compromisuri..... pana unde?

  •  
    • 11 mesaje
    19 Ian 2006, 14:24
    0 0
    cat de multe compromisuri facem pentru a intretine o relatie? pana unde mergem? ce ati fi in stare sa faceti pt a mentine relatia? la ce renuntam si la ce nu renuntam? am renuntat prea mult? sau prea putin?
  •  
    • 389 mesaje
    19 Ian 2006, 14:28
    0 0
    parerea mea e ca poti face compromosuri atata timp cand din asta nu rezulta frustari
    toti facem asta intr-o masura mai mare sau mai mica.limita e diferita pt fiecare
  •  
    • 35 mesaje
    19 Ian 2006, 15:38
    0 0
    Sunt casatorita de peste 10 ani; mult inainte de PRIMA ZI mi-a adus flori ,cadouri si sentimente bune. nu este perfect, dar este neprefacut si mai mult ar face pt. mine , decat pt. el. (si bucatareste tare bine!!!!) mi-a daruit si mi-a dat tot ce a fost posibil - casa , masina, un contuletz de cheltuieli feminine,lobby, XXL ; se implica semnificativ in gospodarie, si este al meu chiar daca mai greseste "iertabil"! - bere, timp liber putin, stress mic cateodata, dar.......darnic in "toate cele" atunci cand il provoc. Compromisul mic e bun si ultra-necesar in masura in care EL te IUBESTE si tu la fel! daca NU, compromisul e "boala lunga, moarte sigura" succes!!!
  •  
    • 35 mesaje
    19 Ian 2006, 15:40
    0 0
    si nu uita de balanta lucrurilor facute si de facut! trebuie sa fie cat de cat egale!
  •  
    • 47 mesaje
    20 Ian 2006, 17:55
    0 0
    presupun ca toti suntem egoisti intr-o mai mica sau mai mare masura .compromisul e oarecum ruda cu acest egoism,pt ca facen compromisuri din motive subiective ,sa ne fie bine noua .exista la baza o motivatie .nu facem compromisuri cu usurinta cand venim in contact cu persoane pe care nu le iubim sau nu le agreem.in acest caz ,compromisul cuplului ,nu-mi place gramajul ,cantarirea ..mai mult .sau mai putin.daca exista iubire si respect ,compromisul ar trebui sa aiba masuri egale .exista persoane care fac multe compromisuri in casnicie de teama de a nu-si pierde partenerul .sunt de acord pana la un anumit punct ,persistand prea mult sa pastrezi ceva ce nu ai,inseamna umilinta ,un atac la propria noastra imagine .un soi de masochism acceptand ceva ce ne face rau sacrificandu-ne viata , tineretea ,nervii ,sufletul .sa fie compromis .dar sa fie in masuri egale si cand este necesar .
  •  
    • 9835 mesaje
    20 Ian 2006, 21:04
    0 0
    ramona, darling, pai daca cineva isi face astfel de socoteli inseamna ca ceea ce ofera nu sunt compromisuri, ci gesturi de mareata ingaduita, pentru care asteapta recunostinta si respect nesfarsite...

    daca gesturile astea reprezinta un mare efort pentru persoana X, mai bine nu le-ar mai face, pentru ca pe de o parte o umplu de venin, iar pe de alta inseamna ca de fapt isi minte partenerul ca este intelegatoare, toleranta sau mai stiu eu cum...

    si n-ai cum sa te astepti sa iasa ceva bun din toata treaba asta.
  •  
    • 22 mesaje
    27 Ian 2006, 09:46
    0 0
    cate dintre noi nu si-au pus intrebarea asta....?

    cate dintre noi nu au dus lupta intre ratiune si simtire....?

    cate dintre noi nu s-au intrebat : "oare daca as fi acceptat mai mult ar fi fost mai bine..." sau " oare daca as fi facut compromisul ala, era bine pentru relatie acum...." sau " poate ca am oferit prea mult pe tava si el le-a luat asa, fara a 'lupta' pentru ce i-am oferit si de asta nu apreciaza..." etc, etc...


    din experienta mea, astfel de intrebari apar atunci cand relatia nu mai merge si incerci sa intelegi ce se intampla, ce ai putea face ca sa fie iar bine...

    ideea e ca o relatie implica DOI oameni, nu numai unul care poate face tot felul de compromisuri pentru a 'salva' ceva, iar la sfarsit sa realizeze ca degeaba s-a agitat, ca celalalt poate nu mai vroia asta...

    un pas esential spre gasirea solutiei este intotdeauna COMUNICAREA

    te sfatuiesc din toata inima sa cauti si sa citesti cartile aparute pe tema asta, scrise de specialisti - chiar daca unele persoane pot fi sceptice la inceput (asa am fost si eu multi ani, recunoasc) aceste carti si sfaturile din ele chiar poat ajuta o relatie...

    totul depinde de voi DOI....
  •  
    • 1340 mesaje
    27 Ian 2006, 10:17
    0 0
    compromisuri ... hm, nu prea fac legatura cand e vorba de o relatie, de dragoste
    nu stiu daca in dragoste se fac compromisuri ... sau daca se fac, se fac mici, incat nu-ti dai seama si nu le iei drept compromisuri ... parerea mea
  •  
    • 1564 mesaje
    27 Ian 2006, 14:28
    0 0
    Da, am constatat si eu lucrul asta. Sunt femei care accepta cu seninatate sa stea in bucatarie si sa gateasca( pe mine, de exp, ma relaxeaza gatitul, timp sa am!). Alte femei prefera sa manance din ce au gatit mama sau soacra.
    Alt exemplu: sunt femei care, de dragul barbatului stau cu o soacra pe care nu o pot suferi. Eu am o prietena care a fost in aceasta situatie. Se jignesc, se urasc, dar au trait sub acelasi acoperis..."provizoriu" un an! Acum stau singuri si le e bine, se iubesc, se respecta. Unde mai pui ca ea l-a asteptat 7 ani sa o ia de sotie pe acest vesnic nehotarat.
    Alt exemplu: matusica x, ajunsa la 50 de ani de casnicie extraordinara, imi dezvaluie ca atunci cand era insarcinata in 8 luni cu gemeni si avand deja un copil de doi ani acasa, il petea pe barbat-su (cand era tanar era frumos al naibii!)de pe la o blonda rapitoare. Si iata-i cum se tin in brate si se ajuta reciproc la 68 de ani.
    Alt exemplu de compromis: femei care pot creste copiii sotului. Cunosc o astfel de femeie, fericita mamica a patru copiii( trei ai sotului, unul al ei cu sotul). Trei, da, trei.
    Alt exemplu: mama unui fost prieten: avea serviciu( asistenta medicala), gatea, spala, calca, pt trei barbati(sotul si doi flacai cat bradul, ajunsi la 27 de ani, inca neinsurati, care nu-si strangeau nici farfuria din care mancau. Dar ea era mereu vesela si sprintena ca o vrabiuta, respectata si iubita de "baietii ei", protejata si laudata, chiar daca, va spun eu, gatea ingrozitor si era haioasa de murea.

    Hai, dati si voi exemple, ca e un topic instructiv!!!
  •  
    • 1340 mesaje
    27 Ian 2006, 14:46
    0 0
    astea-s exemple de compromisuri gen ''lasa, deh, o fac si pe asta, doar sa-mi fie bine, apoi sa zica lumea ca eu sunt de vina ca n-a mers, lasa, treaca de la mine''
    apar atunci cand nu e o buna comunicare intre cei doi, daca ar fi ... totul s-ar rezolva simplu. dar ce sa faci, daca ea in loc sa-i spuna lui ce are pe suflet isi zice: lasa, draga, nu-l mai incarc si cu ale mele, daca i se par prostii, etc ...
    si uite asa se ajunge la crizele casniciei ... si apoi tot ea se intreaba unde a gresit
    eu am parerea mea, ca in orice relatie femeia e cea care stie cel mai bine, care simte cel mai bine ( vezi toate post-urile evelor ) si mai cred ca daca o femeie stie exact ce vrea, e imposibil sa ''o dea in bara'' ... asa gandesc eu ...