a alege sau a nu alege...si daca

  •  
    • 267 mesaje
    18 Mar 2006, 23:54
    0 0
    0
  •  
    • 250 mesaje
    19 Mar 2006, 00:11
    0 0
    ...te sfatuiesc sa citesti topicul ,,nu mai rezist'',gasesti acolo cateva raspunsuri ce te-ar interesa. Bafta
  •  
    • 211 mesaje
    19 Mar 2006, 00:17
    0 0
    intortocheate sunt toate povestile de genul asta.daca il lasi cu nevasta si copilul, acesta o sa creasca si el pana la urma si o sa-si vada de ale lui si habar nu o sa aiba ca cineva a renuntat pt el la fericire sau sa lase familia pt tine si poate o sa fie bine , poate nu , totul e ca la ruleta aici.eu zic sa te iei dupa instinct.ai incredere in ce simti si restul o sa vina de la sine.se poate sa faci sacrificii si sa nu merite sau sa te complaci si sa iti para rau mai incolo.cica in biblie scrie sa nu iti bati capu cu ziua de maine, lasa grijile de maine pt maine ca sunt destule pt azi.live the moment si ii vedea tu ce mai urmeaza, poate o sa-ti vina vreo idee pe parcurs.oricum , ce e dat sa fie va fi, oricat ai judeca si lupta pt acel ceva.so...so long
  •  
    • 1928 mesaje
    19 Mar 2006, 00:42
    0 0
    mai, ma tem ca el e singurul care va putea sa hotarasca. e familia lui si trebuie sa fie decizia lui de a se desprinde de actuala nevasta. voi cand v-ati dat seama ca va iubiti atat de nebuneste, daca va cunoasteti de 3 ani si el are copil de 2 ani?? mi se pare cel putin ciudat. oricum, lasa-l pe el sa decida ce-si doreste. momentan tu nu esti decat amanta, o existenta pasagera in viata lui.
  •  
    • 2538 mesaje
    19 Mar 2006, 09:35
    0 0
    un lucru este cert,asta independent de faptul ca ai sau nu o alta relatie,un copil care creste intr-o atmosfera tensionata,lipstita de iubire si liniste sufleteasca va fi mai traumatizat decit unul care traieste cu un singur parinte.Oricum celallat parinte nu va disparea din viata lui.
  •  
    • 627 mesaje
    19 Mar 2006, 09:48
    0 0
    Eu am crescut fara tata, si cred ca stiu destul de bine ce inseamna. e dificil de multe ori, dar in nici un caz nu e un traumatism care sa marcheze copilul pe viata.
    De asemenea, daca el si sotia nu sunt fericiti, mai devreme sau mai tarziu tot vor divorta sau vor fi nefericiti in continuare. Divortul poate s-ar dovedi benefic pt amandoi, ar iesi dintr-o casnicie care nu mai merge si si-ar cauta fiecare fericirea altundeva.
    Dar astea sunt doar argumente.

    TU nu trebuie sa il influentezi in nici un fel. EL trebuie sa faca alegerea asta; va fi dovada lui ca te iubeste suficient de mult. Iar dc ezita sa o faca, renunta la el, pt ca... ori nu te iubeste asa cum crezi, ori e incapabil sa ia decizii,iar tu nu ai nevoie langa tine de un om care nu te merita si nici de o carpa pt care tb sa iei tu hotararile majore.
    Un alt motiv pt care ar tb sa-l lasi sa decida singur ar fi... gandeste-te ce se intampla peste 5 sau 10 ani, dc relatia-casnicia voastra nu merge, dc copilul creste si incepe sa-i arunce reprosuri? Pe tine te va invinovati de toata situatia, pt ca l-ai impins la pasul asta...

    Sa fii iubita!
  •  
    • 1969 mesaje
    19 Mar 2006, 11:50
    0 0
    mda, dar nu pot deocamdata sa constat decat ce a zis si Linxy...v-ati cunoscut acum 3 ani, v-ati indragostit nebuneste, dar el a facut un copil cu alta ( din moment ce copilul are 2 ani, inseamna ca a luat decizia sa faca un copil cu nevasta dupa ce te-a cunoscut pe tine )
  •  
    • 2825 mesaje
    19 Mar 2006, 11:55
    0 0
    UPSSS!!! S-a umplut pagina de amante nefericite. Daca ti-ai ales viata asta, traieste clipa, dar ai grija, cunosc o tipa , la 40 ani, care are ,,lipici'' numai la barbati casatoriti.Spera sa o ia unu de barbat, sa-si intemeieze o familie, sa faca un copil,pana afla nevasta, mai devreme sau mai tarziu, depinde cat de perspicace e nevasta,primeste cate o mama de bataie, odata a stat in spital doua saptamani.Vezi sa nu ajungi si tu asa!!!
  •  
    • 1280 mesaje
    20 Mar 2006, 09:10
    0 0
    eu cred ca iubirea este mult supraestimata.
    "ne iubim" zici tu. Este interesant de stiut parerea lui sincera. Mare surpriza ai avea. Oamenii sunt mai pragmatici decat crezi. Vrei doar iubire, atat? Atunci vei ramane singura pt ca nimeni nu isi va strica "familia" si tu va trebui sa accepti ca are "obligatii". Nici pt nevasta nu este o fericire viata asta. O fericire este doar pt el care are doua. Nu simte nimic pt ea? He he he asta este o pacaleala clasica deja.
  •  
    • 6 mesaje
    20 Mar 2006, 09:53
    0 0
    nu stiu cum numesti tu ceea ce simti iubire pt barbatul alteia. ai putea sa ai si tu unul numai al tau, dar daca iti plac jumatatile de masura... draga mea, esti o amanta, pt ca el locuieste cu altcineva, are un copil, o familie. faptul ca-l iubesti nu te face cu nimic mai buna decat o alta amanta. sau ce, o amanta nu se poate indragosti? nu iubeste? alea parca se numeau altfel...c**ve?!
    daca te iubeste si nu va putea sa traiasca fara tine va renunta la familia lui. copilul va ramane al lui indiferent ca va fi cu tine, cu sotia sau cu alta. nu vad de ce ai impresia ca trebuie sa lupti tu, amanta. el trebuie sa lupte pt femeia pe care o vrea langa el, pt nevoile lui de a se simti implinit alaturi de copil, e un sacrificiu al lui, nu al tau. poate tu trebuie sa lupti cu semnimentele tale, poate lupti sa-l determini sa renunte la familia lui in favoarea ta (motivata fiind de dragostea ce sustii ca i-o porti), poate lupti cu incapatanarea ta de a invinge (desi sa iei barbatul alteia nu e chiar un razboi). atata timp cat tu esti prezenta in casnicia lui nici nu are cum sa mearga relatia cu sotia, partea cu consalidarea casniciei odata cu aparitia copilului nu ai de unde sa stii. te bazezi pe ce ti-a spus el, lucruri care acum pot sa para asa, pt ca ai aparut tu ispita, dar cand au decis sa aiba un copil, VREAU sa cred ca el nu a fost un naiv, altfel ar trebui sa-ti pui un mare semn de intrebare in privinta capacitatilor lui de decizie... din ce am inteles el are viata lui, un servici bun, un cerc de prieteni influenti? dar tu ce ai? pe el, un infidel. poate il meriti, nu esti cu nimic mai buna decat el. ia incearca sa te pui in pielea sotiei lui si imagineaza-ti ca vine una ca tine care "se plage" pe site ca e foarte indragostit si vrea sa lupte pt iubirea ei, ajutand la despartirea unei familii. poate ai merita sa traiesti ce simte ea acum. ce crezi ca vei fi ultima din viata lui? poate te vei indragosti de barbatul alteia? o relatie la distanta, oricat de des ai impresia ca va vdeti, sunt sigura ca nu va vedeti zilnic... nu cred ca te va mai multimi mult timp. te-ai muta dupa el daca el nu te-ar putea ajuta financiar? sunt sigura ca daca tipul era un sarantoc nu mai prezenta atata interes pt tine. tu ce spui?
  •  
    • 2831 mesaje
    20 Mar 2006, 11:02
    0 0
    Sa crezi ca ei nu simt nimic unul pentru celalalt e o dovada de naivitate. De asemenea, sa crezi ca decizia iti apartine tot naivitate se cheama. Asa cum spuneam si in alte posturi, barbatii sunt mult mai transanti decat noi. Nici o armata de copii nu-i va tine intr-o relatie pe care nu si-o doresc.

    Iti doresc mult noroc si intelepciunea de a face ceea ce trebuie facut.
  •  
    • 4017 mesaje
    20 Mar 2006, 11:53
    0 0
    Aoleu, Angelheart, tu crezi ca de noroc are nevoie femeia asta?!!!

    I-auzi la dansa: "Daca Shakespeare punea intrebari simple pentru ca intrezarea doar o parte simpla a vietii, credeti-ma ca eu trebuie sa ma intreb"... Hahahahaaaaaaaaa...

    Oare care-i leacul pentru fudulie- trufie-ingamfare fara de limite? De-alea care itzi taie orice contact cu realitatea? In opinia mea, fara tratament pentru astea, degeaba itzi bate la usa norocul, il gonesti cu scarba, fiindca nu seamana cu inchipuielile tale semetze...
  •  
    • 2173 mesaje
    20 Mar 2006, 12:08
    0 0
    Cam simplut, Shakespeare, asta. Suferinta amantelor e muuuuuult mai sofisticata. Cah!
  •  
    • 1340 mesaje
    20 Mar 2006, 12:11
    0 0
    Nu stiu daca ai prea multe de ales ...
    Ai de ales intre a ramane cu el si a-ti asuma rolul de ''cealalta'' ... si a iesi din toata incurcatura asta ca sa mergi mai departe ...
    Dar din cate spui, nu vrei sa alegi ... pentru ca o faceai pana acum
    Nici nu vrei sa te gandesti macar la tot raul pe care l-ai facut (zici ca sotia stie ... hm!)
    Si spui ca-l iubesti ... oare ???
    Think about it !

    Eu nu-ti doresc noroc, iti doresc intelepciune sa poti sa iei decizia corecta!

    As fi curioasa ... ce varsta ai ?
  •  
    • 24 mesaje
    20 Mar 2006, 12:14
    0 0
    daca tu ai fi casatorita si ai avea un copil si ar intra cineva peste voi sa va desparta iar copilul tau sa raman fara tata cum ar fi?
    ce ai simti?
    lasa-i familia in pace, sunt o gramada de barbati singuri si necasatoriti
  •  
    • 6 mesaje
    26 Mar 2006, 07:36
    0 0
    ce simplu este sa judeci cand privesti lucrurile din afara, nu e asa? e usor sa pui etichete...
  •  
    • 6 mesaje
    26 Mar 2006, 07:41
    0 0
    intamplator stiu foarte bine situatii similare, stiu si un el in situatia acestui iubit, si o ea in postura iubitei care cere ajutor... stiu ce simt fiecare, le stiu framantarile, lupta cu ei insusi, agonia intre fericirea de a gasi iubirea si nefericirea de a cauta raspuns la intrebarea: e corect ce fac pt ceilalti din viata mea?
    sta omul la o rascruce: in stanga este iubita care il asteapta, in dreapta copilul care nu are nici o vina sa creasca fara tata, mai ales daca indiferent de faptul ca intre mama si tata nu mai este iubire, tatal isi iubeste copilul...
    iubita sta si asteapta sa vada ce se intampla, el poate sa lupte pt ea pana la capat sau nu? si ii este extrem de greu, se simte singura, are indoieli, nelinisti...
    si va cere voua un sfat... iar voi ii condamnati si judecati pe amandoi...
    de asta reactionez asa si ma implic atat, nu suport inchizitia si ideea de a condamna ceea ce nu intelegi mai ales cand nu stii totul...

    pt. soul si alis75 evident ca voi "stiti" despre ce este vorba in context...
    de unde stiti "cat rau a facut?" nici voi, nici eu nu avem toate datele, fata vrea un sfat nu sa fie judecata...
    repet: e simplu cand esti in afara, noi suntem pudice si familiste si judecam aspru "curvele", le infieram, combatem puternic...
    cand cineva este la pamant se cade sa ai bunul simt sa nu mai dai si tu in el... nu de alta, dar "roata vietii se invarteste tzac-tzac-tzac"...
    repet, fata vrea un sfat sincer, nu sa o ardeti pe rug, voi, cele "pudice si familiste"... daca nu sunteti in stare sa ii dati un sfat sincer aveti bunul simt sa va abtineti... daca cineva iti pune sufletul la picioare nu intra cu bocancii plini de noroi, umbla tiptil...
    singurii care stiu tot adevarul sunt cei 2...

    pt rozz: cum spuneam si mai sus, este extrem de usor sa dai sfaturi de pe margine, totul pare simplu si clar, nu? este exact ca la sah, chibitii vad mereu extrem de clar ce mutari ar trebui sa faca jucatorii...
    "eu cred ca iubirea este mult supraestimata"...
    de unde stii tu ca pt el este o fericire totul sau ca de fapt nu isi simte sufletul rupt in doua??? nu crezi ca daca dorea doar o amanta isi gasea una maritata ca si el, slava domnului, se gasesc... si nu la distanta ci aproape, sa o paota avea zilnic...
    ai dreptate, nu se poate sa nu simta nimic pt sotie, dar de unde stii tu ce simte? poate simte gr
  •  
    • 1478 mesaje
    26 Mar 2006, 11:32
    0 0
    Esti sigura ca el este jumatatea ta?
    Nu ce crezi si ce simti acum, ce vei gandi peste 10 ani ma intereseaza.
    Te-ai gandit ca nimeni nu iti poate promite pentru totdeauna: te poate schimba cu alta, poate muri maine, etc
    Daca El ar fi fost tatal tau si tu ai fi fost copilul cum ai fi judecat situatia?
    Esti sigura 100% ca nu ai un tipaj de barbat iar acum cel care se potriveste cel mai bine este El?
    Raspunde-ti tie la aceste intrebari si nu lasa pasiunea sau altceva sa iti intunece sufletul si mintea.
    Indiferent ce decizie vei lua, tu vei fi singura care se va bucura sau se va intrista de rezultate.
  •  
    • 6 mesaje
    26 Mar 2006, 16:42
    0 0
    pt. copil dulce: de mult bun simt raspunsul tau, totusi, ref. la indecizie, cred ca nu este deloc o decizie usoara sa divortezi, tu nu crezi?
    uite cateva randuri dintr-un articol tot de aici, scris de dr. psiholog Andrei Popescu:
    "Divortul este o despartire de o parte din tine, din trecutul tau si, indiferent de cat de tare esti, este pentru moment o pierdere. Iar pierderea apare vizibila ca rezultat al unui bilant al propriei existente, pe durata mai mare sau mai mica a casatoriei. Ce am avut si am pierdut este totdeauna, psihologic vorbind, mai valoros decat ceea ce este posibil sa castig. Pentru ca nu am o reprezentare exacta a ceea ce castig. Divortul mai este, dincolo de negarea trecutul cuplului, un fel de declaratie de razboi la adresa propriei memorii."
    Sunt foarte multe intrebari la care este normal sa vrei sa iti raspunzi... ce va fi cu copilul? mama poate sa aiba multe incercari pana isi va gasi pe cineva, copilul poate asista la lucruri urate... intrebarea este: nu cumva esti extrem de egoist vrand sa iti refaci viata? nu cumva te gandesti doar la tine si nu la copilul care este singurul care chiar nu are nici o vina? Nu este o decizie usor de luat, poate omul are nevoie de gandire si nu neaparat nu este capabil sa ia o decizie...
    Relatia acum poate fi extraordinara, dar cine poate sti cum va fi mai tarziu? Iubita va intelege oare rolul lui de tata pt actualul copil? si cand va aparea alt copil, al noului cuplu? etc, etc... eu cred ca este mult mai greu decat pare, nu este normal ca el sa se gandeasca doar la tine si la iubirea lor chiar daca este iubirea vietii lor ci trebuie sa se gandesti si la copil, nu poate pur si simplu sa gandeasca si decida ca si cum copilul nu ar exista... Daca are nevoie de timp pt a fi sigur ca este bine ceea ce face atunci iubita ar trebui sa il acorde... Poate risca sa astepte inutil dar daca chiar este vorba de iubirea aceea de care vorbeste ea atunci este mai bine asa decat sa renunte si sa se intrebe amandoi toata viata " cum ar fi fost daca...?"
  •  
    • 6 mesaje
    26 Mar 2006, 17:46
    0 0
    pt. arianda74:
    da, exact, este vorba de sacrificiul lui, de lupta lui pt a fi cu iubita lui, asta inseamna ca este o decizie greu de luat...
    eu zic mai bine sa ii iei pe cei doi, mai ales pe el si sa ii pui in discutia organizatiei de partid ( am prins doar f. putin UTC-ul ca sa fie clar ca nu am nimic cu partidul, este doar haz de necaz, vede cineva oare penibilul??? ), sa isi zica toti tovarasii parerea, sa ii infierati aspru in chip comunist si eventual sa ii pedepsiti, sa ii dati afara din partid, ce zici???
    cum iti permiti tu sa o consideri pe ea materialista, sa o intrebi daca mai mergea dupa el daca era un sarantoc??? de unde stii tu cati bani are el sau daca are sau cu cat ar mai ramane dupa divort din ce ar avea acum???
    fata tocmai vorbea despre iubire si tu o acuzi ca vrea sa ii sparga lui casa pt bani, faci cumva scenarii de telenovela sau spui totul uitandu-te in oglinda, probabil nu ai iubit niciodata si te-ai maritat din interes... poti sa crezi ca nu tu toate fac asa? e greu, dar incearca...

    pt. classy:
    ce sa zic, poate daca iti cita din Adrian Wonder Child iti era mai usor sa intelegi, fata a ales Shakespeare, nu si-a inchipuit ca vor citi si ignoranti... "fudulie-trufie-ingamfare" pt cineva care face o referire la Shakespeare??? nuuuuu, ci ignoranta crasa si superficialitate detestabila la tine ( daca folosesc cuvinte pe care nu le intelegi spune-mi, o sa incerc sa ti le explic pana le vei intelege intr-un sfarsit...)
    vorbeam mai sus despre infierarea in stil comunist a pacatosilot...hai sa iti mai zic ceva, ca sa vezi aici trufie!!! chiar daca risc sa nu pricepi ...
    suntem tentati sa respingem ceea ce nu intelegem, nu? Iti amintesti de Patul lui Procust??? sunt sigur ca stii despre ce este vorba in legenda...( oare???), in romanul lui C. Petrescu era vorba insa de societatea meschina care nu putea intelege un sentiment, un suflet care era diferit de gloata sau actiona sau simtea altfel, atipic si atunci simtea nevoia de a-l amputa cu ura pana la nivelul general acceptat de mediocritate, ca un veritabil pat al lui procust...
    si mai este vorba aceea: nu judeca pe cineva care danseaza altfel decat tine, poate el aude alta melodie...
    poate ea si el aud in sufletul lor alte melodii pe care tu nu ai cum sa le auzi...
    doar comunismul ne dorea "un unic gand, o unica vointa"... de ce condamnam noi sufletul altora???

    tot intamplator amicul aflata in situatie similara m-a rugat ca unic prieten al ei sa merg cu el sa il conduc la o sedinta de psihoterapie, nu avea curaj sa mearga singur... Psihoterapeuta este una foarte cunoscuta de la TV, nu conteaza numele... Mi-a povestit ce a considerat ea ca vrea din discutie, retin ca sfatul a fost: "nu iti dau nici un sfat, doar sa iei o coala si sa o imparti in doua, pune in stanga o decizie, in dreapta alta... sub fiecare scrie ce avantaje si dezavantaje vezi si daca ai dubii vino sa te ajut sa le vezi, atunci o sa decizi singura cum e mai bine... pe alta coala scrie in stanga asteptarile tale dinainte de casatorie, in dreapta gradul lor de realizare, pe alta asteptarile din momentul de fata si in dreptul fiecareia scrie in care din cele doua variante de decizie crezi ca s-ar implini...
    dupa toate astea o sa decizi mai usor..."

    nu credeti ca in acesti termeni trebuie pusa problema si nu asa superficial???

    scuze daca am suparat pe cineva, insa ideea de a condamna... in contumacie si cu superficialitate fara a avea toate datele ma oripileaza si de asta am reactionat asa...
    o sa repet pana o sa intelegeti: fata era intr-un moment greu si dorea un sfat, nu o condamnare, era de bun simt ca cine nu are un sfat sa se abtina sa acuze...