Pentru matusica, el si ea si... oricine
-
0 0Draga matusica,
nu m-am putut abtine si am "tocat" putin mesajul tau. NU vreau sa te jignesc deloc in ceea ce vei citi mai jos si imi cer scuze de pe acum daca am sa reusesc sa fac asta. M-am apucat sa scriu pentru ca esti foarte indarjita in sustinerea ideilor tale despre casatorie si modalitatea de a o... obtine, incat ai uitat de reversul medaliei. Totodata, imi cer scuze vis-a-vis de alte persoane care, eventual, s-ar putea simti jignite.
"Ce doreste ea nu este siguranta, ci LEGITIMITATEA, ceea ce este cu totul altceva. E adevarat ca, pentru unele, singuratatea este atat de ingrozitoare, incat ar fi dispuse sa accepte ilegitimitatea, atat pentru ele, cat si pentru copiii lor."
Legitimitate = recunoastere sociala = stare de siguranta psihica generata de acceptul celorlalti. E drept, sunt niste analogii pe care le facem la nivelul subconstientului dar... oricum ai impacheta un lucru nu capata alta forma decat daca iti place sa te minti singur(a).
Iar "unele", care accepta sa stea cu un barbat(de obicei cu cel pe care-l iubesc) inainte de a fi casatorite, nu sunt disperate, ele pur si simplu traiesc asa cum simt si nu dau doi bani pe parerile "nedisperatelor" care le pandesc la fiecare colt si le judeca viata fara sa le intrebe cineva ceva = care n-au ce face, eventual cu o casnicie "fericita" pe care o duc in spate de ani de zile "ca, deh, suntem si noi in randul lumii"... Cu alte cuvinte... "unele" au curajul sa nu se minta singure si sa-si asume eventualitatea unui esec fara sa invite spectatori decat daca finalul pare sa fie unul fericit.
"Varianta cu locuitul impreuna este, dupa parerea mea, un mod de a-l pune in fata faptului implinit, adica un mod de a-i forta mana, de a-l obliga si mai mult sa faca gestul de care acum se teme."
Varianta cu statul impreuna este, daca vrei, o proba de foc pentru un cuplu, casatorit sau nu... Nu e foarte usor sa accepti defectele omului de langa tine ori, in momentul in care locuiesti impreuna, ele (defectele, adica) au talentul de a iesi cel mai bine in evidenta. Mi se pare normal sa stii ce primesti inainte de a te lega de cineva pe viata si atunci cand spun asta... vorbesc din punctul de vedere al ambilor parteneri.
"Te-ar avantaja o cerere in casatorie bazata pe principiul "paste iarba pe care o cunosti" sau pe scrupule de genul "Am incurcat-o atatia ani, ce sa mai fac, acum"?"
Te avantajeaza mai mult situatia: "Acuma daca tot m-am insurat cu ea... mai conteaza ca e exact opusul a ceea ce am visat si am crezut ca voi avea? Raman cu ea, totusi, ca tot am incurcat-o, am facut o nunta... am pus la cheltuiala familiile (macar ca si-au cumparat haine de nunta si tot au simtit ceva), am mai si castigat niste bani din tot balamucul asta, mi-e cam rusine de ai ei, de-ai mei... deh, mai vine si-un copil... nu pot s-o las balta chiar daca tipa de ieri e super-tentanta... vad si eu cat am sa rezist..."?
In plus, ti se pare normal sa-i fortezi mana flirtand/iesind, eventual, cu altii dar nu ti se pare normal sa ai curajul sa ii arati celui de langa tine cine esti cu adevarat, cu defecte si calitati. Oare asta nu se cheama teama de tine insuti? Si daca tie ti-e teama de tine ce poti sa mai astepti de la partener????!!!!
"A te lasa acaparat putin cate putin, prin "locuit impreuna", de exemplu, nu este cea mai buna perspectiva pentru a lua o hotarare rationala si nu una in virtutea puterii obisnuintei."
Pana la urma, barbatii sunt cei care propun, cel mai adesea, varianta statului impreuna... pentru ca este, aparent, mai lipsita de responsabilitati. Eu am constatat, pe propria-mi piele ca nu este asa (lipsita de responsabilitati), nici pentru femei si nici pentru barbati. Daca cei doi se iubesc si sunt suficient de maturi incat sa accepte ca nu exista nici Fat Frumos si nici Ileana Cosanzeana (modelele traditionale romanesti ale perfectiunii cu care suntem crescuti inca din copilarie) lucrurile pot merge foarte bine iar responsabilitatile vin de la sine. Daca cel de langa tine nu este cine trebuie... poti sa te casatoresti si de o mie de ori ca tot la singur -
Draga Roberztica,
Atentia pe care o acorzi cuvintelor mele ma flateaza, recunosc, chiar daca nu esti de acord cu mine. De fapt, nici nu trebuie sa fii. Diversitatea parerilor este, cred, un lucru bun si folositor. In ce ma priveste, opiniile mele sunt dintre acelea confirmate de experienta proprie. Cele vazute si traite de mine in mod nemijlocit sunt oricand mai convingatoare (pentru mine, cel putin) decat pledoariile altcuiva. Desigur, "el" si "ea" vor alege ceea ce li se potriveste, deoarece ei stiu cel mai bine care le sunt sentimentele si interesele. Oricat ar fi de greu de inteles pentru unii, exista si femei carora, pur si simplu, le lipseste vocatia de concubine pe viata (am ales, sper, expresia cea mai corecta, deoarece "amanta pe viata" sau "tziitoare pe viata" mi se par niste variante cam degradante - deh, prejudecatile
).
P.S. Observ un fenomen curios: de cate ori nu ne convin opiniile cuiva, ne repezim sa declaram: "ne judeca, da cu piatra" s.a.m.d., cu toate ca "vinovatul" n-a facut altceva decat sa exprime o parere sincera, care i-a fost ceruta. Uite, Roberta, eu inteleg buna ta credinta si nu voi considera ca, de fapt, ma judeci fara ca eu sa-ti fi cerut acest lucru. -
La fel ma gandeam si eu Carmelio...
Bre oameni buni, am stat pe site-ul asta atata timp, am fost alaturi de unii si i-am acuzat pe altii si evident, am fost acuzata la randul meu, ba chiar la un moment dat au sarit toate veteranele in capul meu, atunci cand am recunoscut (spre deosebire de altele) ca sunt(la momentul ala) amanta unui barbat insurat. Am adus argumente si...NIMIC. Mi-am spus ca nu are rost sa mai continui...Fiecare are dreptul sa-shi exprime opiniile, daca vrea sa dea cu cataroiul nu are decat sa o faca si apoi...cine are urechi de auzit sa auda.
Mi se pare oarecum deplasat sa se deschida un topic in care sa fie transhate si analizate parerile altora.
-
robertica, ar trebui sa inveti sa accepti faptul ca nu toti oamenii au opinii identice cu ale tale si ca propria ta opinie nu reprezinta pentru ceilalti o chestiune de maxim interes, ci doar un fapt divers. Pe bune, ai trai mult mai linistita...

cat despre matusica
experienta ei de viata este cu mult mai mare decat a multora dintre noi si deci, chiar daca ceea ce ne spune ea este diferit de ceea ce gandim noi, ar trebui sa citim si sa retinem - cine stie, poate candva se va dovedi util si mult mai viabil decat ne imaginam.
-
Si eu pledez pt diversitatea parerilor.
Intamplator, eu gandesc la fel ca Matusica, referitor la problema discutata.
M-a incantat faptul ca matusica nu a venit cu contraargumente (desi ar fi gasit), ci a subliniat faptul ca ea si-a exprimat o parere, binevoitoare, venita din experienta ei.
Eu, la randul meu, am rupt o relatie cu un barbat pe care il iubeam enorm, pt ca nu am acceptat statutul de "tiitoare", "concubina", sau cum vreti sa-i spuneti. Odata ce am fost de parere ca perioada de cunoastere reciproca se prelungeste nejustificat, am luat atitudine conform cu principiile mele.
E adevarat ca l-am pierdut pe el, dar sunt mandra de mine: sunt un om cu convingeri proprii si cu atitudine. Eu nu traiesc cum vor altii, nu sunt papusa cu sfori. Eu cred in institutia casatoriei, in ideea de familie.
In acelasi timp accept (mai mult ma lasa rece), faptul ca sunt oameni(femei si barbati), care nu vad rostul cununiei civile si religioase, sub motivul ca exista si oameni care au divortat.
La subiectul "un caz si un macaz", cei 2 au cerut pareri. Nu au expus subiectul ca sa dea evelor ocazia sa se incaiere. Parerea mea... -

io tot nu pot uita ziua in care m-au "jumulit" si classy si matusica...ba chiar au mai bagat si insinuari ciudate referitoare la sora mea.
asa ca lasati...nici matusica nu e usa de biserica...daca vrea sa fie veninoasa, poate!...am simtit pe pielea mea.
P.S..in alta ordine de idei..robertzica...eu gandesc cam ca tine.
e o.k sa stai impreuna..INSA...vb cuiva daca se tot lungeste "verificatu'" asta tre' sa-i spui..ori e laie ori balaie.
asta insa numai daca vrei tu musai sa te mariti...daca nu...NU! e pur si simplu alegerea ta.
trebuie sa scapam de prejudecatile astea...acum o femeie poate creste copii si singura daca asa vrea ea...slava domnului ne-am mai castigat si niste drepturi intre timp...nu avem numai indatoriri...si nu tre sa ne traim viata dupa normale altora...destul ca la serviciu facem asta...viata privata e un drept inalienabil al omului...nimeni nu are drept de decizie in privinta aceasta...decat daca furi, dai in capu' cuiva...sau mai stiu eu ce! -
INSA..e exagerat sa faci un subiect pe tema asta.
mie imi este destul de clar ca matusica are prejudecati...insa parerile ei trebuiesc daca nu acceptate macar respectate.
sunt diferente de la generatie la generatie...de la om la om...si e o.k sa scultam fara sa luam personal, prea personal cele spus de altii.