cred k aici ne regasim multe
-
0 0Azi k tot am ceva timp liber am citit cam tot ce-am apucat din subiectele de pe forum.Si am vazut k majoritatea ne confruntam cu aceeasi problema-"Femeile care iubesc prea mult"...Da,mai,asa e.Iubim noi prea mult si trecem si iubirea lor prin propria sita?De ce el nu ne spune "te iubesc" atunci cand noi asteptam asta de la el,de ce nu ne marturiseste k noi suntm totul pt el pt k noi asta simtim si vrem sa ne fie confirmat k e reciproc din moment ce iubirea asta minunata ne ocupa tot "spatiul sufletesc'?De ce nu face gesturi cum am vazut noi in filme de-alea de plangi cot la cot cu mama?Imi dau seama,jur k imi dau seama k ei au un mod diferit de a iubi,k nu au cum sa ne citeasca gandurile dar ideea e k nu stii niciodata unde se termina mica noastra paranoia si unde incep adevaratele motive pt care ar tb sa ne ingrijoram.Adik,ok,inteleg k e mai rece,doar stiu k ma iubeste,o simt dar de ce nu o simt mereu?Care e limita?Cand ar tb sa incep sa-mi fac cu adevarat griji?De unde stiu eu k nu face totul din obisnuinta,de unde stiu eu k nu e inceputul sfarsitului?Noi femeile nu suntem niciodata obiective intr-o relatie,park avem un val pe ochi,avem nevoie mereu de sfaturi din afara pt problemele pe care nu reusim sa le identificam singure.Nu stiu,sunt atat de confuza...Ce te faci dk ai un barbat care stii k va sta alaturi de tine tot restul vietii,stii k nu te va parasi niciodata dar care e unul din specimenele alea mai reci,nu neaparat mai indiferente?Stai langa el si astepti mereu ceva ce il iti da in portii f mici si rar sau cauti in alta parte afectiunea pe care ti-o doresti?Si ce te mai faci dk mai esti si floricica si incepi mereu cearta atunci cand maruntele tale asteptari de afectiune iti sunt inselate?Sau poate asta e blestemul relatiilor de lunga durata- k traiesti mereu cu regretul pasiunii de la inceput?Spuneti si voi ceva k eu sunt asa de confuza,imi vin atatea idei aiurea k imi doresc sa fi fost lesbiana k sa pot sa fiu iubita asa cum vreau eu,asa cum stie o femeie..Hai k am luat-o razna..Barbatii astia!Voi ii intelegeti?
-
...buna intrebarea! ca si tine am avut ceva timp la servici si am dat intimplator peste forum...m-am inregistrat, am citit tot ce m-a interesat si imi permit sa adaug la lista celor ce ne nemultzumesc faptul ca majoritatea se vaita si de lipsa de sex pe linga lipsurile de flori, atentzie, complimente, etc. Eu una ma intreb de ani de zile cit mai pot rezista fara elementele esentziale necesare unei existentze cit de cit normale...am perioade cind fac eforturi supranaturale sa nu explodez...alteori ma mint ca pot aparea miracole si dupa ani de zile...alteori nici nu mai sper si de cele mai multe ori imi spun ca poate e mai bine singura...
Se cam vede ca nu sint in masura sa dau raspunsuri dar sint alaturi de voi toate! -
Stii cand ma inteleg cel mai bine cu sotul meu? Culmea, dupa o cearta buna. O perioada il resping mereu, il ignor (trece prin toate fazele, de la nervi, suparare, ingrijorare, apoi insistenta).
Nu stiu de ce barbatii cred ca totul se rezolva cu ''lugu, lugu" (ganditi-va la orice, numai la o discutie sincera, nu).
De fapt, n-as vrea sa se inteleaga ca ne certam mereu, ci doar ca astfel de momente (dar in doze mici si cu masura) sunt ''sarea si piperul'' unei relatii reusite.