sfarsitul unei relatii = esec personal?

  •  
    • 627 mesaje
    16 Mar 2006, 19:00
    0 0
    de ce sfarsitul unei relatii e mereu conceput ca un esec personal?
    indiferent cine pune punct primul, tu sau el... la scurt timp incepi invariabil sa te intrebi...
    unde ai gresit? ce nu ai facut bine sau nu ai facut deloc? ce putea fi schimbat si tu nu ai facut nici un efort sa schimbi?
    dar daca... dar daca il ascultai mai mult? dar daca incercai sa-i intelegi problemele, programul greu la servici, complicatiile, obligatiile, datoriile... in loc sa te axezi doar pe pb tale si lipsa lui de interes / timp pt tine? dar daca...
    si de ce mereu, indiferent cine a zis primul "adio", ajungem mereu sa ne invinovatim, sa ne reprosam atatea, si sa ne temem ca poate am pierdut cel mai bun partener pe care il puteam avea, si ca nici unul nu va fi mai bun, mai atent, mai afectuos, mai... mai aproapre de imaginea barbatului ideal pe care o avem in minte?
    de ce o despartire, chiar provocata de noi insine, ne face sa ne simtim atat de... jos?
  •  
    • 102 mesaje
    16 Mar 2006, 19:10
    0 0
    Pentru ca la orice final ...trebuie sa tragem niste linii...sa vedem unde am gresit ..ce-a fost bine , ce-a fost rau ...Altfel n-am invata nimic...
    Si tuturor ne e frica de singuratate, de accea si ni se pare ca am pierdut cel mai bun partener pe care am fi putut sa-l avem vreo data...Si ajungem sa ne invinovatim...
    Trebuie doar sa muncesti la constiinta (toate vin de la cap , inclusiv frica)...spune-ti mereu ca asa e cel mai bine ...Ca este si pentru tine omul potrivit undeva ...Trebuie sa crezi, sa visezi , sa speri ...Altfel nu vei putea sa-ti revii , si mereu vei regreta...
    Da...Regretele fac parte din viata noastra, dar depinde numai de noi ca perioada lor sa fie cat mai scurta ...
    Asta e viata ...frumoasa , buna , cu tristeti si bucurii ...Cu oameni care vin si pleaca...Si cu noi, care ramanem cu noi insene,sa ne ridicam fruntea si sa traim mai departe ...Cu speranta...
  •  
    • 8403 mesaje
    16 Mar 2006, 19:12
    0 0
    o infrangere...poate fi transformata intotdeauna intr-o victorie.totul este sa iti doresti asta!e ceva de genul:"ai pierdut o batalie,vei castiga razboiul".. plangi o perioada-este si normal,fii trista,dar...te rog nu te blama.pentru o relatie este nevoie de doi,si oricat ai fi vrut tu,daca el nu isi dorea sa fie cu tine..nu era al tau..

    se spune ca daca vrei sa vezi daca cineva te iubeste...sa il lasi sa plece. daca se va intoarce..al tau este!

    in timpul cat astepti...revino-ti...fa sport,iesi cu prietenele,inconjoara-te de oameni,animale,flori,muzica,dans..orice.dar nu sta tu cu telefonul alaturi si fotografiile cu el in mana.nu!acelea le uiti!

    si..nu te mai simti sub nici o forma...mica.noi oamenii,avem mereu in interiorul nostru...esenta zborului.adica al evolutiei...

    "sa stii ca zboara sub tine o aripa franta,/sa stii ca zboara sub tine..o aripa franta cand mergi!"...

    haide..priveste totul ca pe o lectie de viata..si zambeste!maine..va veni o zi mult mai frumoasa!totul este sa ii deschizi usa..
  •  
    • 1969 mesaje
    16 Mar 2006, 19:20
    0 0
    mai sweet child in time, eu am avut relatii la sfarsitul carora mi-am zis " oh, Doamne, ce bine ca am scapat de netot ! " ...bine macar ca le-am avut in timpul liceului, apoi mi-a venit mintea la cap si am ales mai atent ..sentimentul asta de esec personal probabil apare din cauza faptului ca tu te gandesti ca ai fi putut sa te straduiesti mai mult, ai fi putut sa dai mai mult...dar asta nu inseamna ca practic ai fi putut, de fapt
  •  
    • 1928 mesaje
    16 Mar 2006, 19:43
    0 0
    mey eu sunt mai dintr-o bucata. daca i-am dat papucii, inseamna ca am avut motiv intemeiat. in cazul asta plansul si parerile de rau nu-si au rostul ca am facut o fapta buna pentru mine. daca mi-a dat el papucii, probabil ca o sa sufar vreo saptamana, in cazul in care am tinut la el. dar sa-mi fac mustrari de constiinta ca poate n-am facut ceva bine...no way. e pierderea lui ca n-a stiut sa aprecieze o fata finutza ca mine. sunt parshiva, stiu.
  •  
    • 627 mesaje
    16 Mar 2006, 20:31
    0 0
    am citit gandurile voastre.
    si totusi, scanteie, te intreb... ce faci cand stii ca el vrea sa fie in continuare cu tine, si isi face planuri de viitor, si tu esti cea care nu mai vrea?
    ...pentru ca... te-ai plictisit, vrei mai multa atentie din partea celui de langa tine, ii descoperi mereu defecte, te tenteaza altcineva, etc etc?
    si cum faci... sa elimini teama, ca asa va fi mereu? ca, de fiecare data cand vei cunoaste pe cineva, invariabil vei ajunge tot aici, la plictiseala, si la nevoie de a schimba ceva?
    o casnicie e ceva al naaaaaibi de lung cum poti rezista, fericita si implinita, o viata intreaga, daca pana si 8 luni de relatie par prea mult uneori?
  •  
    • 480 mesaje
    16 Mar 2006, 20:49
    0 0
    Adesea relatiile dintre oameni sunt atat de complicate si pot fi interpretate din atatea perspective incat devin ambigue si obositoare.
    Eu cred ca indoiala dupa o despartire este de fapt intuitia care ne spune ca se putea si altfel.

    Stiu cum e si cand te desparti si te bucuri ca in sfarsit ai scapat, pentru ca ti-e clar ca relatie respectiva nu duce nicaieri/nu este ceea ce-ti doresti sau pentru ca nu iubesti.

    Dar stiu si ce inseamna sa termini o relatie in coada de peste si sa ramai cu regrete ca ti-ai pierdut marea dragoste, cel mai bun prieten. Ca problemele puteau fi rezolvate sau ca ai fost gresit inteles si mai aveai ceva de spus.

    In a doua situatie totul e atat de complicat si adevarul are o mie de fete; asta imi creaza sentimentul esecului. Ma gandesc ca totusi mai presus de orice relatie e linistea mea. Inca nu stiu cum s-o gasesc si s-o pastrez...
  •  
    • 10 mesaje
    16 Mar 2006, 20:55
    0 0
    scumpa,

    casatoria nu e cursa de rezistenta... e ceva ce trebuie facut din placere, nu de gura lumii si pentru ca toate prietenele tale sunt maritate si la casa lor.
    casatoria e ca un parteneriat reusit- gasesti omul langa care sa te simti implinita pe toate planurile, un om cu care sa poti sa cresti si sa te dezvolti ca persoana. un om care in ochii tai nu are defecte enervante. cineva care te tine mereu in priza, astfel incat sa nu va plictisiti niciodata in doi. cineva cu care sa poti discuta constructiv despre orice, de la politica si filosofie la muzica si filme, la planurile sau problemele voastre de cuplu si pana la lucruri noi de incercat in pat
  •  
    • 1450 mesaje
    16 Mar 2006, 20:56
    0 0
    cine a spus ca o casatorie inseamna fericire si intelegere deplina?????????astea-s basme,mey!daca am visa mai putzin si nu am avea pretentzii atit de mari,daca ne-am stradui sa percepem omul de linga noi ,in mod real,cu defecte si calitatzi,nu cum dorim noi sa fie,ne-am gasi linistea.
    Casatoria e ceva mult mai complex,o ecuatzie in care intervin si copii,socrii,rude,prieteni de ambele partzi,interese ,servicii,e o munca de Sisif,pe care o duci zilnic!
    daca pe unele din voi va sperie de acum faptul ca s-ar putea sa va plictisiti de omul care va sta alaturi sau ca apar noi tentatzii,cum va putetzi lansa in angajamente atit de serioase cum e o casnicie!
    ok,poate ca e frustrant sa fi plictisita de omul care te iubeste,dar sa vezi cum vei percepe eshecul in cazul in care se plictiseste el de tine!
    pentru ca o relatie sa dainuie,daca e bazata pe iubire,trebuie sa faci si compromisuri dar sa ramii si demna in fatza partenerului tau!e nevoie de multa subtilitate ,diplomatie si seriozitate,mai ales!
    oricum, e greu dar si satisfactziile sunt pe masura,satisfactzii de moment,caci asta e viatza!
  •  
    • 8403 mesaje
    16 Mar 2006, 21:06
    0 0
    o canicie,copile?este maturitate!!!nu esti tu sau el matur/a?nu te casatori!este singurul sfat pe care ti-l dau!incearca si altceva..si alege dintre tiparele pe care le vezi in jrul tau ce ti se "muleaza"imediat pe caracterul tau si al lui.cum sa iti explic?in cea mai grozava casnicie,cei doi isi dopresc din toata inima sa mearga bine.si cand exista aceasta dorinta,exista puterea de a rabda,forta de a zambi,imaginatia care umple golurile,realitatea care se construieste aproape de la sine,dar si cu munca indarjita...totul este sa aveti scopuri comune,teluri,sa existe respectul elementar-cand dragostea nu mai e,acest respect salveaza o casnicie de cele mai multe ori...

    nu stiu cati ani ai,copile...dar..intr-o casnicie..totul este sa nu ajungi la acel punct critic.dincolo de el nu mai poti salva nimic,dar pana la el..totul este posibil.totul este sa vrei!totul se mai si fabrica,improvizeaza,imagineaza,munceste...pentru o casnicie trebuie sa fii..ca sa ma exprim plastic ca un gradinar.sa cunosti pamantul,sa folosesti semintele ce iti sunt necesare,sa le urmaresti cum cresc,sa le ajuti sa creasca,sa le ocrotesti..si de ce nu..in final..cand folosesti totul pe masa ta...sa fii si un bucatar grozav...un rafinat..un sofisticatsau unul obisnuit,vesel..care insa are dragoste in el.dragoste de viata.


    toti suntem tentati sa imitam alte cupluri.uitand exact ceea ce este mai important.ca noi putem fi cu mult mai deasupra altora.trebuie doar sa fim noi insine.dar ca sa stim cine suntem..trebuie sa trecem prin diferite situatii.de aceea ti-am spus,copile...sa nu regreti nimic,si sa te uiti la ce a fost ca la o lectie.din care extragi ceea ce este mai bun si mai nobil-ceva trebuie sa fie,fara sa uiti insa ce a fost urat-ca un fel de lectie pentru viitor.de ce spun asta?suntem tentati sa repetam aceleasi greseli.un fel de reflex daca vrei.ne neglijeaza partenerul?intram in panica.scrie cuiva un email?gata!e o alta femeie...nu asa ar trebui sa gandim...nu totul este reflex.pentru ca nu suntem cateii lui Pavlov care saliveaza de fiecare data cand aud o sonerie.suntem oameni,avem neuroni,avem sentimente..si putem face multe.totul este sa vrem!atat!

    ii este lui teama ca voi gasi pe altcineva?inseamna ca este nesigur pe el!il iubesc?ok..il ajut sa fie sigur pe dansul..pe ceea ce este.are calitati care abia se vad?il ajut sa le exprime.are defcte care sunt vizibile?il ajut sa le estompeze...totul depinde si de mine..dar ..cum sa spun...depinde de...dragoste.atata timp cat nu ti-o calca in picioare...si atata timp cat aceasta dragoste nu moare..mereu este sansa de a merge mai departe...


    si...niciodata nimic nu este sigur!noi oamenii,putem doar incerca!atat!
  •  
    • 627 mesaje
    16 Mar 2006, 21:14
    0 0
    madicristi
    ce voiam eu sa spun de fapt era... ca nu stiu cum voi putea avea o casnicie asa cum ar trebui sa fie, dc eu acum (la apr 23 de ani si cateva relatii "la dosar" ) ajung sa vreau sa scap dintr-o relatie dupa numai 8 luni.
    ... mai ales ca el s-a purtat super-frumos cu mine. doar ca... greseala a fost la inceput, cand amnadoi am ales sa fim impreuna, colegi de fac si amici fiind, doar ca sa scapam de singuratate si de amintirile unor relatii care ne arsesera sufletul.
    n-a fost flacara, n-au fost "fluturasii"... dar atsa e o scuza oare ca sa vreau sa ies acum?
  •  
    • 480 mesaje
    16 Mar 2006, 21:19
    0 0
    "N-a fost flacara, n-au fost fluturasi" - asta la inceput. Dar daca ati ajuns sa va ganditi la casatorie sentimentele s-au schimbat intre timp, nu? Sau...
  •  
    • 627 mesaje
    16 Mar 2006, 21:21
    0 0
    nu, isa-belle; cred ca m-am exprimat eu gresit. nici nu s-a pus problema de asa ceva.
    intrebarea...cu casatoria... era ceva general...
    poate o temere de-a mea mai veche, pe care fiecare relatie terminata o consolideaza oarecum...
  •  
    • 8403 mesaje
    16 Mar 2006, 21:43
    0 0
    poate ca aveti inca rani deschise amandoi...tratati-le la timp..nu de alta,dar e posibil ca sa va indragostiti si sa nu stiti...si...sa iasa altceva de aici...
  •  
    • 627 mesaje
    16 Mar 2006, 22:01
    0 0
    NU suntem indragostiti. eu cel putin nu, iar el... in nici un caz nu se poarta ca si cand ar fi.
    oricum, daca ar fi fost, relatia noastra nu ar fi ajuns sa se rezume la iesiri la bere cu amicii, mancat sau frecat (scuze :"> ) ocazional.
    ma simt oarecum frustrata. de parca... ceva e in neregula cu mine. cum naiba sa renunt la un tip care s-a purtat atat de frumos cu mine? ...exceptand ultima perioada, cand m-am simtit ca devenisem doar unul dintre amicii cu care iese la bere seara, dupa servici. si cum naiba sa alerg dupa cai verzi pe pereti, in loc sa-l pot aprecia pe el, si sa fac tot posibilul sa mearga?
    incep sa ma intreb... care naiba e problema mea?
  •  
    • 1928 mesaje
    16 Mar 2006, 22:05
    0 0
    pai poate ca problema nu e chiar o problema. adica poate ca ti-ai dat seama ca nu-l iubesti. eu zic sa vrobesti cu el si sa-i spuic e simti. s-ar putea sa ai surpriza si sa-l vezi ca rasufla usurat pentru ca si el simte acelasi lucru.
  •  
    • 8403 mesaje
    16 Mar 2006, 22:06
    0 0


    eu cred ca totusi..tii macar putin la el
  •  
    • 627 mesaje
    16 Mar 2006, 22:48
    0 0
    pai asta e situatia, linxy. am discutat, si ne-am despartit. de fapt, discutia a fost mai mult un monolog. eu i-am explicat de ce nu simt ca e cazul sa mai continuam, iar el... a zis ca nu se astepta, dar ca nu se poate impotrivi deciziei mele.
    o despartire destul de "sanatoasa", fata de ce mi s-a mai intamplat in trecut, cand s-a ajuns la tipete, amenintari, sau acuzatii. brr!

    a fost de acord cu mine: punem punct, cat inca mai putem ramane prieteni. dar, intrebarea mea (pentru mine, in primul rand) ramane... daca nu am facut bine?

    daca trebuia sa lupt mai mult? daca trebuia sa ma multumesc cu relatia asta, asa cum era, si cu el, asa cum era? in loc sa ma declar invinsa, si aucm sa ajung sa-mi plang de mila, ca... am dat-o-n bara inca o data.

    de cate ori trebuie s-o "dam in bara" pana cand il gasim pe "mr right"?
  •  
    • 1928 mesaje
    16 Mar 2006, 23:29
    0 0
    mai, pentru unii nu exista mr. right. pur si simplu nu exista. ca sunt prea cusurgii. parerile de rau nu-si au rostul. cand ai luat hotararea banuiesc ca aveai ceva motive solide care te-au determinat sa procedezi asa. daca s-a schimbat el intre timp, sau daca te-ai schimbat tu intre timp asta e alta treaba, daca tu crezi c amerita sa incerci sa-l recastigi incearca n-ai nimic de pierdut (ca e pierdut deja) ci daor de castigat.
  •  
    • 627 mesaje
    17 Mar 2006, 00:04
    0 0
    pt linxy...
    totul s-a petrecut recent. nu e nici o saptamana de cand ne-am despartit. si nu am regrete de genul... am pierdut marea iubire a vietii mele. stiu ca nu eram indragostiti.

    ma gandesc doar ca... dc nu exista asa ceva (pt mine sau in general) - "marea iubire a vietii", si toata aspiratia spre cineva mai bun e doar amagire?
    si dc, la un mom, ar tb sa ne multumim cu "bine" sau "confortabil", pt ca "mai bine" nu exista?

    daca aceasta cautare a lui "mr perfect" ne face sa dam cu piciorul lui mr "not so perfect, but right for me"?

    ... sau poate toate aceste intrebari si frammantari ale mele sunt generate acum de teama de a vedea din nou singura, fara un "el" langa mine, caree sa ma faca sa ma simt mai bine cand sunt trista.

    poate ar tb sa ma impac cu el.
    avantaj: psihologic = ideea de a nu fi singura.
    dezavantaj: finalul tot asta va fi, dar mai dureros si mai neplacut, pt amandoi.

    totul e o mare necunoscuta pt mine. stiu doar ca sunt anul 4, multe proiecte, licenta pe cap, multe goluri care tb umplute dc vreau un job decent, si... de cand am zis "gata" nu am fost in stare de absolut nimic...