ce sa fac?
-
0 0as vrea si eu cateva sfaturi..eu sunt o persoana plina de viata,distractiva dar foarte serioasa si nu stiu cum pana la urma am inceput sa vorbesc cu un barbat ce este dascal la biserica.Vorbim de putin timp si am o teama ca eu sunt mai altfel decat el...si nu o sa tina!mai adaug ca este deja inebunit dupa mine si mi-a spus ca daca nu am intentii serioase mai bine sa las totul ca ar suferii enorm mai tarziu si ar suferii totusi si acum daca l-as lasa!eu nu-l iubesc si nu stiu daca-l voi iubii pentru ca nu e un barbat atragator,dar as ramane cu el pentru ca nu am mai fost iubita asa niciodata!oare iubirea va venii si din partea mea,,,,ce sa fac?
-
corect.
am incercat si eu o chestie de genul asta, si-ti spun sincer ca in loc sa ajung sa-l iubesc, incepuse sa-mi repugne apropierea lui... nu numai atat: ma simteam si cu constiinta incarcata, pt ca, cu cat eu eram mai distanta, cu atat el incerca sa faca tot posibilul ca sa ma imbuneze. aproape ca se umilea, iar eu ajunsesem sa ma port ca o javra...
concluzie: nici eu nu eram fericita, iar de el, sarmanul... ce sa mai zic... s-a chinuit si in timpul "relatiei" cu mine, si probabil a suferit si dupa ce eu am pus capat acesteia...
acuma tu nu trebuie sa te invinovatesti de ceva. adevarul-adevarat este ca el s-a cam intins la o prajitura care nu este de nasul lui. zici ca este dascal de biserica, da? pai atunci pentru el tu reprezinti un fel de fruct oprit - adica o femeie "de lume", frumusica si inteligenta, cu o viata sociala pe masura - nici pe departe partenera care i s-ar potrivi. sigur ca el realizeaza lucrul acesta, din moment ce, desi te admira asa cum esti, totusi cauta sa te "inghesuie" intr-un tipar mai potrivit cu statutul si propria lui mentalitate de viata.
cu siguranta, tu nu ai putea sa te prefaci la infinit ca il iubesti cu adevarat si ca ai adoptat principiile lui, fara sa te nevrozezi de-a binelea. n-ai putea face lucrul asta nici pentru un barbat pe care sa-l iubesti cu toata fiinta ta, daramite de dragul unei relatii de compromis... -
a juca cinstit nu inseamna doar a spune lucrurilor pe nume, ci si a te comporta corect, chiar daca ai de pierdut... Deci, chiar daca tu ai avea ceva de castigat, trebuie sa fii corecta si sa analizezi ca ce tu ai de castigat este un lucrur egoist, efemer anyway, dar lui tu poti sa-i distrugi viata... Asta e parerea mea...
-
doar tu stii rapunsul ,pt ca el se afla in inima ta .spui ca accepti aceasta relatia doar pt ca el te iubeste asa de mult.asta e o dovada de egoism din partea ta ,sa accepti sa primesti fara sa poti oferi in schimb nimic ,sau aprope nimic .ii faci rau acestui om ,ii dai sperante care nu coincid cu sentimentele lui .daca nu-l iubesti acum ,probabil nu-l vei iubi niciodata ,sau dimpotriva..nu ai de unde sa stii ce va fi peste un an ,doi ,trei .dar cred ca i-ai face rau ,pt ca tu raspunzi dragostei lui in aceeasi masura .ar putea avea sansa sa cunoasca o femeie care sa-l iubeasca cu adevarat si care sa-l merite pe el ca om ,ca sot .ca prieten .cred ca esti o femeie sufletista si ca vei lua decizia corecta ,fara sa tii cont de sfaturile noastre.stii e o vb care spune asa;doar cu inima poti vedea ce este drept ,pt ca esentialul este ascuns privirii.sa fi iubita..si sa poti iubi...pe cine vrei tu
cu mare drag.