a doua casatorie

  •  
    • 75 mesaje
    14 Oct 2002, 10:42
    0 0
    Pentru evele casatorite a doua oara si nu numai...
    Ce a primat in alegerea celui de-al doilea sot? Ati ales cu inima sau ratiunea si-a spus cuvantul? Copiii din prima casnicie au avut un cuvant de spus in decizia voastra? Cum se impaca ei cu noul vostru sot?
    Sunt multe intrebari la care incerc sa-mi dau un raspuns. Poate voi, cele care ati trecut prin asta, ma puteti ajuta sa inteleg cum ati ales a doua oara sau daca, asa cum spune o vorba din batrani, "acum suflati si in iaurt"!
  •  
    • 84 mesaje
    14 Oct 2002, 14:38
    0 0
    la a doua casnicie este clar ca "sufli si in iaurt". este musai sa nu mai faci greselile din prima casnicie, asa ca de preferat este sa iti gasesti jumatatea, daca esti norocoasa, daca nu....macar sa te intelegi destul de bine cu el, astfel incit sa nu se mai ajunga la un nou divort. cit despre copii....trebuie si acordul lor, dar mai important este sa simti tu daca el iti iubeste copilul....altfel nici nu are rost sa te mai legi la cap.
    si eu sunt la a doua "runda" si nu as fi facut pasul acesta daca fiica mea nu s-ar fi inteles atit de bine cu actualul. el o iubeste foarte mult si se poarta cu ea de parca ar fi a lui, as putea spuna ca si seamana intre ei.....de multe ori si uit ca nu este tatal ei natural. de fapt cred ca se intele maio bine cu el, eu sunt mai dura, el mai intelegator.....oricum, cred ca nu exista retete.....fiecare poate spune doar din proprie experienta.
  •  
    • 75 mesaje
    15 Oct 2002, 15:09
    0 0
    Lili, spui ca fiica ta se intelege foarte bine cu tatal ei vitreg. Te-ai casatorit cu el doar pentru ca se plac ei? Daca ar fi asa, as putea sa fac si eu pasul oricand, fiica mea si prietenul meu se impaca foarte bine. Ce varsta avea fetita cand v-ati casatorit? Ea mai are legaturi cu tatal ei natural?
    Eu, cel putin, am niste probleme de ordin afectiv (nu spun ca nu le are si ea - isi iubeste foarte mult tatal). Nu ma pot desprinde definitiv de fostul meu sot. Nu stiu, poate doar pentru ca exista legatura asta puternica intre tata si fiica... si mai cred ca, daca s-ar intampla sa-mi refac viata, tatal ei s-ar indeparta. Chiar si-acum, cand nu mai suntem impreuna, are manifestari de gelozie si asta o afecteaza pe cea mica.
  •  
    • 50 mesaje
    15 Oct 2002, 20:42
    0 0
    Draga Bertha!.Dumnezeu ne-a lasat cu sentimente pe care le putem folosi si a doua oara. Sa-ti spun povestea mea, pe scurt. Primul meu sot o adora pe fetita noastra, normal ca pe primul plan era copilul. Din pacate eu mi-am pierdut sotul intr-un accident de masina si nici nu se aducea discutia sa ma recasatoresc, fetita mea fiind f geloasa. Dupa un an de la decesul primului sot s-a intamplat sa cunosc un om deosebit de care m-am indragostit. Iti dai seama ce greu a putut fi pt mine sa aduc discutia ca as vrea pe cineva langa mine, pe altcineva decat tatal ei. Dar am lasat-o singura sa vada ca e un om bun am ales. Fostii socrii, care stateau f aproape de mine(vecini) ii bagau tot felul de lucruri in cap copilului, dar normal ca nu putea sa-l uite pe tatal ei. Incepuse sa nu ma mai intereseze ce spun "rudele" mele din partea primului sot caci dupa parerea lor trebuia sa raman toata viata in doliu. Asa ca m-am recasatorit dupa 2 ani de la pierderea primului sot. Viata e prea scurta ca sa facem sacrificii si eu nu voiam sa raman singura, simteam ca am gasit omul potrivit langa care sa.mi petrec restul zilelor. Nu am facut asta pt ca ii trebuia fetitei mele un tata ci pt ca asa a simtit inima mea. Eu merit sa fiu fericita, mereu am crezut in mine. Suntem de aproape un an casatoriti si am parte de zile minunate. Aici nu mai vreau sa aduc aminte de primul sot, a fost frumos dar eu imi continui viata si nu vreau sa traiesc din amintiri. Daca esti divortata sotul tau n-are voie sa o influenteze cumva pe fiica ta. Aici e vorba de educatia care o are, n-ai cum sa schimbi oamenii cand deja e prea tarziu.
    Iti doresc succes in noua viata pe care vrei s-o incepi si foarte bine daca ai divortat de un om care nu te merita!
    Ramai sanatoasa! :
  •  
    • 50 mesaje
    15 Oct 2002, 20:44
    0 0
    iar a aparut semnul ala disperat dar acum am invatat cum sa fac semnele
  •  
    • 75 mesaje
    16 Oct 2002, 09:21
    0 0
    Iti multumesc pentru incurajari, Steffi! Mi te inchipui senina si linistita acum, cu noua ta viata si banuiesc ca si fiica ta e fericita. Mi-as dori sa pot spune si eu ca m-am indragostit. Am suferit mult din cauza fostului sot si totusi inca il mai iubesc. Prietenul meu se straduieste sa-mi faca viata mai buna si sper ca si eu sa i-o pot face intr-o zi.
  •  
    • 84 mesaje
    16 Oct 2002, 09:30
    0 0
    draga bertha, nu m-am casatorit doar pentru copil, dar a fost foarte important ca ei se inteleg foarte bine....eu oricum il iubeam, dar imi doream sa nu fac un pas care sa-mi afecteze copilul si spun asta deoarece am mai avut o relatie cu cineva care nu-mi iubea copilul, doar il tolera....si acest lucru m-a indepartat de respectivul....
    uita-te la Steffi....a procedat foarte bine, nu poti sa traiesti in trecut, este important sa fii fericit....viata este prea scurta!
    sa stii ca si eu sunt senina si linistita....chiar feicita, tu de ce nu ai fi?
    cred ca esti prea ancorata in trecut....este timpul sa privesti in fata, sa nu lasi fericirea sa treaca pe linga tine....chiar crezi ca-ti mai iubesti sotul sau este doar o amagire...????
    sa stii ca de noi depinde sa ne facem viata mai buna!
    fii inteleapta si gindeste-te la tine in primul rind!!!
  •  
    • 228 mesaje
    16 Oct 2002, 10:59
    0 0
    Draga Berta,
    Sunt in aceeasi situatie, si daca tu nu te-ai gandit pana acum la asta, iti spun eu din experienta mea: nu te speria de fapul ca nu poti s-o rupi definitiv cu fostul tau sot, pentru ca nici nu vei putea vreodata sa faci acest lucru. Nu stiu ce sentimente te mai leaga de el, poate au ramas doar amintirile frumoase care revin si remuscarile fata de fetita, nu-i asa? Ce-a fost urat intre voi a trecut, a inceput sa se uite si au ramas clipele frumoase. De aici si intrebarile: oare am facut bine ca m-am despartit? Oare acest copil nu sufera din cauza mea?
    Gresesc? Un lucru trebuie sa-ti fie clar: tu nu vei fi straina fata de acest om NICIODATA, pentru ca exista acest copil intre voi, acest copil care pastreaza legatura cu tatal ei (cum este si foarte firesc!). Vor veni momente in viata ta, chiar recasatorita fiind, cand va fi cazul sa discuti cu el despre copil, sa va uniti fortele pentru a-l indruma spre calea buna in viata. Iti spun, pentru ca am trecut prin asta.
    Eu? Dupa patru ani dupa ce am divortat, m-am imprietenit cu actualul meu sot si dupa alti cinci ne-am casatorit. In primii ani el s-a apropiat de fetita cat a putut de mult, si spun asta pentru ca este un om mai rece, chiar si cu mine, foarte sufletist si bun, dar nu foarte deschis in exprimarea sentimentelor. Incet-incet, fiica-mea s-a obisnuit cu felul lui de a fi, timp in care micuta a pastrat legatura cu tatal ei, si cand m-am hotarat sa ma recasatoresc, am discutat cu ea deschis, i-am spus ce am de gand si am intrebat-o daca are ceva impotrica, daca crede ca va putea trai alaturi de el zi de zi. Primul lucru care m-a intrebat a fost: va trebui sa-i spun tata? I-am spus ca nu, ca el nu-i este tata si nu-i va fi niciodata. El va fi sotul meu si, poate, cu timpul, un foarte bun prieten pentru ea. N-a avut nimic impotriva, n-am intampinat nici un fel de greutati din partea ei.
    Fostul? Stii ce face? O educa mereu cand o intalneste sa-l asculte pe sotul meu, sa tina seama de vorba lui si sa nu uite ca el ii da de mancare, ca el este alaturi de ea si de mine si la bine si la greu. Sa-ti spun sincer? Nu ma asteptam la reactia asta din partea lui, dar asta s-a intamplat si pentru asta ii mutumesc. Se intampla sa ne intalnim, sa treaca pe la noi cand o aduce pe fata acasa, si atunci stam la o cafea si la povesti, toti patru, de parca am fi cei mai buni prieteni.
    Acum ne intelegem bine, cum nu ne-am inteles niciodata pana cand ne-am despartit. Dar, cu toate astea, sentimente pentru el nu mai am de mult, nu-l consider decat "tatal" copilului meu si atat. Nu-mi tresare sufletul cand il vad, nu-mi aduc aminte de nimic, nici bune nici rele. Tot ce a fost a disparut, si la asta am lucrat cativa ani, dar a trecut!
    Nu trebuie sa-ti fie teama sa faci pasul asta. Daca simti ca este omul potrivit pentru tine, daca o iubeste pe fiica ta, nu sta pe ganduri.
    Oricum vei fi mereu intre ciocan si nicovala, sa nu crezi ca vei scapa de sentimentul asta, dar oare nu sunt atatea mame in aceeasi situatie in fata tatilor naturali? E firesc sa fie asa, mai ales la inceput, dar cu timpul "pietrele se slefuiesc" si totul va decurge normal.
    Fii deschisa fata de fetita si spune-i clar care sunt sentimentele tale fata de acest om. Ai sa vezi ca vei avea acordul ei, din toata inima.
    Iti doresc succes si tine-ne la curent!
    Pupici, pentru mari si mici.
  •  
    • 75 mesaje
    16 Oct 2002, 12:41
    0 0
    Asta cred si eu, ca el va fi intotdeauna ca o umbra intre mine si orice alt barbat cu care as putea fi.
    Daca am facut bine calculul, tu te-ai recasatorit la noua ani dupa divort. Inseamna ca fata ta era un pic mai maricica si puteai discuta cu ea orice. A mea nu a implinit inca 7 ani si nu stiu daca ar intelege faptul ca noi am putea locui cu un alt barbat, care nu e tatal ei. Divortul nostru a maturizat-o destul de mult, a si sensibilizat-o in acelasi timp si nu stiu care ar fi reactia ei...
    N-am hotarat inca nimic, nu stiu daca voi face pasul curand, insa imi pun problema asta pentru ca e in firea lucrurilor ca viata sa-si urmeze cursul si dupa o ruptura dureroasa intre doi oameni care au format odata o familie.
  •  
    • 228 mesaje
    17 Oct 2002, 09:41
    0 0
    Bertha draga,
    Exact sapte ani avea fiica mea cand actualul sot a intrat in viata noastra.
    Noi am locuit impreuna aproape imediat dupa ce ne-am imprietenit, dar, este adevarat ca pe fetita am luat-o cu binisorul, in sensul ca la inceput, cand el venea si ramanea la mine, pe micuta o duceam la mama. Incet-incet, s-a obisnuit sa dea de el in casa, ii si convenea pe de o parte pentru ca el avea grija ca mereu sa gaseasca ceva frumos de la el, si pana la urma, si eu si mama mea i-am spus in fata ca el locuieste la noi. Ieseam mult impreuna, toti trei, fiecare iesire era "un succes", ceva placut pentru ea, si asta a contat mult.
    E greu, recunosc si te inteleg, dar se poate explica si unui copil de sapte ani o astfel de situatie.
    Si mai e ceva: in tot acest timp, eu niciodata nu i-am vorbit tatal de rau, am indemnat-o intotdeauna sa fie prietena si apropiata de el, si vazand ca nu vreau s-o despart de el, ca prietenul meu nu vrea sa ia locul tatalui, nu a existat acea gelozie de care m-am temut. Iti trebuie mult tact, depinde si de copil, dar copiii sunt ca niste animalute: daca te porti frumos cu ele se gudura pe langa tine.
    Depinde si de sentimentele pe care le are fiica ta fata de tine, pentru ca daca te iubeste (ceea ce sunt convinsa ca se intampla!) va fi multumita vazand ca esti fericita alaturi de ea si de prietenul tau.
    Nu dispera, nu renunta la omul atsa din cauza fetitei. Ai rabdare si tact si vei vedea ca se rezolva!
    Mai tine-ma la curent, ok?
    Bafta!
  •  
    • 75 mesaje
    17 Oct 2002, 11:09
    0 0
    /
  •  
    • 228 mesaje
    17 Oct 2002, 12:10
    0 0
    ...
  •  
    • 228 mesaje
    17 Oct 2002, 12:10
    0 0
    .......