fetele din buzau &constanta si nu numai
-
0 0Fetelor, n-as face asta dar psihologul meu mi-a zis ca trebuie...

Ca trebuie sa-l gasesc pe cel pe care l-am considerat marea mea iubire ca a ramas atat de neimplinita povestea ca imi afecteaza toata viata si de asta nu am relatii stabile.Sa-l gasesc ci sa-i spun in fata ce am simtit si cate am facut (demult...) ca sa-l gasesc. Aveam 14 ani.Acum 18 ani s-a intamplat, l-am vazut o singura data si am trait multi ani cu impresia ca e marea mea iubire. Nici macar n-am vorbit cu el atunci. Silly, isn't it?
Il cheama Adi Bizu si e din Buzau dar stiu ca a facut Academia de Marina Militara la Constanta. Trebuie sa aiba vreo 40 de ani acum.Il stie careva??? -
loooool, july, pai ia incearca tu sa-ti iamginezi acuma ca esti fata in fata cu un nene imbracat in uniforma, atletic, doar putin grizonat, vreo 2-3 copii deshtpeti ca tac-su, o nevasta frumoasa si bine dispusa, casa, masina, amici de-o viata, cunostinte, parinti simpatici care isi iubesc nora la nebunie.apoi incearca sa-ti imaginezi uimirea, apoi neincrederea pe fata lui cand o sa-i zici ca tu de 20 de ani visezi la el. apoi sincera lui compasiune. probabil ca-ti va plati consumatia si-si va vedea de viata lui. eventual ii va povesti nevesti-sii ce admiratoare infocata are, asa, ca s-o aduca in chef de zbenguiala.
-
july, eu cred ca tu probabil ca inca n-ai intalnit pe cineva care sa te faca sa iubesti la fel, dar care sa si raman in viata ta. cum pana mea sa nu starnesti compasiune daca apari in viata unuia care nici nu stia de existenta lui si-i marturisesti ca tu in ultimii 20 de ani nu ai facut nimic in viata pentru ca te-ai gandit la el?! ha?!
-
in primul rand sunt 18 ani si nu 20
in al doilea rand, poate ai un pic de dreptate, poate nu-s chiar asa de "realizata"
Acum depinde cum vede fiecare "realizarea"....eu nu pot fi cu cineva multa vreme, asta e problema pt care am ajuns la psiholog. Nu pot sa stau prea multa vreme cu cineva, ma plictisesc int-o zi; chiar daca la inceput a fost pasiune.. se pierde o data. Acum am ajuns la psiholog pt ca chiar vreau sa-l pastrez pe cel cu care sunt acum, e un barbat pe care e bine sa-l pastrezi cand il gasesti. Dar sa stii ca mie imi placea asa cum eram (sau inca mai sunt?), sa experimentez mereu, si chiar ma simteam bine. Sustin ca e o realizare sa poti face asta si sa stii ca e un mod de viata relaxant -
july, in principiu, nu-i nimica rau in a fi mai libertina si a nu te lega de cineva pentru o perioada indelungata. dar macar sa fii constienta de faptul ca asa esti tu. nu sa dai vina pe nu stiu ce iubire neralizata de acum un sfert de secol. cat despre ce zici tu acolo ca vrei sa-l pastrezi pe cel cu care estia cuma, cred ca e vorba numai de judecata rationala, nu se sentimente. adica, te gandesti ca daca ai fi si tu ca restul ti-ar placea sa ai un asa barbat langa tine. numa ca tie iti cam place sa-i schimbi. si cred ca tu l-ai schimba si pe asta daca nu ar fi farama aia de rationament.
-
Draga july ,psihologul tau ti-a dat acest sfat in gandul ca de acolo porneste marea ta problema.La acea varsta iubirea era privita ca un ideal fara griji si probleme ,ceva pur.Pe masura ce inaintam in varsta avem alte asteptari, dezamagiri ,tentatii.Cand ma gandesc cateodata la prima mea iubire ma gandesc ca eram totusi cam naiva.Viata de adult este mult mai complicata
-
july,fara misto acuma:intai concediaza-tzi psihologul,ca bate campii.
doi:omu ala daca nu o fi acu pe mare,sigur are o familie bine intemeiata,nu-l aborda ca s-ar putea sa mai suferi o deziluzie,se spune ca navigatorii sunt oameni duri,deci nu apela la coarda lui sensibila,mai ales daca nici n-ati avut prea mare tangentza.Mie mi se pare doar un vis de adolescenta,fara sanse si fara finalitate!scuze,daca am fost prea realista ! -
July, sa lasam la o parte ce ti-a zis psihologul, dar tu de ce ai vrea sa-l intalnesti? Simti ca te-ar ajuta cu ceva? Ai avea nevoie sa-l vezi doar sau si sa-i zici cateva?
Trebuie sa recunosc ca din putinele cuvinte care ne-ai zis despre ce s-a intamplat la 14 ani, nu reiese mult pt noi, ca aceast relatie a fost atat de tare pt tine, isna tu stii cel mai bine. Probabil a fost prima ta iubire, sufereai enorm si cu tatal tau, nu ai avut poate nici modele prea pozitive de 'commitment' prin rude/familie, intr-un cuvant a fost un baiat care ti-a dat mult la nivel de iubire/descoperire/incredere/inceput de viata, care poate te-a lasat in mod dur.
Sa zicem ca nu ai cum sa-l intalnesti, incearca atunci sa scrii tot ce ai vrea sa-i zici, imagineaza-ti ca ii scri o scrisoare, si descarcati sufletul, tot. Apoi, pune scrisoarea intr-un loc sigur si reciteste-o dupa cateva zile. Vezi ce efect iti face.
Toti avem traume, si in cazul acesta e bine sa ne reintoarcem la scena 'delictului' ( glumesc bine-nteles) pentru a revedea ce s-a intamplat, cum ne-a afectat. E greu sa inkidem unele sertare din viata noastra, de fapt nu trebuie sa le inkidem, ci sa fim constienti ce s-a intamplat, sa le acceptam incet incet si sa convietuim cu ele, intr-un mod cat mai pacific.
E greu de inteles din ceea ce zici, problematica ta. E normal nu trebuie sa ne zici totul aici, insa vreau sa zic e un fel bajbaiala in a zice da sau nu. Incearca sa vezi cu un alt psiholog, el/ea ce iti va zice.
Exista, da, o cauza in toate, ins aexista diferite remedi, nu doar una. -
N-am avut probleme si traume emotionale in copilarie, am avut o viata foarte usoara si fericita, nici macar divorturi sau aventuri n-au fost in familia mea pana la mine... am deja doua divorturi pana acum si multe relatii mai scurte sau mai lungi...
Am apucat sa ii zic psihologului ca atunci, la 14 ani, am avut sentimentul ca m-am indragostit profund si iremediabil; acum a venit el cu ideea ca in mintea mea, baiatul a ramas un simbol al iubirii si al neimplinirii, si daca l-as intalni si as vedea ca e un om normal ca toti oamenii m-as elibera de simboluri...
Am permanent o teama inexplicabila ca relatia pe care o am (la un moment dat) va deveni ceva neinteresant, o povara, o rutina, un bagaj de carat, si imi iau zborul inainte sa se intample asta chiar daca nu ma simt bine cu ce fac si chiar daca sufar de multe ori... nu stiu daca ati inteles mare lucru; dar nici psihologul nu face minuni, uite azi am stat toata ziua pe aici pe eva si m-am simtit mai bine ca la o sedinta psy. -
Cu siguranta psihologul, daca unul vorbeste sau nu vorbeste, reuseste sa vada mai mult - daca e competent - decat vede o persoana careia ii vorbesti altfel.
probabil, el/ea vazand ca tu ridici aceasta problema, cea a nestaorniciei deoarece simti plictiseala/routine s-a intrebat si te-a intrebat, ce experiente ai avut, ce iti rmane in minte, care experienta de iubire ti-a lasat mai multe amprente bune/negative, si d acolo a incercta s atraseze o legatura cu dificultatea ce tu o vezi in tine.
exista in tot o cauza, iar in problema ridicata de tine, 'frica' de routine/plitiseala cu siguranta trebuie sa duca la o experineta din viata ta de dinainte. Aici e foarte important ca psihologul sa-si dea seama care e aceea experienta care 'te leaga'' de picior, sau care e cauza de unde a incpeut aceasta dificultate pt tine.
cand se indentifica cauza, nu inseamna ca apare iemdiat si 'disparitia' dificultati, insa se pot vedea tot felul de 'strategi' de ameliorare, depasire, acceptare.
In cazul tau eu, de ex, nu reusesc sa vad totul bine din motive obiective de comunicare. E posibil ca tus afaci compratia cu toti preteni tai fata de ex-ul d ela 14 ani, e poisbil, dar asta trebuie sa vezi tu daca e asa de pregnanta prezenta lui in viata ta sentimentala de azi. trebuie sa vezi unde te-a facut el sa te simtia tunci bine sau rau, unde ti-a transmis o descurajare acre ar putea sta la baza fragilitatii tale de acum, sau unde ti-a transimis ceva unic, pe care tu il cauti inca si nu il vezi/ sau nu il gasesti in priteni tai de acum.
poate a fost o prieteni care s-a terminta bine,a dica fara certuri, fara tradari, dar poate si fara explicati, sua poate, mai stii ceva, poate s-a terminat intr-un mod 'tragic' pt tine: el te-a lasat, poate si fara explcati, dintr-o data, brusc, iar tu de atunci de frica sa fii lasata, lasi tu inainte, ( nu zic ca te razbuni) dar de frica ca te-ar putea lasa altul, lasi tu, ca sa nu mai suferi ( asta e cam complicata, dare posibila).
Trebuie, dupa mine, sa intelegi putin si logic, ce este pentru tine plictiseala, routine-ul asta care te deranjeaza, de care ti.e frica ca ar putea interveni in viata ta. probabil trebui esa inveti sa tariesti cu acest plcitis aalaturi d epersoana pe acre o iubesti, sis a accepti ca sunt si astfel de momente. Intr-o relatie si plictiseala are rolul ei, acolo se vede omul cat e de tare, statornic, creativ, etc.
Trebuie sa vezi ce inseamna in imaginarul tau existential si afectiv plictiseala, situatia de plictiseala intr-un raport. De ce ti-.e frica? Ce te inspaimanta? Ce te face sa vezi in tine? Ce lasa descoperit in tine?
Eu ti-as sugera sa definesti pentru tine din punct de vedere al stari tale, afective, emotive, relatioanle conceptul de plictiseala. Ce inseamna pentru tine plictiseala? scrie intr-un jurnal tot ce iti vine in minte. Apoi ti-as mai sugera ceva, incearca sa desenezi - daca le ai cu desenatul - in mod liber ce inseamna pentru tine plictiseala.
Drumul ce tu il faci este un drum spre interior, inspre mintea si inima ta. Acolo se ascudne cheia ta, de aceea cand vei putea defini emotiv si intelectual starea de care ti-e frica, si d ecare FUGI mereu, vei putea face un pas important. Ti-e frica ca nu vei mai fi iubita? ca vor fi certuri? ca vei suferi?