Informatia e PUTERE
-
0 0Am deschis topicul asta fiindca forumul "dragoste" e inundat in ultimul timp de subiecte de genul "el ma iubeste si ma pretuieste dar eu il doresc pe altul care n-are caracter dar ma atrage inexplicabil", "m-am maritat cu asta care-mi ofera sigurantza dar tanjesc dupa fostul care ma tinea pe virful picioarelor", "m-am maritat sau cuplat cu unul care are un caracter mizerabil si nu stiu cum sa fac sa isi schimbe comportamentul si sa ma iubeasca/doreasca si pretuiasca"....
Tema comuna in toate situatiile si suferintele astea, care va scapa daca va uitati la noianul de informatie fara o harta care sa va permita sa evaluatzi corect realitatile, este una singura: toate aceste femei se zbuciuma rau fiindca resimt adanc un conflict intre rational si factual (ceea ce le spune rationalul si se vede cu ochiul liber) si subconstient (care le transmite semnale contrare, imposibil de rationalizat si care se confunda in mintea lor, din aceasta cauza, cu neintzelesele ratiuni ale sufletului).
Femeia respective se zbate, crede ea, intre ratiune si inima, care sunt in conflict. Cum rezolva dansele conflictul? Pai il rezolva TEMPORAR
Unele actioneaza pe baza ratiunii si dupa aceea regreta pe indelete ca n-au ascultat "chemarile inimii"...Altele iau decizii pe baza "chemarilor inimii" si sunt obligate sa fac fatza consecintelor acestor decizii irationale, adica se zbat ca pestele pe uscat.
Cele care doresc o rezolvare definitiva a problemei trebuie sa se auto-inteleaga. Altfel sunt condamnate pentru tot restul vietzii sa traisca handicapate de acest virtej interior, vesnic nesatisfacute cu rezultatul propriilor decizii, aruncate ca o minge de biliard din perete in perete, tot mai confuze cu trecerea timpului, fiindca indiferent ce au facut sau au ales, conflictul interior le insotzeste si le macina...
Conflictul va disparea numai atunci cand vor fi constiente care-i problema. Vorba profului meu de mate din a 5-a: o problema corect definita si deplin inteleasa este 75% solutionata, ce ramane de facut e absolut banal. Ce propozitie utila a fost asta pentru mine!!! m-am folosit de ea tot restul vietzii
OK, cine vrea sa stie ce am aflat eu citind tot ce se poate si exista ca informatzie in lume despre cauzele si mecanismele care declanseaza conflictul descris mai sus in multe dintre noi? -
Cristinko, tu esti sceptica ca e posibil sa intezelegem de ce atatea eve aleg stabilitatea si rationalul intr-o relatie ca dupa aia sa tanjeasca dupa haos ...sau invers, aleg haosul si dupa aia incearca sa-l transforme, fara succes, in rezonabil? Si pe urma ciclul se repeta de citeva ori sau se inverseaza?
Pai normal ca esti sceptica, toata treaba pare absolut imposibil de inteles
Si barbatzii au renuntzat....si au catalogat treaba drept "mister feminin"...
-
poate e o imposibilitate genetica a femeii de a fi multumita cu ceva in viatza
sau poate daca nu suntem nefericite nu simtim ca traim. mie, de exemplu, cand am o perioada mai buna (cu iubitul, serviciul etc) mi se face automat frica.... poate ceva nu e in regula... poate ceva se va strica in curand...
-
Fetelor, este a treia oara cand scriu acest mesaj...primele doua n-am reusit, SHIT!!!, sa le postez. O sa fiu scurta si poate nu perfect clara, din cauza asta.
Problema nu este nici genetica (femei versus barbatzi) si nici inevitabila (adica cei care au inteles fondul problemei au rezolvat-o cu succes).
Desi nelegata de sexul persoanei, chestiunea cu insatisfactzia si vesnicul uragan interior este mai des intilnita la noi, femeile, decat la barbatzi. Toata treaba pleaca de la faptul ca majoritatea femeilor sunt crescute de parintzi ca sa ramana un vesnic "COPIL", ca mentalitate, iar majoritatea barbatzilor sunt educatzi de parintzi si societate sa devina "ADULTZI"
Ce mesaj i se transmite unui baitezel: Lasa lacrimile si pupaturile, nimeni nu e impresionat. Fi barbat, adica comportata-te ca un om matur. Vrei ceva? Evaluaeza rational faptele, posibilitatile, intreprinde actiunile care te vor conduce sa obtzii ceea ce itzi doresti si suporta consecintele propriilor decizii. Nu-i treaba nimanui sa itzi ofere ce itzi doresto, vei avea in viatza numai ceea ce obtzii singur si vei suporta singur consecintzele deciziilor/comportamentelor eronate....
Pe de alta parte, mesajul pe care il aude o fetitza de cand e mica si pe parcursul existenzei ei este urmatorul: tu esti sensibila, neajutorata, prada sentimentelor. E ok pentru tine sa actzionezi pe baza acestor sentimente si astfel sa determini pe cineva (adultul) sa itzi satisfaca nevoile sau, dupa caz, daca alea sunt deja acoperite, preferintzele. Nu e treaba ta sa definesti clar, rational, care sunt acele nevoi sau sa iei decizii care sa te aduca mai aproape de obtzinerea celor necesare ca sa ti le satisfaci. Mai mult, ne ocupam noi, adultii, de consecintele erorilor tale, ca noi suntem de fapt responsabili, tu esti doar un copil. Multe fetitze invatza ca cineva, adult, responsabil, matur, trebuie doar manipulat putzin cu afectul (un zambet, un sarut, un suspin sau plans in hohote) ca sa le ofere ce au nevoie sau prefera pe moment. Normal, ele aplica si la maturitate mentalitatea de copil si de-aici problemele.
Cu aceasta mentalitate de copil, femeile intra intr-o relatie nu fiindca s-au autodefinit, au o identitate proprie, au decis ce vor si ce vor obztine pentru ele insele, si de-acuma evalueaza realistic si rational cine ar putea fi un great partner pentru ele...ci pentru ca ala le va oferi toate aceste lucruri (sau isi imagineaza ele ca va oferi, in mod nerealistic, fiindca judeca cu "sentimentele" si refuza sa evalueze realitatea, fiindca nu au un astfel de obicei, doar sunt copii, nu?)
Problema este ca nici o RELATIE si nici un BARBAT nu poate face toate aceste minuni, din doua motive:
1. nevoile se schimba continuu pe parcursul vietzii
2. si o nevoie odata satisfacuta nu mai poate motiva pe nimeni
Incepe sa fie clar acum cat de INSTABILA este baza pe care se formeaza relatziile ...si de ce sunt ele, in majoritate, nesatisfacatoare?
-
Si aropos, de multe ori "partenerul" ales (de fapt desemnat ca sursa de identitate, satisfactii, optiuni si beneficii) e la randul lui tot un "copil" deghizat in barbat....si astfel se intimpla ca doi indivizi sa arunce orice urma de bun-simtz si rationalitate in neant... si asha se aduna impreuna doua putzuri adanci de nevoi imposibil de satisfacut...in vesnic conflict...
p.s.: nu editez erorile gramaticale din primul mesaj fiindca mi-e frica tare ca iarasi dispare