.
-
0 0.
-
Sunt de acord, da, insa ma tem ca nu as putea sa ii urmez sfatul bun. Stiu ca cei pe care ii iubim ne fac sa suferim enorm de multe ori, iar altii pe care doar ii apreciem ne-ar da si luna de pe cer, insa depinde de personalitatea ta...daca te-ai putea resemna cum ca nu exista iubirea aia suprema din AMBELE parti si pentru binele tau sa alegi stabilitatea, este ideal sfatului bunicii tale. Daca insa stii ca te-ar roade, ca ai fi curioasa, ca ti-ai dori sa simti fiori de pasiune langa sot, ma tem ca ti-ai cam lua campii la un moment dat langa cineva care te iubeste dar caruia nu ii impartasesti cu aceeasi intensitate sentimentele.
Eu una tocmai am iesit (desi nu se stie cand se trezeste domnul sa revina
) dintr-o relatie zbuciumata in care eu il iubeam tare de tot dar el a tot dat cu bata in balta si sigur nu mi-ar fi pus lumea la picioare. Iar acum pur si simplu nu vreau nici o relatie...desi ar fi o posibilitate exact de un tip asa, care m-ar iubi frumos...dar stiu ca nu i-as oferi cat merita si nici eu nu m-as simti implinita doar sa fiu iubita...Mai bine sa sufar nitel (dar vezi...NITEL) langa nebunul meu decat sa ma simt aiurea ca nu iubesc un om minunat. -
In multe cupluri se intampla ca unul sa iubeasca, iar celalalt sa se lase iubit. Prefer cu convingere sa fiu cea care iubeste. Iar daca partenerul se lasa iubit, e ok. De cate ori am fost eu cea iubita nu a fost bine, ma ofileam, tanjeam sa iubesc. Am mai iubit si am fost ranita. M-am vindecat si incep sa iubesc iar. Si imi place. Imi place sa fiu iubita, e drept, dar iubirea unora din barbati ma lasa rece. Am doi prieteni din copilarie( un tovaras de joaca si un coleg de clasa), care ma iubesc de-o viata. Ce cuvinte frumoase, ce invitatii, ce rugaminti, ce gesturi deosebite au facut de-a lungul timpului, ca sa fiu nevasta lor!!! Eu am scuipat in san si mi-am cautat unul caruia sa ii suflu in floricica si sa ma rog de el sa facem dragoste. O fi bine, o fi rau, nu stiu, eu am raspuns la intrebarea "ce prefer".
-
draga Kazama,
eu am procedat exact asa cum ti-a recomandat tie bunica ta. M-am casatorit cu un om care ma iubea el pe mine, nu eu pe el.
Si ce-am rezolvat? Am acumulat o groaza de frustrari, si eu si el. Si dupa aceea m-am indragostit de altcineva si suntem intr-o situatie aiurea si fara iesire, parca, pentru amandoi.
Concluzia, nimeni nu va fi fericit daca nu exista dragoste reciproca. Te lasi iubit o vreme, dar nu ajunge numai atat. Cand o sa te indragostesti de altcineva, o sa ajungi intr-o situatie f dureroasa. -
da, erin, asa e ... pentru ca e vorba de dragoste si asta cere doua persoane, nu unul care iubeste si altul care e iubit ...
trebuie sa dai tu ca sa primesti si invers ... si doar atunci poti intr-adevar sa vorbesti de dragostea adevarata, impartasita, implinita ... eh, si cand ajungi acolo incerci sa faci totul pentru cel de langa tine ... facand asta cred ca sansele, ca intr-o buna zi sa se schimbe ceva, scad undeva la 0 ...
parerea mea
-
Nu cred ca exista o reteta a fericirii. Ce a functionat in cazul cuiva poate fi un dezastru pentru altcineva.
Si eu am facut aceasta greseala: m-am maritat cu cineva care ma iubea mult mai mult decat il iubeam eu pe el (sau poate doar intelegeam diferit ce inseamna iubirea) si dupa 10 ani de casnicie m-am indragostit si din pacate am cedat. Rezultatul? O casnicie distrusa, omul alaturi de care am trait toti acesti ani sufera enorm, eu nu stiu cum voi reusi sa ma adun si sa imi continui viata .... -
shadow_cat, draguta, cu siguranta n-a fost ''EL'' ... indiferent ca trec 2, 10 sau 25 simti la fel si n-ai cum dintr-o data sa nu mai iubesti, sa nu mai simti, sa nu mai ...
eu cred in fericirea pana la adanci batraneti, ce sa fac, asa cred eu ... si sper sa am norocul asta ...
si mai sper sa fac ''putin'' pentru cei care au nevoie de o vorba, de un gest, pentru ca e mare lucru sa primesti asa ceva cand ai nevoie ... sunt lucruri firesti, normale si conteaza enorm pentru ca vin din suflet ... pentru suflet ...
ca, in fond, asta conteaza si asta cautam la cel de langa noi ... suflet. in momentul in care il gasesti cauti tot ce ai mai bun si mai frumos in tine si ...
... imparti ... -
si eu sunt intr-o situatie asemanatoare...am iubit mult un EL am suferit, am crezut in dragostea lui, dar am luat o palma grea. Dupa un an de zile am intalnit pe cineva, alaturi de care am inceput relatia probabil din plictiseala, curiozitate, etc. Au trecut trei ani si sunt alaturi de aceasta persoana.Cred ca am inceput sa il iubesc, sa tin la el dar sigur nu se aseamana cu marea mea iubire. Am incercat sa ma depart de el dar nu am putut. Mi-am pus de multe ori intrebari de genul “ce caut eu langa aceasta persoana?” oare chiar il iubesc?Cred ca nu pot sa ma despart de el pentru ca stiu cat de mult l-as dezamagi…ma iubeste foarte mult, face mari eforturi sa fim impreuna, dar nu stiu daca asta ar trebui sa ma tina langa el.
Nu reusesc sa ma hotarasc sa fac ceva cu viata mea pentru ca anii trec si uneori simt nevoia unui camin, unui copil, siguranta unei familii………….. -
Buunica mea in varsta de 80 de ani...sa ii dea Domnul cat de multi ani se poate care s-a inteles extraordinar de bine cu sotul ei care desi a murit de ceva ani buni, si acum ii lacrimeaza ochii cand il pomeneste...si acum se simte o iubire extraordinar de mare. ea a dat urmatoarea rete ca sa spun asa: iubire mare si sincera, respect reciproc si comunicare in cuplu! Toti cei care ii cunosc mi-au povestit ca nu i-au auzit in viata lor certandu-se sau spunandu-si un fa-te-n colo ca nu e mult!
Oare se mai poate si nowadays asa ceva?... oricum lumea e alta decat cum era, poate suntem mai orgoliosi mai individualisti, exista mai multe tentatii....dar sa nu zicem NU ca Sigur se mai poate...depinde in mare masura de noi, si poate intr-o suficient de mare masura si de noroc
-
cred ca la bunica ta chestiunea aia a functionat pentru ca a fost educata sa priveasca viata de femeie ASA si nu ALTFEL. daca stai sa te gandesti bine, cugetarea cu pricina este plina de o anumita intelepciune - dar e o intelepciune a resemnarii, nimic mai mult...
bunica-mea avea si ea o vorba asemanatoare: "du-te dupa ala care te roaga, nu dupa ala de care trebuie sa te rogi tu". ca si cum n-ar putea sa existe alta varianta decat: "ori il calci tu pe el in picioare, ori te calca el pe tine". hm...
noroc ca lucrurile s-au schimbat si nu mai sunt ca pe vremea cand era bunica fata. femeia nu mai este o creatura pasiva, ci se simte indreptatita sa aiba aspiratii mai mari legate de propria sa viata. -
Sunt de acord cu Evele care au spus ca lucrurile s-au schimbat. Adevarul este ca nu mai e ca pe vremea bunicii, desi unii ar fi preferat sa fi trait poate chiar pe vremea strastrastrabunicii. Cu toate ca multe principii de viata de atunci se aseamana cu cele din ziua de azi, nu putem sa nu ne gandim ca se poate mai bine, se poate mai mult si mai calitativ. Dragostea trebuie sa fie reciproca, altfel unul dintre cei doi (daca nu chiar amandoi) va acumula frustrari si la un moment dat va claca. Si in dragoste, ca si in celelalte domenii ale vietii, trebuie sa existe echilibru.