sa te perpelesti si sa transformi fiecare zi din viatza ta de fata tanara intr-un cosmar perpetuu.