ai renunta la el pentru familia ta?
-
0 0iata povestea verisoarei mele.e tare frumoasa si a avut relatii multe,in care ea se implicase mult,dar fiecare fusese un esec,pana la el...dani.plin de bani,la inceput l-a evitat,ca sa nu ajunga doar o distractie pt el.dar nu i-a putut rezista si au devenit un cuplu.spre mirarea tuturor,el o iubea mult si o ceruse de sotie.nunta la paris(el are firme de constructii in tara si in strainatate)si multe altele la care nici nu visase.pe langa astea,il iubea sincer.parintii ei insa,l-au investigat(ea fiind singurul copil)si au descoperit ca "nu avea facultate".nu conta ca arata al naibii de bine ca are bani garla si ca o face fericita,era "taran".ei i s-a interzis sa iasa cu el,si au facut-o pe ascuns.intr-o duminica eram cu sotul meu si ei doi intr-un local din afara orasului,pt ca matusa mea pusese sa fie urmarita.am reusit sa iesim din oras,si am lasat masinile lor acolo.ea zicea ca i s-a spus sa renunte la el,altfel,parintii o vor goni de acasa,ii vor lua economiile,masina,si apartamentul si ca daca ramane cu el vor si banii pe care ii dadusera pt anii de facultate.el i-a pus un mobil pe masa,a dat un tel si in cateva minute,ea avea in fata localului,un jaguar,i-a dat si cheile de la unul din apartam.lui si i-a zis ca ii face casa unde doreste ea.i-a pus pe masa 10000 euro,si i-a zis sa-si trimita toate lucrurile acasa,inclusiv hainele,ca daca vrea ii deschide in toiul noptii oricare din magazine sa isi ieie garderoba.ea cerut sa se marite cu el.ea zicea:"cum sa-i parasesc pe cei care mi-au dat viata?"era in joc,fara gluma,fericirea ei si parintii.Bazandu-se pe mine,eu nu am putut-o sfatui.vazusem totul si...nu stiam pur si simplu.o sa va spun deznodamantul pe parcurs...voi ce ati fi facut?
-
Sincer as fi ramas cu el.La un moment dat oricum trebuie sa-si intemeieze o familie si trebuie sa plece de acasa.Daca parintii nu sunt in stare sa o lase sa fie fericita inseamna ca nu o iubesc chiar deloc.Cum poti cere unui om sa fie nefericit???Chiar si in cazul de fata in care in joc era familia ei eu tot as fi plecat.S-a lasat manipulata de ei si acum cred ca pot face orice din ea.Intr-adevar ei i-au dat o viata insa i-au luat-o cqand au cerut sa renunte la persoana iubita.Ei i-au dat viata insa el a reinviat-o.Si sa stiti ca eu as fi plecat cu el si dc nu imi dadea masini si bani etc.Dc iubesti pe cineva iubesti fara sa pui conditii.Deci eu as fi plecat.Astept sa-mi spui ce s-a intamplat
-
cand am relatat si starea lui materiala am facut-o pt ca sa intelegeti ca daca renunta la ce avea,nu ajungea in mizerie ci mai bine de atat.
in fine...stiu ca trebuia sa ma asculte pana la urma i-am zis sa ramana cu el...asa as fi facut eu.dar nu a fost asa.povestea e mai veche si vroiam doar sa vad ce ziceti voi,ce faceati voi.
regreta acum,cand e pe punctul de a divorta,de cel pe care parintii i l-au acceptat de sot.el e mai mare cu 7 ani,si a cucerit-o in momentele in care credea ca va ramanea fata batrana,ca nu se va mai marita.a fost impuls de moment,visa la fericirea pierduta?ea spera sa fie omul potrivit,dar nu e.la inceput a fost tandru si romantic...dar are 33 de ani si odata insuratm,a uitat de romantism si toate celelalte care trebuie sa mentina o relatie,armonia,afectiunea...el are un post de director(are facultatea),un apartam.si acum o sotie,ceea ce cred ca ii mai lipsea.dar se cearta din orice cu ea,nu-i convine mancarea facuta,verifica fiecare coltisor de praf,nu are voie sa se imbrace oricum si mai rau...face dragoste cu ea foarte rar.dupa nunta,nu s-a culcat cu ea doua luni!problema e ca ii e frica sa divorteze,crezand ca nimeni n-o s-o mai vrea.eu cred ca e socata de propria-i viata!!!s-a hotarat sa puna punct de multe ori dar inca nu a facut-o.nu stiu ce asteapta,caci acum si mama ei insista s-o faca...are constiinta incarcata si nu mai e cale de intoarcere(ma refer la mama ei). -
asadar dragilor!!!nu renuntati la fericirea voastra...orice obstacol ati intalni!daca parintii mei s-ar fi impotrivit casatoriei mele,as fi suferit,dar stiu cat il iubeam si il iubesc...si la el eu nu renuntam!mai ales parintii...si peste o ora si peste ani,tot parintii nostri vor fi,si odata vazandu-ne fericiti,sau poate simplu vazand ca au gresit...ne-ar fi cautat,nu credeti?asta e parerea mea...
-
viata mea are si esecuri dar su urcusuri..si caut cat de cat echilibrul..asa ca..raman "scanteie"

in plus,e mai bine ca atunci cand sunt astfel de situatii sa impaci capra cu varza cat se poate de diplomat.acea femeie putea sa isi potoleasca parintii..punandu-si prietenul sa faca o facultate.era chiar atat de greu?mai ales ca se presupune ca iubirea construieste!
ps-discutam un subiect..nu persoana mea sper!imi pare rau pentru prietena ta,stiu ca am fost putin ironica,dar..respectivul putea fi ceva mai mult barbat,sa discute cu parintii ei,sa caute sa le demonstreze ca este un om bun si deosebit,sa lupte pentru ea,dar ...nu sa ia masuri radicale.fie ele si luxoase
...familia ramane familie.totusi!