iubesc si sunt iubita,dar mi-e frica
-
0 0Imi canta inima de fericire,imi tremura tot corpul, ma balbai si toate astea fiindca sunt iubita.Chiar si dupa atata timp de cand suntem impreuna ne soarbem din priviri, uneori cand ajungem seara acasa inchidem usa dupa noi si ne facem de cap cu pofta,peste zi ne trimitem mesaje cu subantelesuri de abia mai am rabdare sa ajung acasa.Si totusi, uneori mi se face o frica de mor, frica ca toate astea se vor termina, deh, drobul de sare de pe soba s.a.m.d. Spuneti-mi ca sunt nebuna si ca am carcaieci pe creier, spuneti-mi ca nu se poate termina o asa relatie cu una cu doua.
Imi pare rau sa vad atata suferinta aici pe forum. Poate va veni o zi cand toate evele vor soune ca sunt fericite.Eu sper. -
multumesc ca te bucuri pt mine.hai sa iti zic ceva
iscutam mereu despre ceea ce simtim si am aflat ca si lui ii este frica.dar vreau sa treaca.sa nu mai fim speriati de simtamintele noastre.nu suntem copii, el are 35, eu 32 de ani, dar parca am iubi pt prima data.eu ma intreb unde incape atata iubire? de unde atata putere? am luat-o pe aratura,dar sunt fericita.te pup you. -
si eu am aceleasi temeri.
da iubirea e foarte mare. nu imi imaginam ca pot iubii atat de mult si sa fiu iubita la fel sau chiar mai mult.
ar face orice si nu concepe sa ne despartim, nici eu,
dar de ce ne e frica?
incepusem sa imi imaginez tot felul de tampenii,gen ca se mai gandeste la fosta samd, dar starea asta de bine nu ar trebui sa conduca la frica pe care am resimtit-o foarte mult.
ce rost are sa stai cu teama cand toate merg bine. al meu a zis ca moare
daca ne desparte cineva si nu lasa pe nimeni sa se bage intre noi, oricat de putin. Doamne ce bine e!suntem niste norocoase. vapup si aveti grija de voi. iubirea e divina cand e impartasita la maxim. -
e normal sa-ti fie frica.
e normal sa ne fie frica.
uneori ma intreb daca exista genul asta de iubire de care vorbiti voi, "divina" si "impartasita la maxim". si daca suntem toti privilegiati, asa incat sa avem parte de ea.
eu am avut-o si am pierdut-o pe drum. si oricat as incerca s-o readuc, nu mai pot. probabil am fost lovita mai presus de puterile mele. ne iubim si acum, dar nu se compara, nici macar nu se mai compara.
vi s-a intamplat vreodata sa iertati, dar sa nu puteti uita, fiindca ceva in voi s-a rupt, s-a sfasiat, s-a daramat definitiv?
iertati-ma ca am postat asa de trist pe un topic asa de fericit.
va pup si sincer ma bucur pentru voi. -
da irinnuka mi s-a intamplat, am iertat dar nu am uitat.ceea ce este important este ca la mine a trecut ceva timp de atunci si uite ca acum sunt bine, iubesc, altfel,dar iubesc.si am observat ca nu poti iubi de 2 ori la fel.acum o fac cu totul, cu fiecare secunda, minut, ora;cu fiecare suflare.pupici si fi optimista.
-
Daaaaaaa, e minunat sa poti iubi din nou asa cum iubim noi acum, nu? De 2 ani si ceva m-am despartit de fostul meu prieten, pe care nu credeam ca-l voi uita vreodata... A fost al naibii de greu, dar am reusit sa trec peste... Iar acum dupa cateva incercari esuate am intalnit un tip super, care are tot ce avea si celalalt dar care in plus imi demonstreaza ca ma iubeste
si caruia ii pasa cu adevarat de mine si fiica mea
Si intr-adevar mi-e teama sa nu se termine, mi se pare ca sunt cea mai norocoasa eva, dar se pare ca mai sunt si alte norocoase 
Fiti happy!!! >
<