imi deschid sufletul..

  •  
    • 1 mesaje
    18 Feb 2006, 23:52
    0 0
    Nu credeam vreodata sa ajung sa vorbesc despre asta pe un forum,dar simt ca trebuie sa impartasesc cuiva ceea ce ma obsedeaza de atata timp..cine stie,poate asa cum au gasit atatea eve raspunsuri la problemele lor,ma linistesc si eu deschizandu-mi sufletul..Poate va parea o prostie,nici nu stiu cum sa incep..totul consta in faptul ca o experienta din copilarie mi-a lasat o amprenta foarte neplacuta,care nu credeam ca va avea urmari,dar au inceput sa apara si ma nelinisteste.A fost o joaca..in jurul varstei de 5-7 ani(nici nu mai stiu exact) nu aveam nici cea mai mica idee de orice tine de sex,iar varul meu,mai mare cu vreo 6-7 ani a profitat de copilaria si nestiinta mea folosindu-ma drept obiect de satisfactie a unor fantezii ale sale,presupun. Era o petrecere in familie si tin minte ca am ajuns in tualeta casei.Intuneric,avea o lanterna mica cu care mi-a studiat locurile intime si asta cred ca l-a provocat,asa ca m-a dus intr-o camera unde si-a desfacut pantalonii si mi-a prezentat "obiectul" de joaca,de care nici nu banuisem pana atunci,si probabil din curiozitate,dar si din naivitate copilareasca am fost de-acord sa-l "studiez".Spun asta si mi se face scarba..dar nu ma consider vinovata,eram doar un copil.Stiu ca l-am mangaiat cu mainele,atat tin minte.Si imi dau seama ca citind asta multe eve vor rade poate,e totusi nu atat de grav,sunt de-acord,dar am descoperit mai tarziu consecintele acelei fapte.Foarte mult timp am fost floricica si dezgustata de mine,de ideea de a fi cu cineva,de a face dragoste mai ales.Si acum,cand s-a intamplat,cu o persoana minunata pe care o iubesc enorm si caruia m-am daruit cu dorinta si pasiune,tot a ramas acea urma..de dezgust.Nu-i pot mangaia sexul fara ca sa simt asta,fara ca sa-mi amintesc,fara ca sa simt ca sunt folosita..Si ma tot intreb,oare va fi mereu asa? oare nu voi simti acea dorinta a femeiei normale,care isi iubeste barbatul si care primeste satisfactie de la atingeri? as vrea sa sterg pur si simplu din mintea mea tot ce s-a intamplat,dar nu pot,s-a implantat acolo de atata timp si simt ca sunt pierduta.. Ce sa fac?!
  •  
    • 513 mesaje
    19 Feb 2006, 00:01
    0 0
    Buna seara! Avand in vedere ca tu esti f constienta ca nu a fost vina ta, erai copila si nu stiai ... si tot nu reusesti sa te "debarasezi" de aceste sentimente urate ... poate ar fi bine sa apelezi la ajutorul unui specialist. Ei in fc de problema apeleaza la diverse metode ...inclusiv hipnoza!
  •  
    • 1094 mesaje
    19 Feb 2006, 01:13
    0 0
    Si eu cred ca numai un specialist te poate ajuta. din pacate experientele negative din copilarie isi pun cel mai rau amprenta si creaza blocaje..
  •  
    • 194 mesaje
    19 Feb 2006, 17:09
    0 0
    cu iubitul tau ai vorbit? si eu am avut tot soiul de traume peste care nu am crezut ca voi trece... insa rabdarea si dragostea fac minuni terapeutice..
  •  
    • 1057 mesaje
    19 Feb 2006, 19:07
    0 0
    si iubirea dar si ajutorul unui specialist iti poate fi de mare ajutor...daca ai mare incredere in prietenul tau si stii sigur ca te iubeste...poate ar fi bine sa ii povesteti ce ti s-a intamplat, poate e greu si jenant, dar te poate ajuta cu rabdare si tandrete sa treci peste aceasta problema, care pana la urma trebuie rezolvata, nu poti sa traiesti toata viata cu chestia asta pe suflet. SUCCES
  •  
    • 4017 mesaje
    19 Feb 2006, 20:21
    0 0
    Micafetitza, din pacate problema ta nu-i dintre cele care se pot descalci pe un forum. Ce stim noi (desi nu-i chiar simple pshyco-babble, ci adesea din lecturi serioase si experientza de viatza) este totusi prea limitat si depaseste clar orice expertiza ne-am imagina ca avem. De-aia nu primesti raspunsuri. Daca as fi TU as cauta ajutorul unui specialist adevarat si as merge la el sau la urmatorul pina cand as fi 100% sigura ca am rezolvat problema.