Prietenie cu un barbat
-
0 0Vi s-a intamplat vreodata sa aveti nevoie de un prieten? ...nu iubit, nu amant ci doar atat.
M-am chinuit luni de zile intr-o relatie nereusita. Inca nu mi-a trecut chiar daca am timp de prietene, de mine, imi cumpar revista preferata sau ceva nou in casa.
La ziua prietenului meu de atunci, am vorbit cu un coleg al lui ceva mai mult. Era un tip deschis, rafinat. As vrea sa-l cunosc mai bine, sa corespondez cu el, simt c-as trece mai usor peste perioada asta. Locuim in orase diferite, destul de departe.
Cum sa procedez sa nu ma inteleaga gresit? -
Hmmmm...la chestia asta intentziile tale initziale (si ale lui, de altfel) don't mean shit!!! Treaba cu vorbitul pe net are exact ingredientele care fac orice affair de zece ori mai addictive decat o relatzie obisnuita: fantasy always beats reality. (scuze pt engleza, e tarziu, n-am rabdare sa formulez in romana).
Briana, fa-tzi o favoare, daca tot esti abia iesita dintr-un shit: nu calca in urmatorul! -
Poti dar sa ii spui clar ce iti doresti, sa nu existe nici o confuzie... oricum in astfel de prietenii exista o tensiune sexuala latenta intre cei doi si asta le face mai speciale decat prieteniile cu femeile, chiar daca nu ne place sa recunoastem.Am o astfel de prietenie cu un barbat si am pus o coniditie primordiala :"fara sex!" Pana acum a mers si merge in continuare. Bafta.
-
desi teoretic nu cred in asa ceva, am o astfel de prietenie cu un barbat de vreo 7 ani!
Nu a fost de la inceput asa, in sensul ca el la inceput urmarea altceva
, dar pe mine nu m-a atras absolut deloc fizic, nu-mi inspira nimic din pct de vedere sexual si nu am cedat nici macar la un sarut! Cu timpul a renuntat si el si ne-am trezit cei mai buni prieteni!!! Discutam absolut orice, el imi spune toate nebuniile ce-i trec prin cap etc. Ideea e ca probabil daca voi va simtiti atrasi fizic unul de celalalt nu cred ca sunt sanse sa fiti DOAR prieteni!
Repet, teoretic nu cred in asa ceva dar este posibil...
Nici unul din prietenii nostri nu a crezut ca intre mine si el nu a fost niciodata nimic mai mult....
Acum suntem amandoi casatoriti, cu copii si suntem in continuare fff buni prieteni. Mai mult, desi el are f multi prieteni a vrut ca eu si sotul meu sa-l cununam si sa le botezam copilul...Deci chiar e o prietenie adevarata...
Daca tu vrei sa corespondezi cu tipul, dar simti si o atractie fata de el lucrurile sunt mai complicate, s-ar putea sa te legi la cap fara sa te doara! Gandeste-te bine!!! -
In momentul de fata nu-mi doresc si nici nu sunt capabila sa incep o alta relatie. Doar atat, simt nevoia de a avea pe cineva apropiat, cu care sa pot discuta, sa nu ma simt singura.
E dureros sa iubesti pe cineva si sa ramai cu un gust amar. Si toate lucrurile astea se intampla primavara, cand totul prinde viata...
Poate ca acest om pe care mi-l doresc doar prieten nici nu-si mai aminteste de mine doar auzindu-mi numele, ne-am intalnit o singura data la acel chef. Am adresa lui de e-mail, printre altele scrie la o publicatie si il citesc din cand in cand...
Cand ma voi simti in stare pot sa fac primul pas? Nu e "deplasat"? -
Brianna, te mintzi pe tine insatzi BIG TIME.
Daca ai chef de vorba pe net, noi suntem aici....fete si femei, uneori si barbatzi, cand chiar vrei o opinie de mascul, toate si totzi mai mult decat dispuse sa stam de taina cu tine pe orice problema te framanta. Cum nici nu se pune problema sa avem ceva de castigat/pierdut de pe urma ta...clar nu-zti vom oferi opinii sau ajutor care-s self-serving.
Daca ai chef de contact uman, fiindca e primavara, pe-ala il vei gasi pe pamant, in real life, nu in contacte sterile, in cel mai bun caz, sau periculoase, in cel mai rau caz, cu barbatzi necunoscutzi pe net.
So, fii sigura ca stii ce vrei, de fapt, fiindca a obtzine ce vrei, dupa aceea, devine mult mai usor. -
chiar te bagi in ceva aiurea- lasand la o parte tot ce ti-a zis classy despre cat de aiurea este o relatie pe net, la distanta...s.a.m.d...
individul e colegul fostului tau iubit, si inca un coleg cu care este in relatii mai apropiate din moment ce l-a invitat la ziua lui.. e clar ca tipul iti place si ca admiti sau nu, tu vrei mai mult decat corespondente netistice si amicale de la omul asta care te-a vazut o singura data si atunci in calitate de iubita a colegului lui.....si nu si-a permis(nu l-a interesat?) in nici un fel sa te abordeze in vreun fel oarecare de ceva timp...si nici tu nu ti-ai permis lucrul asta cat timp erai cu iubitul tau(daca il doreai ca amic de mail incercai cumva de atunci o abordare a lui in acest sens)
va intelege si el la fel de clar ca si noi cam ce ii vei spune tu prin mesajul ala"uite.acum sunt libera si nefericita. nu ti-ar place sa ma consolezi tu?" -
cred ca inteleg prin ce treci. si lasa-ma sa-ti povestesc cate ceva despre mine... poate si ca o eliberare, acum...
ieri m-am despartit de prieten. a fost initiativa mea, simteam de mult nevoia sa o fac, dar nu aveam curajul.
a fost coleg de an cu mine, ne-am cunoscut mai bine asta primavara, am fost amici si ne-am povetsit toate problemele, inclusiv "defunctele" relatii... ca intr-o seara, sa aleg sa il sarut si sa schimb totul.
ce vreau sa zic e ca... in anumite perioade ne simtim de parca tot univesrul ar complota impotriva noastra. asa era si pt mine atunci, pb cu banii, pb cu familia, pb cu facultatea, o veche iubire de a carei amintire nu reuseam sa scap...
si simteam o nevoie acuta de o persoana care sa fie langa mine, sa ma incurajeze, sa ma asculte. nevoie pe care o simti tu acum. si cunosc disperarea in care poti ajunge cateodata, cat de singura te poti simti, si cata nevoie ai de cineva langa tine.
sfatul meu e nu te aventura cu tipul acela. intr-un astfel de moment, nu gandesti clar, si ai tendinta de a interpreta, exagera, cosmetiza realitatea, si risti sa-l "investetsi" pe respectivul cu niste atribute pe care nu le are, doar de dragul de a-l putea incadra in profilul amiculi, confidentului, salvatorului tau.
esti vulnerabila, te inteleg. dar alege sa-ti deschizi sufletul familiei, vecinei, colegei de birou, si nu unui barbat de care nu stii nimic si cu care nu poti lua deciziile corecte deocamdata.
... care era morala? nu mai stiu... probabil acum imi vb si mie insumi, nu doar tie, gasindu-ma in situatii asemanatoare de mai multe ori, si luand in mod constant alegerea gresita.
...si astept sa-mi faca si mie classy sau altcineva "erata" la cele scrise mai sus. -
si cred ca mai voiam sa spun ceva... contrazicand pe altii...
nu exista prietenie 100% pura intre un barbat si o femeie. daca nu mereu, macar la un moment dat in timp, va exista o anumita tensiune sexuala, si de multe ori amicul se transforma in "fuck buddy" ( cine s-a uitat la sex and the city stieee
) happend to me once. or twice... or... i don't remember anymore...
nevoile tale sunt mult mai complexe. dar la starea pe care o ai acum, ai fi in stare usor sa-l etichetezi pe respectivul drept best-friends, si apoi sa ajungi in pat cu el, drept consolare suplimentara... si ar fi pacat, nu crezi? -
Stiu ca sfaturile voastre sunt cele pe care trebuie sa le urmez...simt.
Inca sunt intr-o perioada amortita. Nu i-am scris pentru ca uneori mi se pare deplasat. Probabil, in inima mea, ranita fiind imi doresc sa construiesc o legatura cu cineva apropiat LUI. Inca nu pot sa-l uit...pe cel pe care l-am iubit si il mai iubesc, chiar daca s-a purtat cu mine ca un neom.
Nu pot intelege in mintea mea de femeie, cum din ceva aparent frumos poate iesi un iad intre doi oameni. Mai ales cand faci totul pentru celalalt, cand ii oferi totul chiar nemeritat.
Azi dimineata aratam ingrozitor...nopti de cosmar, zile de plans, trasa la fata, incercanata. Am fost cateva ore la un salon de frumusete unde am incercat sa schimb macar putin ceva, i-am cumparat fiicei mele ceva...demult nu am facut gestul asta, pentru ca toate cadourile mergeau spre el. N-am rezistat insa ajunsa acasa, l-am sunat...si de-aici incepe drama mea...plans si iar plans...