Eu...

  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 15:54
    0 0
    Nu va cer un sfat ci doar va spun cat de cat ce traiesc.Sunt o femeie normala, de 32 de ani,fara prea multe pretentii de la viata.Am familie nu foarte numeroasa -2 frati,2 cumnate si 3 nepoti din partea lor.O am pe mama (sa ii dea Dumnezeu sanatate si multe bucurii)care din cand in cand ma aduce cu picioarele pe pamant.Sunt o fire vulcanica, iubesc cu pasiune , dedicata trup si suflet(atunci cand iubesc) insa nu ma pot lauda ca am avut parte de noroc in dragoste.Cand am iubit eu,nu am fost iubita,acum ca ma iubeste el nu il mai iubesc eu(ne-am despartit 1 an ,ne-am impacat...). Suntem impreuna si totusi nu.Acum il macina gandul casatoriei insa eu nu pot sa o fac,i-am spus ca nu il mai iubesc,ca mai rau ii fac daca ramanem impreuna insa nu vrea sa cedeze.Tot mai spera sa schimbe situatia...De aproape un an ne zbatem sa refacem ce a fost dar fara rezultat.Acum sunt derutata caci am intalnit pe cineva de care m-am atasat(inca este ceva nevinovat)si nu stiu cum sa fac sa nu ranesc pe nimeni.Poate in timp voi reusi sa inteleg ca nu-i de nasul meu fericirea sau poate ca voi fi fericita cu adevarat.Sper ca nu v-am plictisit.Citesc de mult forumul dar nu am indraznit sa scriu.Am mai deschis un topic "astenia de primavara", ei bine, m-am inselat, nu sunt insarcinata, se pare ca este doar astenia...si o gastrita mai avansata.Va pup pe toate si va urez o zi buna.
  •  
    • 744 mesaje
    3 Mar 2006, 16:04
    0 0
    noi suntem alaturi de tine.sfatul meu ar fi sa nu renunti,totusi, la acel barbat care te iubeste sincer.stii cum e cu cioara de pe gard nu?nu am inteles de ce nu-l mai iubesti tu.poate ca e vb de monotonia care apare intr-o relatie dar...daca e mai mult decat atat...judeca la rece si ia o decizie.
  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 16:14
    0 0
    Pai hai sa iti spun.Dupa 2 ani de convietuit impreuna imi spune ca vrea sa ma mut de la el fiindca el este obisnuit sa stea singur si ca vrea sa fie singur.Am plecat cu chirie intr-o garsoniera iar de acolo la 3 luni am plecat in alt oras.Cand am revenit in Buc. s-a tinut de capul meu sa ma mut dinnou la el,am facut-o fiindca si eu imi doream sa incercam iar,ca nu a fost sa fie nu este vina mea si nici a lui ci doar ca ne-am schimbat fff mult.El in bine, eu...am devenit de gheata.Nu il mai pot iubi asa cum vrea el.Il iubesc ca pe cel mai bun prietem si atat.
  •  
    • 744 mesaje
    3 Mar 2006, 16:21
    0 0
    era obisnuit sa stea singur dupa 2 ani de convietuit impreuna?suna cam ciudat.poate ca nu trebuia sa pleci.poate ca trebuia sa stabiliti atunci:va despartiti definitiv sau mai incercati.in cazul asta...cantareste bine alternativele.
  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 16:24
    0 0
    Am incercat , doamne cat am mai incercat sa nu plec, si cat m-am rugat sa fie doar un cosmar, dar nu a fost.Cantaresc, de 6 luni o tot fac...
    Ma tot gandesc ca ar trebui sa fiu fericita ca sunt iubita , dar eu nu ofer nimic...Cat va putea continua asa? Stiind ca eu nu ii impartasesc sentimentele? Cat sa ii mai fac rau neraspunzandu-i la imbratisari, la sarutari,la declaratii de genul TE IUBESC? As vrea sa nu ma judece prea aspru pt suferinta lui,eu am trecut atunci peste a mea cu foarte mare greutate.
  •  
    • 744 mesaje
    3 Mar 2006, 16:28
    0 0
    desi iti raspund doar eu,cred ca toate fetele sunt alaturi de tine.bafta si sa vb cu noi de fiecare data cand simti nevoia.chiar daca iti voi raspunde doar eu.
  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 16:34
    0 0
    Multumesc mult, am vazut ca sunteti unite, ca va sprijiniti una pe cealalta, mai rar asa ceva.
  •  
    • 767 mesaje
    3 Mar 2006, 17:08
    0 0
    Draga mea, cred ca in conditiile astea pur si simplu nu merita! Punct si de la capat, mai sunt barbati pe pamant.
    Ce ma mira pe mine e faptul ce pe celalat topic te rugai sa fii insarcinata...
    Cu o asemenea relatie crezi ca e ok sa ai un copil? Nu te judec, doar intreb. Esti dispusa sa il cresti singura? Sau sa te chinui si pe tine si pe el cu un barbat care dupa 2 ani prefera sa locuiasca singur.
  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 17:31
    0 0
    sunt dispusa sa cresc singura un bebe caci imi doresc din tot sufletul
    am familia alaturi si conteaza mult.si mai este ceva, SIMT CA ESTE TIMPUL MEU.Si stiu ca ne-am face luntre si punte pt un bebe
  •  
    • 1928 mesaje
    3 Mar 2006, 17:36
    0 0
    lol, familia n-o sa-i tina loc de tata copilului tau si nici tie de iubit. o sa vina o vreme cand o sa vrei sa ai pe cineva al tau, cu care sa imparti mai mult decat o cina impreuna. nu cred ca e o idee buna sa faci un copil in ideea ca el va indrepta lucrurile care nu merg intre voi, pentru ca nu el e cauza problemelor voastre.
  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 17:51
    0 0
    Eu vb de familie cand spuneam ca ne vom face luntre si punte.Stiu ca familia nu va tine loc de tata dar eu chiar imi doresc un copil.Parerea mea umila este ca daca faci un copil il faci fiindca ti-l doresti din tot sufletul.Nu ma gandesc la un bebe ca la o rezolvare a problemelor mele.
  •  
    • 1928 mesaje
    3 Mar 2006, 18:00
    0 0
    atunci poate ar fi cazul sa iei in calcul si varianta in care tu o sa-l cresti singura pentru ca dumnealui se va plictisi brusc sa fie o familie intr-o zi.
  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 18:06
    0 0
    O sa iau in calcul toate variantele, sunt constienta ca se pot intampla multe dar voi vedea, macar sa raman insarcinata.Imi place ca incercati sa imi deschideti ochii, dar, sunt totodata, zic eu, destul de constienta de situatia in care ma aflu.Ma bucur ca am indraznit sa vb cu voi.
  •  
    • 767 mesaje
    3 Mar 2006, 18:26
    0 0
    Ok, mult succes atunci si ai grija de tine. Daca simti nevoia sa faci un copil ACUM, fa-l, dar nu o face numai pt tine, gandeste-te ca un copil presupune dorinta amandorura. Si chiar daca ai familia alaturi un copil crescut fara tata va avea la un moment dat probleme.
    Iti tinem pumnii si tine-ne la curent!
  •  
    • 73 mesaje
    3 Mar 2006, 18:29
    0 0
    Asa voi face. Pacat ce merge greu netul asta si intarzi cu raspunsurile.
  •  
    • 498 mesaje
    4 Mar 2006, 01:01
    0 0
    "UNDE DRAGOSTE NU E,NIMIC NU E!" este primul citat ce-mi vine in minte si mai sunt multe altele.Sa te mariti din dragoste mi se pare cel mai bun si mai corect lucru:si fata de tine si fata de "el" si fata de viitorul vostru copil.Multe au gresit casatorindu-se cu "vrabia din mana" si posteaza pe acest forum:"vreau sa ma intalnesc cu fostul pe care nu l-am uitat","un coleg imi face ochi dulci si nu stiu ce sa fac","la noi a intervenit monotonia si tacut a fost de la inceput"...In dragoste nu exista jumatati de masura.Eu mi-am ascultat inima si nu am gresit.Am luptat mult pentru aceasta iubire si-i multumesc lui Dumnezeu zi si noapte ca sunt norocoasa si am o familie frumoasa.Copiii simt apropierea noastra si se bucura de toate clipele petrecute cu noi:mergem in parc si ne luam la intrecere sau ne jucam de-a prinselea,in casa ne "bombardam" cu jucarii de plus,dansam (facem hora cu totii si cu papusa,ursuletul..) ne gadilam,il facem pe tati calut...Si iubirea pluteste in aer....
  •  
    • 441 mesaje
    4 Mar 2006, 13:30
    0 0
    Nu am putut sa ma abtin si sa nu intru sa te felicit Veronica . Sa iti traiasaca familia si sa va iubiti mereu la fel de mult , ce bine este cand mai auzim si de famili fericite , de femei care au ceea ce isi doresc .
  •  
    • 498 mesaje
    4 Mar 2006, 19:11
    0 0
    Sa nu credeti ca noi nu avem probleme,ca nu intervin parintii sau certurile "din nimic",dar nu-mi trebuie sa ma uit in alta parte pentru a cauta fericire.Nu-mi inchipui viata decat impreuna.Am postat ca sa arat ca e foarte importanta dragostea ca sa treci peste problemele vietii si ale casniciei.E pacat sa pleci in viata cu un om numai pentru ca el te iubeste si tu....te-ai obisnuit si sa te indragostesti dupa aceea,sa regreti faptul ca trebuie sa-l ranesti pe cel de langa tine sau sa-ti suprimi dragostea ca sa nu strici ce ai.Totul e simplu daca alegi un drum drept,fara compromisuri.Stiu ca viata nu e usoara,dar merita sa incercati sa cautati dragostea.
  •  
    • 73 mesaje
    5 Mar 2006, 21:24
    0 0
    Vero, ceea ce spui tu ma face sa visez cu ochii deschisi.