Femei care iubesc prea mult
-
0 0De ce oare faptul ca doresti sa iti petreci tot timpul cu partenerul de viata si sa faci tot ce poti e interpretat ca ... posesivitate si mai rau iubesti prea mult?!
A adevarat ca daca nu stii cum sa faci toate astea se paote crede ca esti chiar obsedata dar... cred ca trebuie sa se poata face ceva. Sa fie faptul ca nu reusim sa trecem peste niste probleme din foste relatii interumane din copilarie sau chiar foste relatii de iubire? -
dependenda de o persoana sau posesivitatea pot crea reale probleme intr-un cuplu...
adica pe la inceputul relatiei poate este normal sa stai cat mai mult cu noua cucerire...insa pe parcurs nu cred ca nu poti aprecia o iesire numai cu prietenele...sau o iesire intr-un restaurant cu colegii.
eu cred ca trebuie sa te gandesti si la tine nu numai la voi...fiindca daca tu ca personalitate dispari contopindu-te intr-un "noi" atat de relativ in zilele noastre....cand acest "noi" dispare "tu" cu ce mai ramai?
si chiar daca ai siguranta in relatia ta...oare tu nu vrei ca viata ta sa fie mai complexa mai bogata?
si viata lui asisderea..."fiti liberi impreuna!" asta este sfatul pe care ti-l dau. -
De obicei, alegem un partener care ne satisface anumite nevoi.
Problema apare atunci cand unul dintre cei doi revendica satisfacerea tuturor nevoilor sale (sexuale, afective, intelectuale, gospodaresti, de petrecere a timpului liber etc) de catre partener.
Ma, ala, saracu', te satisface sexual, petrece o mare parte din timpul sau de liber cu tine, te suna, iti spune ca te iubeste, iti cumpara o aspirina cand esti racita - dar mai mult de atat e absurd sa ii ceri, pt ca nu-ti poate tine loc nici de mama, nici de tata, nici de altceva. Este iubitul tau si atat.
Daca ajungi sa transferi asupra lui toate problemele, nevoile, necesitatile si frustrarile tale, ajungi sa il storci pur si simplu de energie si tot nu ti-este suficient. Ba, cu un pic de paranoia, ti se poate parea ca de fapt nici nu-ti ofera mare branza - cand el de fapt iti dedica tot timpul lui, de nu mai are timp nici sa-si taie linistit unghiile de la picioare.
Deci DA.
Dependenta are la baza probleme nerezolvate. Iar posesiva ajungi cand incepi sa-ti consideri partenerul ca nefiind altceva decat sursa ta personala de satisfactie (de orice fel).
Bineinteles, toti avem probleme de genul asta - numa' ca unii mai multe, iar altii mai putine. -
Tre' sa recunosc ca am fost destul de radicala si am pus capat acestei relatii deoarece am considerat ca nu poate sa mai ofere ce vrea el. Practic in relatia asta eu am fost cea care a incercat sa rezolve toate problemele chiar si ale lui. Cred ca m am transferat intr-un salvator pt el .. si bag de seama ca nu a fost si nu e ok.
Sincer inima imi spune sa ma impac dar nu stiu daca nu cumva trebuie sa am grija de mine sa imi rezolv problemele de afectivitate sau ceva de genul si dupa. Si una peste alta poate si el a sjuns la saturatie si nu stiu daca vrea sa mai incercam. -
Stii care e beleaua?
Ca fix ala care are nevoie de toata atentia partenerului traieste cu impresia ca el insusi se daruieste extraordinar de mult - dar de fapt nu este deloc asa!
In realitate, nevoia de a tot primi vine din faptul ca exista un gol care se cere umplut. Iar cand te straduiesti sa dai si tu ceva (oricat de mic) din golul asta al tau, golul se mareste si incepe sa te doara - in concluzie, incepi sa traiesti cu senzatia ca de fapt dai prea mult.
Sigur ca dai "prea mult" - adica mai mult decat ai de dat din putinul pe care il ai.
In general, nevoile-problema sunt legate de atentia si afectiunea pe care ti le doresti (sau pe care ar trebui sa le oferi) - adica doua lucruri care nu ti s-au dat in copilarie si/sau in primele relatii cu barbatii, asa cum ai spus si tu. -
Trebuie sa recunoastem ca nu toti stiu sa ofere ,sa-si daruiasca dragostea de care avem nevoie .Nu stiu nici macar cind ne asteptam sa ne ofere o simpla floare , o floare care reprezinta ff mult pentru noi sentimentalele. Dar noi iertam cin dragoste , iar ei cu prima ocazie uita si ne inseala din nou . Chiar se intreaba oare de ce ne-am suparat pentru ca de fapt era o colega noua sau sotia colegului x pe care il stim bine din anturajul lui , dar pe care noi nu o stim de loc . Sintem credule si iertam ca sa nu ne complicam viata cu certuri si reprosuri , care si asa este grea si stresanta.Si imi vine in minte oare chiar iubim prea mult , daca devenim suspicioase?
-
doica, multi dintre noi nu stiu sa daruiasca iubire pentru ca nu au avut de la cine invata ce-i aia iubirea si cum se daruieste.
e usor sa zici: "vaaaaaiiii, nu-mi aduce fori, nu-mi spune ca ma iubeste, nu ma rasfata cat am eu nevoie" - dar intreaba-te: TU reusesti sa-l faci sa se simta atat de iubit si apreciat pe cat are el nevoie? Iti spun eu: daca ai reusi, nu ar mai pleca de langa tine nici mort.
nu e corect sa ai pretentia, de la un barbat ivit intamplator in viata ta, sa iti umple toate golurile afective, cand de fapt si el se afla in aceeasi situatie ca tine: are parinti care n-au stiut (sau n-au avut timp) sa-si arate afectiunea fata de el pentru ca nici ei, la randul lor, n-au avut parte de afectiune - asa ca habar n-au cu ce se mananca chestia asta, ce gust o avea. de fapt, tot ce stie toata lumea foarte bine despre afectiune este cat de nashpa este cand nu ai parte de ea. atat. cum se daruieste? mister total...
in Biblie scrie ca pacatele se transmit urmasilor pana la a 7-a generatie - eu cred ca si ne-iubirea copiilor este un pacat care se transmite tot asa, din generatie in generatie... -
Donna,ai dreptate .
De fapt imi vine in minte si te intreb - oare ce este dragostea . Este ceva complex- ceva ce iti taie respiratia atunci cind faci sex, cind il doresti sa fie aproape linga tine cu sufletul ,dar nu e , cind vrei sa afli ce face cel putin acum in acest moment si il suni, dar....stupoare , tipa de se aude in casa ce crezi , ca umblu aiurea , vin acasa, ce vrei ....
Uiti si de ce ai sunat ,iti vine sa dai cu telefon cu tot pe geam si ierti
ca in camera doarme un copil , si este al lui si-al tau. Ai dreptate ca tine de educatie , de ce a vazut in familia de unde provine ,de generatia a 7-a .
Eu cred ca aveam nevoie de un raspuns din partea ta Donna , iti multumesc . Cum sa tii un asemenea om linga tine . Zic sa nu-l mai mai sini sa-l lasi in boii lui . Oare nu-ti calci in picioare orgoliul? Ce e de facut?
Sa discuti. Dar ambitia din el il face sa persiste , pina te scirbesti si din nou uiti de ce ai sunat?? teoria este una si practica este alta , te omoara te desparte ,si rar ,rar te face sa stai sa rabzi ca poate io trece pina la a 7 generatii de copii nevinovati . Astea sunt femeile care iubesc prea mult si nu se respecta pe ele ,sau poate nu am dreptate ? -
Cred k posesivitatea aceasta,daca o pot numi astfel,apare in urma unor dezamagiri anterioare.Dupa o relatie nereusita avem impresia k nu am facut tot ce trebuie pentru a fi bine,k nu am fost destul de aproape de persoana respectiva si la urmatoarea relatie avem tendinta de a sufoca,de a controla partenerul.Nu este un lucru atat de rau,dar este mai bine sa facem acest lucru intr-um mod care sa nu deranjeze si care sa nu fie prea evident.
-
creatza..cred ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa stea femeile si barbatii unul langa altul mereu..i-ar fi facut siamezi..nu crezi?

cum ii arati?comunici cu el.de la mimica,gesturi pana la imbracaminte.il vezi trist?nu te imbraca in negru,nu te apuca si tu de plans.il vezi nervos?nu te imbraca in rosu sau orice alta culoare.si mai ales,nu spune sau face ceva care sa il enerveze.o mangaiere dimineata pe obraz,inainte sa plece la serviciu,o imbratisare seara...o gluma,un"vreau sa imbatranesc alaturi de tine -in mijlocul unui film..etc,etc..orice inseamna comunicare...mi se pare suficient!hi..pune imaginatia si realismul la treaba!si nu uita:cunoaste-ti partenerul ca pe tine insuti mai intai de toate!