AM I A HORR?
-
0 0Buna seara,fetelor!Cum stateam eu asa asaltata din toate partile de inimioare rosii,ciocolatele si mesaje siropoase-la tv normal,m-a lovit.Dar m-a lovit rau!!!De fapt ma gandesc de mai mult tp la asta dar acum sunt intr-o stare de-aia mai...Iubitul meu doarme,dupa ce i-am facut ceva bun de mancare si am baut cateva pahare de vin..deh sa sarbatorim.Si ma uit la el cu drag cum doarme k un ursuletz si ma intreb:eu oare chiar il iubesc?Sau il mai iubesc?Sau l-am iubit vreodata?
Mda...cam asta e.
Si sa va spun ce mi s-a intamplat azi.De fapt,ce nu mi s-a intamplat.Dar mai intai sa va introduc in context-suntem de vreo 2 ani jumate impreuna,locuim impreuna si in general ne iubim-asa se spune,nu?Ne certam noi des pt k eu sunt floricica si la nervi spun vrute-si-nevrute (si ma mai si enervez din orice) iar el nu vb niciodata despre ce simte ,se inchide in el si cand se supara nu vb cu mine cate 3 zile.Ma rog, e prea complex totul k sa va fac sa intelegeti in cateva cuvinte(ca orice relatie) si poate sunt subiectiva.In mare tb sa intelegeti k in afara de faptul k e mai rece,nu am mare lucru sa-i reprosez.E numai al meu,numai pt mine si tot ce face face pt noi.Si ca poate eu gresesc de 3 ori mai mult in relatia asta decat el.Deci el e ok.
In fine,e o diferenta de vreo 6 ani intre noi(28 si 22),eu l-am cunoscut pe el la 20 ani cand aveam numai avioane in cap.Si de atunci numai cu el,in fiecare zi,in fiecare noapte.Si m-am trezit eu de ceva tp k poate nu e bine sa ma inchid in colivie asa de devreme.K practic ce e intre noi e aproape casnicie si se si va oficializa in curand(stiu k el asta isi doreste).Bine,bine dar eu ce ma fac?Eu sunt destul de cocheta,imi place sa fiu admirata,imi place sa fac capetele sa se intoarca dupa mine pe strada,imi place sa fiu magulita,imi place sa cuceresc.
Si tocmai de-aia mi s-a facut mie dor de aventura.Ma gandec cat de frumos e inceputul intr-o relatie,cand el isi pierde rasuflarea in fata ta,cand se da peste cap sa te cucereasca...
Si uite asa,cu gandurile astea in capul asta gol al meu,BUZZZ !Am cunoscut un tip pe net.Am vorbit vreo 4 luni,tipul e super ok.E o chestie speciala intre noi,nu pot sa explic,cel putin la nivel conversational.Cu el vb altfel,cum nu vb cu al meu,park imi citeste gandurile,park e varianta mea masculina.Poate e si diferenta de educatie si studii intre el si al meu-tb sa recun k exista o diferenta.Notabila chiar.Si azi ne-am hotarat in final sa ne intalnim.Si cum il asteptam eu pt k am ajuns mai devreme,imi da mesaj al meu k ma iubeste mult.Si brusc mi-am dat seama ce faceam.Nu stiu pe cine ma asteptam sa intalnesc,nu stiu ce cautam acolo.M-am simtit penibil,josnica.Mi-am dat seama cum s-ar fi simtit al meu dk ar fi aflat ce face iubita lui de 14 feb cand el e la serv.Asa k am plecat imediat de frik sa nu apara dar m-a pus pe ganduri ce am putut sa fac.Am fost pe punctul sa ma intalnesc cu altcineva si sa risc cea mai minunata relatie pe care am avut-o vreodata.
Ma rog,morala e k dak acum,k au trecut doar 2 ani,am ganduri de-astea necurate ce ma fac peste vreo 10 cand o sa fie monotonie all the way ?Si culmea,exista tipi care ma atrag !Si sangele meu clocoteste !RAU !Does this makes me a horr ?Sau poate nu il iubesc suficient ?Sau poate da ?AJUTOR !!!!!!!!!!!!!!!!!!!! -
e mare lucru ca poti sa recunosti ca ai astfel de ganduri(toti le avem cateodata, dar nu recunoastem);gandeste-te altfel: "e mai bine sa regreti ce ai facut decat ce n-ai facut",nu te grabi sa oficializezi relatia cu iubitul tau,chiar daca este super-baiat poate nu este pentru tine;vezi ce alte obtiuni ai si dupa aceea marita-te(eu m-am grabit si acum imi pare rau)
toate bune si bafta! -
Draga mea,fa absolut cum simti.Daca simti ca nu trebuie sa te casatoresti acum nu te casatori,daca vrei sa te intilnesti cu alti barbati ,intilneste-te,daca simti ca vrei sa cuceresti,cucereste.Dar iti dau un sfat(pe care probabil nu ai sa il asculti(asa eram si eu la 22 de ani).NICIODATA,dar niciodata sa nu te intilnesti cu cineva de pe net.Oricit de special ar parea,oricit de la fel ti se pare ca ganditi.STIU CE SPUN.
-
E cumplit de greu sa traieshti anii cei mai frumoshi alaturi de cineva care nu itzi poate returna in aceeashi doza pasiunea. Gaseshti iubire, linishte matrimoniala dar daca clocoteshti acum, vei clocoti si la 35 de ani si atunci probabil ca vei erupe in bratzele altcuiva. Ai avut puterea sa pleci, bravo, nu ti-ar fi rezolvat nici tzie sentimentele in dubiu, si l-ar fi ranit si pe cel ce doarme linga tine. Si eu cred ca trebuie sa explori cu adevarat cit de profunda e relatzia ta cu prietenul tau, sa nu te grabeshti la maritish, si sa decizi in timp daca asta vrei pt. restul vietzii. Din proprie experientza, nu devine mai suportabil cu trecerea timpului, din contra!
-
Mda..cam asa e .Ain't got much passion dar am o dragoste "asezata",linistita.Si in plus, in conditiile in care in jurul meu vad numai indivizi abjecti mi se pare k sunt chiar norocoasa k am un baiat asa bun care ma iubeste.Stiu k mai tarziu voi regreta ""ce nu am facut" si poate o sa ma razbun pe el dar oare cine ar avea curajul sa dea cioara din mana pe vrabia de pe gard?Eu una nu...
-
Fetelor ce sa va spun..si in mine a clocotit sangele bine intr o perioada..si mi am trait viata si nu mi pare rau decat de vreo 2 ani incoace , de cand am pierdut pe cineva drag ,tocmai pentru anumite "clocote" fata de o anumita persoana care nefiind cu mine normal ca ma atragea mai mult decat ce aveam acasa.As da oricat acum..sa dau timpul inapoi...
din pacate acum am o gramada de ani care chiar daca nu se vad se simt..am devenit foarte pretentioasa..independenta..si singura..
nu vreau sa dau sfaturi nimanui..dar ganditi va bine inainte de a insela pe cineva ,inainte de a termina o relatie. vedeti va prima data in postura fara acel cineva ,si apoi hotarati.. -
been there, done that... Dar l-am lasat pe el "de acasa" la o varsta asemanatoare cu a ta, dupa 7 ani si nu-mi pare rau nici o secunda. Dar recunosc ca l-am lasat in deplina cunostinta de cauza, stiam care sunt riscurile si consecintele. Dar iubeam pe altcineva si nu mai puteam sta langa fostul nici o secunda. Si nu stiam sentimentale celuilalt.
Nu e aceeasi situatie, dar ce vreau eu sa punctez e ca daca te simti in stare sa iti asumi responsabilitatea faptelor tale, atunci fa ce simti. S intr-adevar, pe masura ce timpul trece va fi mai rau. -
irina_me, nu vreau sa par agresiva, dar chiar as vrea sa stiu de ce o sfatuiesti sa nu se intalneasca cu cineva de pe net? ce are? nu are dreptul o asemenea relatie la existenta? e cu ceva mai rea decat celelalte? detaliaza ca sa inteleg si eu. personal am o relatie care a inceput pe net si ma simt foarte fericita. deseori discut cu iubitul meu felul in care ne-am intalnit noi doi si mi se pare ca in secolul 21 este absolut normal. pentru noi, poate, ca a fost chiar mai bine asa, pentru ca, dupa o luna de discutii sincere, am inteles ca tocmai ne-am gasit sufletul pereche. nu zic, trebuie sa fii foarte atent, sa nu-ti deschizi inima in fata oricui, dar acelasi lucru pot spune si despre relatiile "traditionale". exista riscuri si acolo si acolo.
succes! -
problema ta e tare incalcita si ne dai si noua multa bataie de cap.Daca-l pierzi,s-ar putea sa vii si sa ne ceri sfaturi cum sa-l recuceresti.Daca te casatoresti asa de tanara cu regretul sa n-ai mai cunoscut pe altcineva,tot noua ne dai bataie de cap.Asa ca asculta tu cum iti dicteaza inimioara.
-
da.. da... cat de cunoscut suna...
monotonia asta a vietii de cuplu.. casatorit sau nu.. dar care imparte de ceva timp casa, patul, masa, timpul..
eu sunt cu al meu de micutza.. de pe la 14-15 ani si au trecut vreo zece de atunci.. Am trecut prin multe, ne-am si casatorit..
Si sincer, sincer, desi IL IUBESC.. NU sunt fericita!
a disparut pasiunea, nebunia, noutatea.. ma rog noi am avut si probleme multe de incredere, de fidelitate, care asupra mea si-au pus amprenta rau de tot...
dar ideea ramane.. intervine monotonia, inevitabil.. in orice cuplu... Cine are solutii salavatoare(si nu artificii de moment) sa ne invete si pe noi.. -
eu sunt impreuna cu sotul meu de multa vreme, ne-am casatorit recent.
m-am hotarat sa scriu la topicul asta pentru ca stiu prin ce treci.
inainte sa fim impreuna ambii ne-am trait viata si am avut aventurile specifice tineretii. din acest motiv nu mi-am pus vreodata problema ca o sa ma tenteze vreodata altceva...numa de dragul pasiunii.
si totusi. mi se intampla cateodata sa cunosc pe cineva si sa am din nou acele porniri de adolescenta (am 26 ani acum), sa imi doresc sa pot sa retraiesc joaca de-a cuceritul, fiorii primelor momente...tot pachetul care era la indemana cand eram singura.
am avut astfel de crush-uri incepand de la atrenorii mei pana la colegi de serviciu...cu multi barbati.
ce pot sa iti zic e ca eu nu am facut niciodata nimic ce nu mi-ar fi placut sa imi faca sotul in spate...
asa am fost eu, am gandit intradevar mult de fiecare data cand aveam ocazia..dar rationamentul imi dicta sa stau.
cu cine era suficient de matur incat sa poti flirta fara urmari, mai flirtam...cu cine nu, nu..ma opream.
nu stiu daca e neaparat o mentaliate sanatoasa, poate pentru unii functioneaza doar.
eu de exemplu odata ce treceau perioadele nu ma intorceam niciodata cu gandul la ele, sau nu am regretat vreodata ca nu am facut mai mult.
in totdeauna puneam in balanta ce am cu sotul/prietenul si ce sanse am sa am ceva mai bun cu altcineva. balanta se inclina favorabil pentru ca oricum nu puteam stii ce ma pot astepta de la un necunoscut...adica nu aveam nici o garantie ca se poate ridica macar pana la jumatatea calitatii sotului/prietenului meu.
insumat: nu am dat nici o data vrabia din mana pentru nimic de pe gard..
ti-am zis, poate nu e solutie la altii, la mine m-am convins ca e. am vazut ca is doar lucruri trecatoare la mine..lucruri pe care le-am avut la timpul lor...dar acum deja m-am ridicat deasupra lor.
inca un lucru. eu m-am gandit ca daca sotul meu ar trece prin asa cevam si sa zicem ca el ar incerca..dracu stie..poate barbatii nu aprofundeaza atat cand e vorba de sex cum am facut eu....ei atunci imi doresc sa o faca cu cap, sa o faca astfel incat eu sa nu pot afla vreodata...sa si-o scoata din sistem fara sa stiu eu.
asa ca daca chiar vrei sa incerci vreodata ... macar nu il parasii pe iubitul tau..nu pana nu te convingi ca intradevar ai gasit ceva mia bun. oricat de haios suna: inseala-l..dar inseala cu cap. -
Temola zici tu mai ,dar se afla si atunci e si mai rau...
Mai bine sa se gandeasca bine innainte de a se marita...mai bine o ruptura clara decat sa umbli cu minciuna...si pentru el e mai bine, dar mai ales pentru ea...
La un alt topic nu-mi amintesc exact care..scriau fete care au inselat...si toate ziceau ca nu se merita din cauza remuscarilor ce urmeaza...
Iubitul ti se va parea din ce in ce mai bun la suflet, mai dragastos si tu ai sa te simti din ce in ce mai mizerabil...
Nu te juca cu sentimentele lui...daca nu-l vrei lasa-l sa fie fericit cu alta. -
michlin, nu vorbeam de casatorie...cu casatoria e alta poveste...
eu am povestit doar cazul si rezolvarea mea.
faptul ca eu m-am casatorit cu toate ca am trecut si eu prin trairi similare inseamna doar ca eu am reusit sa ma inteleg pe mine, reactiile mele, am reusit sa imi interpretez trairile si am stiut sigur ce vreau de la viata.
am zis deci ca in cazul meu acele trairi si sientimente pe care ea le-a descris erau doar lucruri superficiale care nu ma vor face sa ma ingrijorez.
nu imi mai pun problema daca il iubesc pe sotul meu, daca sunt fericita cu el sau daca asta imi doream in viata. stiu ca am tot ce mi-am dorit, dar la fel stiu si ca e normal din cand in cand sa mai tanjesc dupa o mica aventura (nu inseamna ca fac ceva in sensul asta) asa cum tanjesc si dupa copilarie (care in acest sens e inaccesibila fizic).
deci inca o data michlin, nu am sfatuit fata sa se casatoreasca, i-am expus numa marea mea cugetare de pe vremea cand am avut si eu dubii ca si ea.
babygirl, din pacate oricat de sfatuieste lumea tot tu va trebui sa iti dai seama ce sa faci, tu va trebui sa te analizezi pe tine si relatia ta. eu pot doar sa iti urez succes si orice decizie ai lua sa nu ajungi sa o regreti.
horatiu, nu stiu daca e chiar caliate multitudinea asta de rationament...(poate e mai bine sa gandeasca sufletul cateodata) dar eu o iau de bine, asa ca multam de complimente.