super urgent HELP!!!!!!!!!

  •  
    • 344 mesaje
    1 Mar 2006, 09:41
    0 0
    Fetelor, am o problema super, super grava! M-am certat ieri rau de tot cu iubitul meu si cred ca s-a terminat. Povestea este mai veche si cred ca (sunt convinsa de fapt) ca multe dintre voi ma vor condamna pentru ceea ce am facut.
    Pe scurt povestea mea incepe acum exact un an, cand l-am cunoscut pe iubitul meu. Eram din orase diferite, dar dupa o luna de discitii pe net si la telefon el a decis sa vina in orasul meu. Atunci am aflat ca este casatorit si ca are un copil. Am fost distrusa, cea mai frumoasa poveste de dragoste de pe lume era o minciuna perversa!!! La inceput nu vroiam sa-i arat ca m-a afectat si i-am spus calma ca vreau sa plece si sa-si traiasca viata deparca nimic nu s-ar fi intamplat. O noapte intreaga a plans in bratele mele si cand a vazut ca nu ma las convinsa s-a dus la balcon sa fumeze o tigara. Eu am plecat la baie pentru ca ma innabuseau lacrimile si durerea. Cand am venit l-am vazut la geam - era gat sa sara! Am inceput sa plang in hohote, l-am luat in brate si i-am promis ca toata viata vom fi impreuna. Cand s-a intors acasa i-a spus totul sotiei si s-au hotarat sa divorteze. Pentru amandoi era greu tare mai ales pentru ca amandoi isi iubesc copilul enorm. Totusi, dupa o saptamana s-a mutat de tot la mine. Cand a venit mi-a marturisit ca in aceasta saptamana m-a inselat (daca pot spune asa) cu ea, acum fosta sotie. Mi-a explicat ca a avut un moment de ezitare din cauza copilului, dar nu a putut sa duca la capat cele incepute cu ea pentru ca s-a gandit ca nue bine ce face. De atunci nu am mai putut avea incredere deplina in el. Au fost multe momente cand i-am reprosat ca a incercat sa se apropie de o alta femeie, chiar daca era femeia cu care el traise 5 ani. El imi spunea ca nu a inselat-o niciodata si ceea ce s-a intamplat atunci a fost o ultima tentativa de mai salva ceva. Oricum pentru mine este dureros acest lucru.
    Aseara am inceput o discutie mai lunga si eu iarasi i-am reprosat ca m-a inselat. De fapt, acum doua saptamani el a fost cateva zile in orasu sau si dupa intoarcerea lui am primit un telefon (cred ca de la fost) care imi zicea sa-l intreb ce a facut cat a stat acolo. El saracul fusese sa vada daca ne putem muta acolo, ca sa fie mai aproape de copil, iar eu l-am intrebat daca atunci cand a fost m-a inselat din nou cu ea. S-a suparat foarte tare si mi-a spus ca vrea sa se gandeasca daca voi avea vreodata incredere in el si daca merita sa continuam relatia daca eu sunt mereu suspicioasa.
    Fetelor nu stiu ce sa fac, il iubesc prea mult ca sa-l pierd, dar nici nu mai pot avea aceeasi incredere in el. Ce sa fac?
  •  
    • 734 mesaje
    1 Mar 2006, 10:06
    0 0
    draga, motivul real al neincrederii tale este, sau ar trebui sa fie, altul: el a inselat-o pe femeia cu care era casatorit si cu care avea un copil. nu pe tine te-a inselat, ci pe ea. asta ar fi o explicatie, dar vina apartine amandurora in egala masura.
  •  
    • 62 mesaje
    1 Mar 2006, 10:15
    0 0
    Draga mea, e incredibil cat de mult se aseamana povestile noastre! Ceea ce pot sa-ti spun este ca vei avea de dus o batalie dura cu tine insati! Eu, din pacate, am pierdut-o, pentru ca nu am putut sa uit sau sa iert! Neincrederea m-a transformat intr-o persoana suspicioasa, greu de suportat. Cred ca intr-o relatie de iubire, increderea e cel mai important lucru. De aceea, te sfatuiesc sa iei o pauza, in care sa te gandesti foarte serios daca profilul tau psihologic si iubirea pentru el te pot ajuta sa treci peste incident, sau dimpotriva. Daca ai cea mai mica indoiala, renunta! Stiu ca e greu, dar neincrederea e o povara care nu poate fi dusa cu seninatate. Vei ajunge sa te urasti si tu si sa-l indepartezi pe el.
  •  
    • 344 mesaje
    1 Mar 2006, 10:38
    0 0
    va multumesc ca nu ati fost dure cu mine, ca ati incercat sa intelegeti. Desigur ca acest moment din viata lui nu este unul ca care te poti mandri si pe care sa vrei sa-l povestesti la nepoti si m-am gandit de multe ori ce epava as fi daca mi-ar face mie asta.
    Doar ca noi nu putem lua o pauza pentru ca el ar trebui sa se intoarca in orasul sau si cred ca atunci suspiciunile si neincrederea vor creste. In plus, nu as vrea sa fiu un loc de evadare pentru el, intre certurile cu nevasta. Cum sa-l fac sa inteleaga ca mi-a inselat increderea si el ar fi cel care ar trebui sa lupte pentru a o recapata?
    va pup pe toate si va spun la multi ani de 1 martie!
  •  
    • 463 mesaje
    1 Mar 2006, 11:27
    0 0
    Nu te supara pe mine, dar parerea mea este ca nu vei avea niciodata un trai linishtit alaturi de el.Cel putin din punctul tau de vedere, el va avea pt. totdeauna un contact cu "fosta" nevasta,oricare ar fi el, totusi este un copil la mijloc...si ceva ani petrecuti impreuna!
    trebuie sa te mai gandesti si tu daca merita cu adevarat sa ramai alaturi de el.Din cate am citit, imi cam miroase ca s-a impacat cu ea...daca si-a pus si el aceeasi intrebare(daca merita sa ramaneti impreuna).
    Nu stiu ce sa zic, totusi gandeste-te bine, poate ca vei beneficia mereu de locul 2, si te vei bucura doar de firmiturile ramase...
    Incearca sa nu te vezi cu el cateva zile, in caresa-ti pui gandurile in ordine.Te pup!
  •  
    • 1148 mesaje
    1 Mar 2006, 11:37
    0 0
    nu te supara pe mine dar cred ca MINTI
    Fat Frumos de pe net insurat si cu copil vine la tine dupa o luna de conversatii netistice si iti zice ca de fapt e insurat...cand tu, logic, il trimiti la plimbare ala vrea sa se arunce de la etaj(mai ce puternica iubire declansai tu intr-o luna de conversatie si o intrevedere) si tu ii promiti iubirea ta vesnica..drept pt care ala se duce valvartej in alt oras si intr-o saptamana lasa nevasta, copil, serviciu si hop-top se infiinteaza la tine acasa....
    zdrang- bang- bum!.....si mancati povesti pe paine..nu?
  •  
    • 4017 mesaje
    1 Mar 2006, 11:45
    0 0
    Annamar, plz get real!!! de cand si de unde pina unde au devenit prostia si imaturitatea asha de rare incat nu pot fi adevarate, ci minciuni sfruntate???!!!???

    Hihihi....tu esti o fata cu adevarat realista...dar pina si tu doresti asha de tare sa nu existe tampenie distructiva si auto-distructiva pe lume...incat devii nerealista. Cateodata, si eu.
  •  
    • 1280 mesaje
    1 Mar 2006, 11:52
    0 0
    Poate ca nu minte
    Poate ca lui i-a placut sa se mute un pic si prin alte parti ca sa mai ii treaca de plictiseala.

    Si mie imi miroase a impacare cu fosta si mai ales daca va mutati in orasul lui, mai aproape de copilas, el va avea pt o perioada doua neveste. Dar si asta pare cam aiurea. Mai degraba mutarea aproape de copil ar arata ca vrea sa se intoarca. Poate si copilasul plange dupa taticul lui.

    realitatea este ca noi nu avem de unde sa stim multe amanunte care ar da alta lumina asupra povestii.
  •  
    • 1148 mesaje
    1 Mar 2006, 11:55
    0 0
    classy
    cred ca..ai dreptate
  •  
    • 344 mesaje
    1 Mar 2006, 12:05
    0 0

    Imi pare rau daca va indoiti de sinceritatea mea. NIci mie nu-mi venea sa cred ca s-a intamplat, mai ales ca eu am fost mereu o fata de casa (nu prea prin cluburi, nici ntr-un caz relatii cu oameni combinati). Dar sa stiti ca nu sunt bogata sa zici ca a venit dupa bani, nici super sexoasa ca sa zici ca a venit dupa P..a (scuze). Cand a m aflat tot adevarul imi parea ca este un vis din care o sa trezesc. Am trecut prin multe in acest an - dificultati in relatie, cu parintii, cu banii, dar am trecut peste toate impreuna. Pe unde ne-am mai suparat, pe unde ne-am mai facut reprosuri, dar de fiecare data ne-am strans in brate si ne-am facut acelasi juraman - ca nimeni si niciodata nu va reusi sa ne desparta! Acuma se pare ca noi suntem cei ce ne distrugem relatia.
    Cat despre prostie si autodistrugere...eu nu stiu pe ce lume traiti voi, dar in realitate se intampla de toate. Credeti ca eu am vista toata viata sa ma traiesc cu un om care avea o sotie si care are si un copil? Chiar credeti ca asta este visul vietii mele? NU, am crezut mereu, ca noi toate, ca voi avea parte de multa iubire si fericire din parte unui om liber de orice juraminte si responsabilitati fata de altcineva. Dar nu a fost sa fie asa. In plus, el a plecat nu pentru ca eram eu nu stiu de buna si de super, ci pentru ca si-a dat seama ca nu o iubeste (s-a casatorit pentru ca era insarcinata, parintii lui s-au impotrivit si nu s-au inteles niciodata nici cu ea si nici cu familia ei). Sa nu credeti nici ca sunt imatura, pentru ca am incercat sa abordez foarte serios toate problemele (deseori acuzata ca nu intelg gluma), dar si eu am simtit acelasi fior, atunci cand iti intalnesti dragostea.
    Cat despre sa se mute cateva zile - nu poate pentru ca traim impreuna. sa plece acasa tot nu poate ca e la servci si e o situatie mai tensionata acolo. In plus, vor apare sute de intrebari - parintii mei, parintii lui. Ar fi ca si cum ne-am separa si eu chiar nu-mi doresc asta.
    Scuzare pentru ca va rapesc atat de mult timp, dar e un moment crucial pentru mine. Va multumesc la toate pentru raspunsuri, chiar daca ma considerati o mincinoasa sau o imatura!
  •  
    • 4017 mesaje
    1 Mar 2006, 12:20
    0 0
    <<< Cat despre prostie si autodistrugere...eu nu stiu pe ce lume traiti voi, dar in realitate se intampla de toate. Credeti ca eu am vista toata viata sa ma traiesc cu un om care avea o sotie si care are si un copil? Chiar credeti ca asta este visul vietii mele? NU, am crezut mereu, ca noi toate, ca voi avea parte de multa iubire si fericire din parte unui om liber de orice juraminte si responsabilitati fata de altcineva. Dar nu a fost sa fie asa.>>>

    Draga Ginna, daca imi spuneai ca ai leucemie sau ai ramas orfana pe neasteptate (Doamne fereste de amndoua!!!), te-as fi compatimit sincer pentru DRAMA prin care treci si ti-as fi confirmat parerea: "Asa a fost sa fie".

    Ce povestesti tu pe-aici ca fiind o mare drama, insa, e propria ta creatzie, este rezultatul alegerilor facute de tine, nu o intimplare nefasta. Daca tu decideai diferit (lucru care ti-a stat si inca itzi sta in putere), astazi nu te aflai in nodul de probleme auto-induse pe care ni-l povestesti. Itzi urez maturizare grabnica! Si aminteste-tzi mereu: in situatzia descrisa, TU decizi daca ai chef sa induri toata "drama", alegerea itzi apartzine.
  •  
    • 1280 mesaje
    1 Mar 2006, 13:23
    0 0
    chestia e ca tu prezinti ca o drama situatia ta fara a vedea ca mai exista o drama undeva, in fosta lui familie. Intelege si tu ca noua ne pare ciudat ca el si-a parasit nevasta si copilul.
  •  
    • 344 mesaje
    1 Mar 2006, 13:39
    0 0
    Dar vi se pare normal sa ramana intr-o familie, langa o femeia de care il lega doar copilul si amintirea timpurilor bune? A avut si el dilema: sa ramana langa copil si sa se chinuie fara dragoste ori sa se chinuie far copil si sa aiba parte de dragoste. sa nu credeti ca eu incurajez amoralitatea sau ca nu m-am gandit ce simte fosta nevasta sau ce face copilul fara tata. Apropos, de asta eu am prosus sa ne mutam acolo si nu el. Nu a fost o decizie usoara daca asa va pare. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut noi si fosta lui familie. Dar adevarul este ca ne-am intalnit atunci cand nici unul nu mai credea in dragoste. daca nu era dragoste la mijloc nu cred ca am fi trecut peste toate cate le-am avut.
    Daca il intalneam cand era liber era ceva si daca l-am intalnit cand deja era casatorit, dar nefericit ce pot sa fac? Nu este vorba atat de deciziile noastre, cat de faptul ca intre noi e ceva inexplicabil, e mai presus de noi. Nu stiu daca ma intelegeti. NU era normal sa-i paraseasca daca era fericit, daca era din senin, dar in momentul in care ei doi au pus problema separarii cu un an inainte sa ma cunoasca pe mine e altceva. Eu nu i-am furat dragostea si sotul, ei si-au distrus singuri casnicia. Daca se iubeau el nu s-ar fi mutat la mine. Stiu toate astea de la nasa lui de cununie care a stiu totul de la bun inceput si nu era de acord cu relatia noastra, dar, nu pot sa-mi explic din ce motive, nu a spus nimic nici ei si nici mie. De fapt, nici sotia nu a incercat sa lupte pentru el. A doua zi dupa ce i-a spus ca s-a indragostit de altcineva, ea a plecat de acasa si i-a acordat divortul de la prima infatisare. De revelion am aflat ca ea locuieste cu altcineva si, sincer, pot sa spun ca mabucur si sper sa fie fericita - pentru ca asa imi descarc si eu un pic constiita.
    Mie nu mi se par normale relatiile de amant-amanta, care dureaza ani de zile cu sau fara stiinta sotiei. Noi, de la bun inceput, am vrut sa fim cat mai sinceri corecti fata de toti cei implicati, sa-i facem sa inteleaga ce se intampla si nu cred ca lucrul acesta este condamnabil. Parerea mea este mai exista casnicii nereusite, uneori pentru ca se implica cineva in sanul lor, dar decizia, pana la urma, apartine sotilor.
    Eu va intrebam altceva: cum pot sa-l fac sa inteleaga ca trebuie sa ma ajute sa trec peste ceea ce a facut el? Cum sa fac sa nu-l pierd din cauza lipsei mele de incredere? Cum sa am din nou incredere ca nu ma va mai insela?
  •  
    • 513 mesaje
    1 Mar 2006, 13:48
    0 0
    Simplu! Daca vrei sa fii cu el ...nu-i mai arata ca nu ai incredere in el, se va simtii si el mai bine , relatia isi va continua drumul( si astfel isi va racastiga si el increderea in tine) ... daca nu .... il pierzi!

    Tre sa fii pregatita sufleteste, realista, o sa-si vada fosta sotie mereu ... fie ca iti place sau nu, au un copil impreuna (si indiferent de sentimentele dintre ei niste ani de casnicie nu-i stergi cu buretele)... daca esti capabila sa accepti adevarul si sa-ti rezolvi problemele cu tine insuti vei putea avea o relatie frumoasa ...daca nu mai bine renunti, nu te vei mai chinui nici tu si nici pe el. Cam asa stau lucrurile cand Domnul a mai fost casatorit si are si un copil ... tre sa fii de mai multe ori puternica ... daca nu ... nu merge! IT'S YOUR CHOICE !!!!!
  •  
    • 513 mesaje
    1 Mar 2006, 13:52
    0 0
    "Cum sa am din nou incredere ca nu ma va mai insela?" ... asta cere timp, nu peste noapte ...iar el nu poate decat sa-ti spuna ca te iubeste, ca vrea sa fie cu tine si sa-ti demonstreze toate acestea .... restul depinde de sufletelul tau.

    Din pacate iubirea inseamna si suferinta intr-o forma sau alta ... oricat am nega acest lucru.
  •  
    • 1280 mesaje
    1 Mar 2006, 13:59
    0 0
    in urma celor povestite se mai schimba problema. Din moment ce aia sta cu altcineva nu cred ca mai prezinta un pericol. Puteti sa va mutati linistiti in orasul in care este copilul.

    ce a fost, a fost, relaxeaza-te
    gelozia iti face rau
  •  
    avy
    • 490 mesaje
    1 Mar 2006, 13:59
    0 0
    Gina , o intrebare S-au terminat cumva barbatii de pe acest pamint?
    Parerea mea: este insurat are obligatii.... lasa-l ca mai sunt barbati.
    De unde stii ca peste citiva ani nu-ti face si tie la fel, iti face un copil si i se pune pata pe o alta si pleaca?
    Cum a zis o alta eva:"Maturizeaza-te" si adaug eu "mai exista si alti barbati liberi pe Pamint"
  •  
    • 513 mesaje
    1 Mar 2006, 14:13
    0 0
    Sunt si aspecte sa le zicem pozitive in treaba asta cu barbatul fost insurat:
    - faptul ca a fost insurat presupune ca stie cu ce se "mananca" casnicia foarte bine, si nu se leaga asa usor la cap a doua oara.
    - o mai bogata experienta de viata din acest punct de vedere.


    Poti foarte bine sa iei unul liber fara alte obligatii si sa-ti fie minunat toata viata sau nu ...adica sa te lase cand iti este lumea mai draga pentru alta, si varianta asta cand accepti un barbat cu obligatii (adica cu copii din foata casnicie) si sa-ti fie minunat ca omul chiar stie ce a avut, ce nu a avut si ce vrea de acum incolo... oricum ai face fericirea vesnica alaturi de cel ales nu iti este garantata ...
  •  
    • 734 mesaje
    1 Mar 2006, 14:53
    0 0
    pai el, cu toata experienta lui, n-a rezolvat barbateste nici relatia cu nevasta, nici n-a intrat cinstit intr-o alta relatie, ci cu minciuna si santaj. cam greu sa capeti incredere in conditiile astea.
  •  
    • 513 mesaje
    1 Mar 2006, 15:04
    0 0
    Eu am generalizat si am facut referire strict la cazul barbatului fost insurat cu obligatii ( A NU SE INTELEGE GRESIT ...eu nu sunt de acord cu interventii intr-o casnicie indiferent de situatia sotilor, sa-si rezolve ei problemele ), in cazul de fata nu mi se pare corect comportamentul ... nu a fost cinstit si ii consider pe amandoi responsabili.