iubire chinuita
-
0 0eterna problema-rolul de amanta.pro sau contra?eu sunt pro deoarece traiesc acest "rol".nu sunt prea multumita dar decat sa nu il am deloc langa mine pe barbatul pe care il iubesc mai bine il am cu orele cum s-ar zice.multa lume o sa ma critice,sunt sigura.poate pt ca nu au trecut prin asa ceva inca.eu as vrea sa renunt la aceasta "relatie",pt ca stiu ca nu e bine,dar din pacate nu pot.oricat as incerca.am mai citit cazuri asemanatoare unde celelalte erau aspru criticate.eu nu sunt de parere ca trebuie judecate.trebuie intelese.nu stiu daca gandesc bine,dar pana la urma doar o viata avem,nu?cred ca ar fi pacat sa nu facem ce simtim.stiu ca nu e bine ,dar ce pot sa fac?ca nu pot sa renunt la el
-
De cat timp esti cu el?Are copii?El ce spune de aceasta situatie?de judecat toata lumea te judeca,pro sau contra,altfel nu si-ar mai da cu parerea.Nu asta conteaza,ci doar ce simti tu, dc tu crezi ca meriti doar atat da-i inainte dar mai tarziu vei suferi deoarece cu cat te afunzi in relatie cu atat il vei iubi si mai mult si-ti va fi din ce in ce mai greu.Fii tare acum si lasa-l!
-
Daca vrea sa stea cu sotia si copilul lasa-l in pace, daca nu, sa divorteze si sa fie cu tine, un copil nu ramane fara tata daca parintii nu mai sunt impreuna. Eu nu sunt de acord cu zicala:"stam impreuna de dragul copiilor";cei care arunca pastila asta se folosesc de un asemenea pretext doar pt ca nu au curajul sa o ia de la inceput.
-
Hai sa-ti spun si eu povestea mea: s-a intamplat sa-l cunosc pe cel mai bun prieten (care la vremea aceea era casatorit)al fostului meu boss si ironia soartei a fost ca noi doi petreceam destul de mult timp impreuna la biroul meu din motive de business...si inevitabilul s-a produs!!! Atractia era atat de mare ca efectiv dupa 3 luni de zile am cedat amandoi si a inceput ce mai frumoasa relatie posibila din viata mea. Avand in vedere ca el era casatorit aveam cele mai mari mustrari de constiinta, ce sa-ti spun...probabil ca aceleasi pe care le ai tu acum!!!
In timp, din alte surse am aflat ca relatia cu sotia lui nu era tocmai pe roze si am continuat relatia mai departe. Vreau sa-ti spun ca am incercat sa-i pun capat de nu stiu cate ori, dar sentimentele au invins intotdeauna. Si relatia a continuat asa cam vreo 5 ani dupa care el a bagat divort, iar noi acum suntem casatoriti de aproape 7 ani si la fel de fericiti ca atunci cand ne-am cunoscut.
Aaaaa, el are un copil din prima casatorie (asta cu mine este a treia casatorie)si vreau sa spun ca eu am o relatie minunata cu acest copil, iar din a doua casatorie nu a avut copii.
Deci cateodata mai sunt si happyend-uri fericite. -
dana_l,eu nu sunt de acord cu aceste relatii tocmai ptrca sunt sotie dar daca sotul meu ar avea pe cineva as prefera sa-mi spuna.Sotia lui stie de tine?Si pana cand ai sa te complaci in aceasta situatie cu acest rol,nu tocmai respectabil in societate.Acum esti orbita de iubire,dar peste,,n" ani ai sa-ti doresti sa ai un copil al tau si nu-ti va mai conveni situatia pe care o ai.Daca el nu i-a zis poate ca nici nu isi doreste sa renunte la familia lui.Ar trebui sa-ti traiesti tineretea ptr ca nu ai sa te mai intalnesti cu anii acestia.Tu daor atat meriti:rolul de amanta????
-
am un singur sfat:trimite-l pe la origini si gaseste-ti un prieten tanar,liber si entuziast.asta pana cand nu iti smananca el sufletul,sperantele,visele si constiinta ta-deh..nu vrei sa desparti un tata de copilul lui...
cat despre el..daca iti spun ca este doar un gunoi care se joaca cu tine...si care probabil ca isi repeta si el niste minciuni pana cand incepe sa le creada presupun ca nu ma vei crede.de aceea cred ca ai putea insa "sa rupi pisica".il intrebi direct daca are de gand sa faca ceva concret in privinta ta-macar dupa ce creste copilul sa spunem.daca se va eschiva,ardei-i o trimitere pe la origini si vezi-ti de viata ta.o vreme ai sa plangi,ai sa fii debusolata,ai sa te dai cu capul de pereti eventual,dar cand iti vei reveni vei fi o cu totul alta femeie,pe care nici macar amaratul acesta adulterin nu o va mai merita.
deci...mai gandeste-te...si actioneaza in consecinta! -
imi pare rau ca iti spun insa sa stii ca esti o floricica sincer...cum poti sa fii amanta?nu te gandesti cum sufera cealalta femeie,sotia lui? nu ai scrupule draga...si imi pare rau sa o spun....tu chiar crezi ca el nu se mai intelege cu sotia lui?...astea sunt motive pt care le crezi sau poate chiar vrei sa le crezi...
ai sa suferi si tu exact cum sufera aceea femeie si acel copil...
nu vreau sa par radicala dar cele care au trecut prin aceasta suferinta stiu foarte bine la ce ma refer... -
sotzia nu sufera,fiindca habar n-are,probabil el isi justifica lipsa de acasa ...motivand,orele suplimentare,tot in beneficiul familiei.
Tipul e un consumator de femei tinere si naive,la fel ca o gramada de altzi sotzi si tatzi,iar ea se amageste singura,ca ar fi copilul la mijloc,bla,bla!
Povesti in care amantlacul se finalizeaza cu un mariaj,sunt rare,de regula,omul va mai schimba vreo 3,4,5 prospaturi pina va ajunge la pensie un sotz si un bunic perfect si sfatos!
In schimb ,pentru tine,draga fata,timpul se scurge in defavoarea ta si te vei pricopsi si cu reclama de femeie buna doar ca ,,amanta''.Crezi ca el nu se lauda colegilor,la o beuta mica,cu performantzele lui sexuale??? -
Fara sa te judec, iti spun ca iti irosesti cei mai frumosi ani. In loc sa te plimbi frumos de manutza cu iubitul tau, sa va faceti ochi dulci la lumina lumanarilor intr-un restaurant...sa petreceti weekendurile, vacantele impreuna ... sa adormi in bratele lui...in loc de toate astea ai parte de cateva ore de smotoceala si cam atat. Iar restul timpului esti numai cu gandul la el, in timp ce dumnealui savureaza momente fericite de paternitate si sot iubitor...
Asta e risipa! De tinerete, de suflet, de ce mai vrei tu!
Asa ca mai gandeste-te ... -
si sora mea a avut acest rol ingrat(in opinia mea)de amanta. nu am fost de acord cu relatia ei, am sfatuit-o in repetate randuri sa renunte, dar nu m-a ascultat, a facul ce i-a dictat inima si bine a facut.
dupa un an de zile, barbatul respectiv a divortat, chiar daca la mijloc era si un copil. de atunci sa tot fi trecut vreo 4 ani si tot impreuna sunt, in vara aceasta au nunta. ea este insa un caz fericit, a crezut in el si el nu a dezamagit-o.
in concluzie, daca te iubeste asa cum sustii tu, va renunta la casatorie (desi tu spui ca nu vrei asta), daca nu, pentru el o sa ramai un obiect sexual si nimic mai mult.
ar trebui sa ai o discutie cu el, sa vezi ce viitor are relatia asta. -
Dupa parerea mea sunt casatorii si casatorii. Adica: casatorii care scartie sau casatorii in care unul din soti este aventurier (poate el sau ea - am o prietena care are cel mai perfect sot din lume si totusi il inseala).
In momentul in care nu mai exista compatibilitate, atunci incepe sa se duca totul de rapa. Nu trebuie sa existe intotdeauna o a treia persoana sa se produca un divort, indiferent daca exista copii la mijloc sau nu.
Al meu ii tot propunea fostei sa divorteze dinainte de a ma cunoaste pe mine, deoarece nu-i mai lega nimic, doar afacerile si conturile bancare, nici macar nu mai imparteau acelasi pat, asa ca pot sa spun ca la mine a fost un caz fericit. Singura oftica a fostei a fost ca eram cu mult mai tanara ca ea.
Aaaa si vreau sa spun ca al meu nu este genul aventurier...nici macar cand trece o tipa misto pe strada nu se uita dupa ea, chiar si acum dupa ce au trecut 12 ani de camd suntem impreuna.
Greseala este daca te incapatanezi intr-o relatie care nu are nici un viitor si atunci da, mi se pare prostie sa ranesti pe cineva, in cazul asta sotia si copilul.
Este foarte usor sa judeci cand privesti de afara situatia!!!
Eu oricum doresc fetelor care sunt implicate, in functie de situatie sa-si ia decizia corecta si sa fie fericite. -
Al meu a actionat dupa 5 ani si putea de altfel nici sa nu divorteze, deoarece procesul a fost destul de complicat, in sensul ca aveau prea multe de impartit si cateodata te lipsesti de toate bataile de cap, mai ales ca eu nici nu-l bateam la cap cu divortul.
Si culmea, fiind totusi o diferenta de varsta intre mine si sot (15 ani), el era cel care se gandea sa nu fi fost un foc de paie la mine si sa nu-l parasesc pt. altul. Chiar mi-a si spus ca a lasat mai mult timp sa treaca ca sa fie sigur de sentimentele mele fata de el. Cert este ca nu regreta nici macar o clipa pasul facut si chiar imi spune ca n-ar mai putea trai fara mine si sa vezi ce ingrijorat este cand nu ma simt bine, cum roieste pe langa mine si-mi face toate poftele. Multumesc lui Dumnezeu ca am o casnicie fericita!