nu o mai suport!!!
-
0 0nu o mai suport pe mama. permanent incarca sa-mi impuna totul. inca de cand eram mica, totul s-a petrecut cum au vrut bunicii mei sau cum au vrut parintii. nu am fost niciodata incurajata sa am initiativa. nu mi-a fost lasata placerea de a incerca ceva, pt daca incercam trebuia sa duc la capat indiferent daca imi placea sau nu. nu aveam voie sa renunt. ai mei nu au suportat niciodata sa-mi aduc amicii/ amicele in casa, si nici sa-mi serbez ziua de nastere. singura varianta erau intalnirile cu bunicii. mama nu suporta nici un baiat care ma place. toti sunt niste nemernici, niste nimeni din pct ei de vedere. la examene mi-a zis de multe ori ca ea prefera sa pic si sa iau a doua oara 10, decat sa vin cu 5. azi am primit un plic, nu l-a deschis dar m-a intrebat ce contine. eu i-am, zis ca nu am chef sa discut despre ce contine plicul, iar ea mi-a zis ca trebuie sa stie ca doar stau in casa ei. eu i-am zis ca se baga prea mult in viata altora si m-a injurat. nu o mai suport, ce naiba sa fac?????? cum naiba sa conving un barbat sa-mi fie aproape si sa ma sustina si sa o suporte?
-
nu vreau sa ma refugiez la un barbat acasa. nu vreau sa-l folosesc doar sa scap de acasa. vreau sa iubesc pe cineva si sa pot avea incredere in el, iar el sa ma sustina si sa vrea sa-si faca o viata impreuna cu mine, chiar daca nu o sa aiba o viata usoara cu socrii, desi poate ca nu o sa se vada cu ei decat o data la 10 ani. mama nu are vindecare, e obsedata de statutul social, de bani, de imaginea familiei ei "perfecte". trebuie sa ai note perfecte, job perfect, sot perfect. nu o mai suport si stiu ca plecarea e raspunsul. nici macar nu simt nevoia sa comunic cu ea, asa stare mi-a creat. mi-a tradat increderea. problema e ca salariul nu-mi permite sa stau singura.
e greu sa am o relatie ascunsa pt ca ma controleaza permanent, nu pot veni acasa tarziu si ma suna daca la 9 seara nu sunt acasa. cum sa prezint situatia asta unui tip si el sa nu renunte la o posibila relatie, ci sa-mi fie alaturi? -
pe de alta parte ma intreb daca mai conteaza baiatul potrivit sau sa profit de o posibila portita de scapare intr-o casatorie (desi repet, nu ma prea atrage ideea), dar altfel cine ar vrea sa locuiasca in comun cu mine? fetele stau acasa sau cu iubitii lor, iar baietii nu pot locui cu cineva fara sa existe o relatie? e chiar atat de gresit daca m-as casatori ca sa scap?
-
Buna.
Situatia ta descrie perfect situatia in care ma aflam eu in urma cu cativa ani. Am aceeasi varsta ca si tine.
Cred ca din liceu s-a produs ruptura. Nu mai comunicam deloc cu ea. Nu spun ca mi-a fost mai bine, dar cel putin nu mai aveam mereu senzatia ca foloseste tot ce-i spun ca sa-mi arunce in fata. In facultate ajunsesem 2 straine. Nu-i mai reprosam nimic pt ca practic nu discutam nimic cu ea. Eu aveam nevoie de banii ei si nimic mai mult. A ajuns sa o doara raceala mea. Iar eu am ajuns sa ma obisnuiesc cu situatia: ca e bolnava de nervi si nu pot avea in ea o prietena.
Trist, dar asta e.
Acum am un job si am planuri sa ma mut cat de curand. Cu baietii e ok, dar n-a stiut niciodata daca am sau nu prieten, cu cine ies si de ce... -
pur si simplu nu mai suport situatia. simt ca innebunesc. ea crede ca toata viata o sa fac doctorate, masterate, o sa plec in SUA si o sa vina sa stea pe banii mei. in facultate stransesem bani, si ne-am certat si a zis ca o sa mi-i ia, ca nu-mi mai da bani de buzunar. de 2 ori m-a dat afara din casa pt ca am indraznit sa-i spun ca greseste, si am fost pe punctul de a-mi face bagajele (prin anul 3 de faculta).
mi-am gasit greu un job, pt ca ma punea sa cer sume enorme, pe care angajatorii nu mi le-ar fi dat, ca a doua zi de dimineata sa-mi reproseze ca nu am job si ca ar trebui sa accept orice. nu suporta sa-i spun ca am facut ce m-a sfatuit ea, si sa altfel as fi avut job. -
Fa economii si o tona de calcule si vezi daca nu cumva ai putea sa te muti undeva in chirie, poate cu o prietena, sa impartiti cheltuielile. De ce trebuie neaparat sa stai cu parintii tai?
Eu am o verisoara care are aceeasi problema, deci stiu de la ea ca nu prea se gasesc barbati care sa accepte intalnirile pe ascuns si minciunile. Singurii care se declarau multumiti de situatie erau cei care mai aveau o relatie "oficiala" pe care incercau sa o ascunda de ea.
Nu vreau sa te dezamagesc, asa ca daca nu iti poti permite sa te muti ar fi bine sa fii foarte hotarata in fata mamei si sa stabilesti niste limite clare. -
Si eu cred ca singura solutie e sa locuiesti singura.Stiu ca e foarte greu.Poate iti mai gasesti 1/2 de norma si cu ocazia asta nici nu mai stai pe acasa si poate strangi si ceva bani.Stiu ca e FOARTE GREU de aceea zic POATE.Incearca sa mai gasesti o fata(mai sunt fete singure,despartite),da un anunt la ziar si raspunde la tel atunci cand nu esti acasa ca sa nu auda ce vorbesti....Stiu ca e greu,dar mama ta nu cred ca mai are vreo sansa de "reabilitare"...e cam tarziu....
-
Hai sa te intreb ceva: crezi tu ca daca nu vei mai locui cu ea, s-a terminat cosmarul? Oare tirania ei se termina la usa de la intrare? Cum ramane cu telefoanele, cu poruncile sa faci asa cum spune ea?
Problema e mult mai vasta, si totul porneste de la ea, de la frustrarile ei. Pana nu o vei face sa realizeze ca e GRESIT comportamentul ei, poti sa te si mariti, ca tot un cosmar vei trai. -
ma gandesc sa ma rup complet. daca sunt la casa mea si ma pot baza pe un barbat, pot sa nu tin cont de ea.
in curand o sa ies cu un tip. un fel de blind-date. ma gandesc sa incerc sa construiesc o relatie de durata, si sa ne mutam impreuna. sper ca iubirea sa vina pe parcurs.
imi place cineva, dar cineva-ul nu e dispus sa aiba o relatie adevarata cu mine. nu e genul de om pe care sa te poti baza, e fustangiu, si o relatie cu el, ar fi un esec care m-ar aduce tot la ai mei, insa mai cu bocancu' pe grumaz. -
Cu mama mea pot spune ca ma inteleg bine acum. Adica discutam cam ce planuri de viitor am si m-a si ajutat cand am avut nevoie. Dar asta pt ca i-am demonstrat ca rolul ei de mama se poate rezuma la a imi permite sa locuiesc sub acoperisul ei. Iar pt un parinte e teribil sa realizeze asta.
Mai gandeste-te daca nu ai si tu partea ta de vina, ca ii dai apa la moara. -
Iti doresc din tot sufletul sa il gasesti pe EL..dar ar trebui sa ai mai multa increder in tine. Ai un mod foarte externalist de a rezolva problemele. Tu consideri ca problema ta nu poate fi rezolvata decat din exterior. Nu ai de unde sa stii cand te vei indragosti sau vei gasi barbatul ideal. Exista sansa ca tot asteptand sa mai trebuiasaca sa treaca cativa ani si sa fii tot in situatia asta, daca nu reactionezi. Pentru ca nu cred ca o sa intalnesti un tip, si fuga-fuguta o sa fugi sa locuiesti cu el, fara sa fii sigura ca e cel care merita.
Chiar nu ai nici o prietena de varsta ta care sa isi doreasca sa fie independenta?