Incredere
-
0 0Cum poti avea mai multa incredere in tine cand nimeni nu te sprijina? Cumpoti ajunge sa te apreciezi mai mult.Cand vad ce sigure sunt unele fete pe ele pur si simplu nu stiu cum reusesc.
-
Cele care sunt sigure pe ele si pe ceea ce fac/stiu, au fost sprijinite moral de parinti, prieteni, colegi.
Fara sprijinul acesta, e greu dar nu imposibil.
Nu vreau sa vorbesc pur teoretic dar o sa-ti spun ce a observat prietnul meu la colegii lui americani (colegi de job).
A observat la ei exact ceea ce vedem noi in filme si nu stim daca se intampla si in viata reala.
Ei da, se intampla.Se intampla sa aiba o cultura in care sunt incurajati sa faca ORICE pt ca ORICE e posibil.
Fiecarui baiat si fiecarei fetite i se spune de mic/a ca poate ajunge viitorul presedinte al tarii.
Li se spune mereu "de data asta nu ai avut rezultatul scontat (nu li se spune AI GRESIT, AI DAT-O IN BARA) dar poti si data viitoare va fi ok").
Ceea ce mi s-a povestit mi-a ramas in minte si desi sunt printre cei ce nu ai mari probleme cu increderea, mi-e ciuda ca la noi nu se aplica acelasi lucru.
Revenind la cazul tau (lipsa incurajarilor din exterior) nu ma exista decat o solutie sigura :sa te analizezi, sa vezi ce faci bine, chiar mai bine decat cei din jur si sa te concentrez pe asta.
Sigur faci multe lucruri BUNE si BINE.
Axeaza-te pe ele, gandeste-te ce-ti doresti si de ce nu poti realiza.
Chiar e imposibil de realizat ceea ce ti-ai dori ? Poate la o analiza mai atenta, obstacolele nu vor mai parea de nedepasit.
Nu stiu daca te-am ajutat cumva dar ma opresc aici inainte sa par "psihologul de serviciu"
Te pup cu drag si iti doresc succes in aceasta auto-analiza -
Sa stii ca intodeauna zic ca nu sunt in stare si mi-e teama sa incerc ceva dar sa stii ca tot eu le fac pe toate si culmea ca imi si iasa. Dar cea mai mare problema e ca ma plang inainte de a face ceva si ma doare ca nimeni nu zice bravo cand fac ceva ce am zis la inc ca nu pot.Nu am incredere in mine asta-i cea mai mare problema nu ca nu am realizari sau ca nu ma descurc chiar daca la inc zic nu pot. Asi vrea sami zica ori familia ori prietenu ca sunt ceva dar nu am parte de asa ceva iar scuza prietenului meu e ca daca eu nu nstiu sa ma laud pe mine de ce ma-ar lauda el sau altcineva.Cica asta ar trerbuui sa porneasca in primul rand de la mine si apoi de la alti dar eu nu cred asta. Imi doresc sprijin din alta parte la inc ca sa prind incredere in mine dar voi incerca asa cum ai zis.Mersi si mai vb daca vrei
-
Nu te supara dar prietenul tau are dreptate!Nu te baza pe ceilalti! Ei nu iti pot spune despre tine lucruri pe care tu nu le stii, si nu te pot convinge de ceva ce tu nu crezi, asta ia mult timp si energie si nu este corect sa le ceri lor!
Gandeste-te ce te-ai face fara ceilalti, ce te-ai face daca ai fi singura?Tu trebuie sa fii cel mai bun prieten al tau, sa stii ce e bine ptr tine, sa te opresti din a face si a gandi rau, sa te incurajezi.Daca te bazezi pe ceilalti nu ajungi nicaieri.
E bine ca iti dai seama de problema ta. De ce nu pui in practica si solutia?Adica de fiecare data cand ai tendinta sa te plangi de ceva, opreste-te!!Si mai ales evita sa o faci in gura mare!!Daca tu spui ca nu poti face un lucru, de ce te-ar contrazice altii? DE ce ar sti ei mai bine ca tine? E chiar ciudat ce le reprosezi celorlalti:tu esti capabila sa faci un lucru, dar te plangi ca nu poti, apoi iti iese, si te superi ptr ca ceilalti nu te lauda?ptr ca ai facut ceva ce oricum puteai sa faci?ptr ca te-ai subestimat degeaba?
Nu lasa vointa sa leneveasca!
Tu stii cel mai bine care sunt gandurile tale negativiste.De fiecare data cand te surprinzi ca le ai, contraataca! Gandeste"Cum adica nu pot sa fac asta?De ce sa le reuseasca altora si mie nu?Eu sunt la fel de priceputa ca ei si am aceleasi sanse!!"Sau alte asemenea exprimari.
Cred ca ai auzit de autosugestie.E cat se poate de reala si functioneaza.Principiul e foarte simplu.Subconstientul nostru e totalmente credul, crede tot ce aude, de la tine sau altii.DE aceea exista constient, ca sa-l protejeze si sa-l educe.Daca tu iti tot repeti ganduri pesimiste si negative, pe masura ce trece timpul o sa le crezi din ce in ce mai mult! Deci fii atenta!! Si de fapt sa fim cu toate atente.Trebuie neaparat evitate si expresii de genu" Vai, era sa fac infarct/Vai, era sa mor de frica.."etc.Sunt sanse sa-i inculcam creierului nostru prin subconstientul naiv ideea ca avem probleme cu inima, si cum creierul conduce corpul, nu e deloc imposibil sa apara probleme reale la inima.
Sunt prea multe de zis in legatura cu subiectul acesta.
Oricum, ganditi-va ca modul cum gandim ne afecteaza viata.Feriti-va de autosugestie, de micile refrene pe care ni le repetam mereu si care ne fac rau pe termen lung. -
Este adevarat ca increderea se construieste. Parintii mei au fost genul care mi-au demolat-o. Si am crezut ca sunt si haioasa si urata. Cand am ajuns la facultate abea am inceput sa constat, prin comparatie cu cei din jur, ca nu sunt nici mai haioasa decat altii, ca iau note mult mai mari decat altii, ca nu sunt mai urata decat altele, ba chiar ca sunt mult mai draguta. Si in prezent cand vad cati prosti sunt, chestia asta ma face fericita. Abia in urma acestor constatari, de cate ori parintii mei incercau sa imi demoleze increderea in mine, le spuneam ca nu este adevarat, ca ei habar nu au, si tot asa pana au renuntat la atitudinea aia nasoala. Mai ii apuca uneori, dar nu au nici o sansa pt ca eu stiu ce pot si ce sunt, si daca toata lumea ar fi de alta parere, tot nu mi se clatina incredrea (imi stiu si defectele, dar incerec sa ma descurc cu ele, sa le indrept, fara a le exacerba pana la limita insuportabilului).
Stiind ce importanta este vorba parintelui pentru construirea increderii copilului, cu fiul meu nu fac ce au facut ai mei cu mine. Mereu ii spun ca este frumos si destept, ca sigur poate sa faca ceea ce isi propune, si ca daca nu i-a iesit ceva acum, nu este nici o problema, mai are de invatat si de insistat, si in cele din urma tot el este cel mai grozav. Tot spunandu-i asa i-am construit o mare incredere in el, si ceea ce este de mirare, chiar este asa cum i-am spus eu mereu ca este. Poate ca vorbele mele l-au ajutat psihic sa se formeze. -
Da rozzz, uite ca ai descoperit un adevar al vietii foarte de necrezut si putin bagat in seama, si anume ca daca tu crezi in ceva(dar complet, fara nici cel mai mic atom de indoiala in subconstientul subconstientului) se intampla.Subiectul asta e atat de sensibil si dureros din toate punctele de vedere, inclusiv cel religios, si probabil pare atat de haios unora, incat nu am de gand sa raspund la comentariile pe care le prevad deja.De fapt, cred ca am sa las putin mesajul asta si apoi il sterg.
-
Acceasi problema cu lipsa increderii de sine o am si eu.Numai ca la mine porneste din copilarie...de cand mi-am lasat scoala mi-am pierdut si increderea in mine.Timpul a trecut si eu niciodata n-am reusist sa fac ceva de una singura, totdeauna impinsa de la spate, pt ca mereu spuneam ca nu sunt in stare.
Am reinceput scoala, am vazut ca sunt in stare, dar frica de esec tot a ramas.Toti din jur imi spun ca pot, numai eu nu vad asa lucrurile.
De ce ? Sora mea spune ca trebuie sa stau bine sa analizez ceea ce e mai important pt mine si sa fac tot posibilul sa ajung acolo...tot se poate, vointa sa fie... -
Increderea in sine este o problema cu care toata lumea se confrumta...chiar daca multi nu o arata.
Dar increderea in sine se cultiva. Se exerseaza. Se invata.
Eu o fac citind foarte multe carti pentru o gandire pozitiva, de autoeducare si perfectionare.
In primul rand am invatat sa ma rog. Nu merg la biserica pentru ca nu cred in preoti, insa in sufletul meu am o mare credinta in Dumnezeu sis tiu ca orice s-ar intampla, niciodata nu sunt singura. Cineva ma vegheaza. Amintiti-va toate momentele grele prin care ati tecut. Toata lumea are parte de greutati si obstacole. dar le invingem. Cumva-cumva am reusit. ASta inseamna ca putem. Si Constientizand ca putem, daca ne amintim sa spunem: "daca Dumnezeu e cu mine, cine e impotriva mea?" si "Toate le pot , intru Hristos", daca va incapatanati sa va ganditi cu mandrie la izbanzile trecute, cu harnicie si constiinta impacata ca faceti tot ce va sta in putinta, la prezent, si daca nu lasti ca speranta in viitor sa piara, va asigur ca veti avea succes in tot ce veti face!
Curaj si multa increde! Viata e frumoasa si avem multe-multe de invatat!