cu sufletul terfelit
-
0 0Nu cred ca mai e nimeni pe forum la ora asta, dar in caz ca e cineva, chiar am mare nevoie de un sfat si o parare. Cred ca sa dus pe apa sambetei relatia mea de 3 ani de zile.A fost minunat pentru mine, si cred ca si pt el.Majoritatea certurilor veneau din gelozie, dar in ultimul timp reusisem sa ne stapanim. Pana azi...cea mai groaznica zi. Totul a inceput de cand el a hotarat ca isi cumpara masina, in leasing. Rata e destul de mare pt salariul lui si s-a hotarat sa mai faca niste transporturi unei cunostinte. Din cauza asta ajungea mai tarziu acasa, nu am comentat nimic. Acum 2 zile ma suna si imi prop[une sa facem revelionul 5 zile la munte noi si altii pe care eu nu ii cunosc. Inainte de asta noi deja stabilisem ca mergem cu niste cunostinte intr-un restaurant, varianta care imi placea mult. Cand mi-a zis de munte recunosc ca nu mi-a suras pt ca sunt prea multe zile pt mine si mai ales pentru ca nu cunosteam pe nimeni. Dar i-am zis ca daca nu e rasp urgent vorbim acasa si stabilim.Seara ma suna sa spuna ca nu poate ajunge din cauza unor treburi iar eu nu am avut nimic impotriva.Azi vine seara si imi tranteste: el inainte de revelion pleaca din tara pt transporturile respective si nu stie daca se intoarce la pranz in 31, poate ajunge. Daca nu sa ma descurc. Am fost absolut socata. M-am simtit data la o parte fara nici o remuscare. Iar el imi motiveaza: pt ca nu ai vrut sa mergi la munte, pt ca intotdeauna te gandesti la tine. Aici are dreptate: m-am gandit la mine atunci, dar nu cred ca meritam asta. Va mai pot spune ca la inceputul reletiei am avut probleme din cauza tatalui meu si 2 sarbatori de craciun l-am lasat singur, de frica tatalui.Iar inainte de a-l cunoaste el avea multi prieteni si o viata sociala intensa, dar dupa ce m-a cunoscut, eu fiind mai retrasa s-a cam indepartat de prieteni.De asemenea pt mine s-a inscris la facultate. Iar in tot acest timp a fost un mare sprijin pt mine in orice moment greu. el spune ca s-au adunat toate acun si ca asta a fost picatura ce a revarsat paharul.
Dar, sa revin: cand mi-a spus de cum stau lucrurile am simtit ca imi pierd mintile si am urlat sa plece de la mine pt ca locuim impreuna in ap meu. Stiu ca l-am umilit enorm, dar si eu ma simteam umilita de decizia lui. Acum chiar a plecat, sunt distrusa. Nu stiu ce sa fac. il vreau inapoi, dar nu cu certurile astea. El spune ca nu mai poate da inapoi ca le-a promis.
cred ca nu prea are sens mesajul meu pt ca sunt intr-o stare jalnica, dar daca m-ati inteles va rog dati-mi un sfat. Am uitat sa spun ca am 22 ani. -
el are 25 ani.
Nu am povestit ca dupa ce i-am spus sa plece mi-am dat seama ce am spus si ca nici mi daca as locui la el nu mi-ar pica bine si mi-am cerut iertare, am plans,iar dupa ce m-am liniostit am discutata serios care credem ca sunt problemele relatiei si am ajuns amandoi la concluzia ca orgoliul e printre primele. dar la capitolul solutii nimic. Ince ne-am apropiat apoi, dar eu mi-am zis ca acum e momentul sa lamurim pe veci problemele(pt ca aceste creturi au mai fost pe tema de orgoliu) si l-am intrebat ce facem de acum inainte. El o dadea ca revelionul e o zi ca oricare alta , dar mai ales ca a decis sa plece atunci pt ca eu nu am vrut sa cedez si ca pt a mia oara am vrut sa imi impun punctul de vedere. -
Nu reusesc cred sa redau aici exact cum a fost. Nu a plecat imediat, de fapt nici nu cred ca ar fi plecat pt ca am stat mult de vorba si dupa a doua faza, dar fara prea mare rezultat, mai mult reprosuri, si ne-am intins de somn. dac eu ma opream poate ca era bine. Daer am inceput iar cu reprosurile.
-
Mi-e foarte greu, dar incerc sa ma adun. Ascult I will survive, imi programez zile cat mai ocupate, dar cred ca week-endul singura o sa ma doboare. A fost la mine, si-a luat actele si parea mai ok. dar nu cred ca o sa treaca peste ce i-am spus. Iar eu vreau sa fie un revelion normal nu kk-ul care il propune el.Ma gandeam sa il las cateva zile, o saptamana sa ni se aseze gandurile. Dar nu stiu daca o sa fiu atat de puternica pentru ca azi noapte ma tot gandeam sa ii trimit un mail cu un articol despre compromis. Voi ce parere aveti, cum sa procedez?
-
O pauza e foarte buna in cazuri de genul acesta...va puneti pune in ordine gandurile, incercati sa va echilibrati. Un jurnal e indicat in cazul in care iti vine sa o iei razna, iti poti scrie acolo orice iti trece prin cap si te poti analiza dupa un timp.O alta sugestie: Invital la un club (bar)-oricum in oras sa fie si stati de vorba, am inteles ca e cam putin timp liber dar exista atunci cand iti doresti, incercati sa va ascultati unul pe celalalt si sa va acceptati asa cum sunteti, in dragoste nu exista orgolii, timpul liber al fiecaruia se poate consuma diferit, nu e o tragedie ca nici anul acesta nu o sa fiti impreuna de Anul Nou, important e sa fiti fericiti voi impreuna (nu sa va scoateti ochii). Daca nu puteti supravietui impreuna inseamna ca nu v-ati gasit jumatatea. Sper sa fie bine si sa reusiti sa va rezolvati problemele.
-
Ginxy,draga, parerea mea e ca tie ar trebui sa iti trimiti articolul despre compromis. Tu te lasi prada furiei si nu tii cont de nimic. Nu tii cont deloc ca il ranesti.
L-ai alungat cam urat, ai dreptate. Era normal sa aveti discutii, chiar si certuri, ca si ele sunt normale. Dar tu ai desertat tot sacul si l-ai dat afara din casa. Gestul asta este disproportional cu gravitatea situatiei. La urma urmei nu va intelegeati asupra locului unde sa va petreceti revelionul. L-ai dat afara= l-ai umilit, l-ai indepartat, ba mai mult, l-ai indarjit. Ma tem ca mandria lui nu-l va mai lasa sa se intoarca la tine.
Dar ce cred eu acum ca mai e de facut: gandeste-te si tu bine ce vrei. Daca il vrei inapoi, lasa tu de la tine, ca n-oi muri. Renunta la tot ce te irita, dar fa-o cu tot sufletul,si inceteaza sa-l mai certi. Daca poti. Lasa mandria la o parte, ca nu-ti foloseste si nu se face gaura in cer daca,de dragul relatiei tale si de dragul lui faci si tu ce zice el.
Daca nu poti, atunci pastreaza-ti pozitia si suporta consecintele. Nu-l mai cauti, si iti mentii parerea ca tu ai dreptate. Partea haioasa este ca ramai cu dreptatea, dar singura.
Eu am invatat pe propria piele ce inseamna sa iti versi toti nervii in capul unui om, gandind ca el va accepta si va inghiti de dragul tau. E gresit! Barbatii nu sunt papusi umplute cu carpe si nici nu-si vor sacrifica mandria in numele iubirii pe care ti-o poarta. Certurile mari erodeaza dragostea. Eu mi-am impus sa fiu mai intelegatoare, mai inteleapta si m-am schimbat mult. Am facut si eu ca tine si am pierdut enorm. Acum mai trag si aer in piept cand imi vine sa scuip cuvinte mari si grele.
Eu asta te pot sfatui, cu mintea mea. Sa mai lasi orgoliul, sa nu mai strigi, sa nu mai jignesti, pt ca ajungi intr-un punct fara putinta de intoarcere.Doamne, cum sa dai omul afara din casa, ca pe borfasi?! Sau ca si cand cine stie ce mare rau ti-a facut.
Tu trebuie sa reduci problema voastra la dimensiunile ei reale. Si sa inveti sa mai si taci, daca il vrei al tau.Pt ca EL are acum sufletul terfelit, din cate cred eu.
Of, cat rau fac cuvintele astea aruncate la nervi!
-
Eu nu cred ca ar trebui sa te invinovatesti pentru ce s-a intamplat!Intr-adevar, ai o parte din vina, dar inteleg ca el si-a schimbat comportamentul inca dinainte de a va certa si de a stabili unde faceti Revelionul.Nu ti se pare ca "lucra"ca mult si de tine nu mai avea timp?Ti-ai pus problema ca poate isi gasise pe cineva si ar fi8 fost in stare sa te lase singura de Sarbatori? Stiu ca il iubesti si ca ti-e greu, dar daca il vei face sa se intoarca, nu crezi ca la prima cearta te va ameninta ca pleaca iar? Sau ce vei face?Il vei lasa sa faca din tine o marioneta?Sa faca doar ce vrea el?
Va trebui sa te gandesti bine si sa faci ceea ce va fi mai bine pt tine in viitor! Pupici -
ei sunt de acord cu mahabharata...sper ca am scris bine numele
....mi se pare ca ai pus mai presus de toate orgoliul tau...si eu fac asta de multe ori si vad cat de rau este...acuma tu stii cel mai bine daca baiatul acesta te iubeste cu adevarat sau nu...dar nu e o tragedie faptul ca nu veti peterece impreuna revelionul, cand nu ati petrecut craciunul impreuna ai avut si tu motivele tale...daca tu etsi cel mai important lucru pentru el...asta nu inseamna ca omul nu isi doreste si altceva...si acuma find vorba de tara asta a noastra imi imaginez cat de de greu este sa achzitionezi o masina...tre sa muncesti din greu...dc stii tu ca asta isi doreste...fii langa el....nu inatotdeauna trebuie sa fie numai cum vrei tu....asa sunt si eu...si am suferit din greu de cateva ori pt asta...nu mai bine il stii fericit si langa tine...si bucuros ca il sprijini si ca il ajuti in ceea ce isi doreste decat sa stai bosumflata si sa pui orgoliul in fata aruncand vorbe grele care dor?...e greu sa treci peste orgoliu si durere...dar cand treci peste astea si simti ca esti alaturi de omul pe care IL IUBESTI simti o multumire deplina, o satisfactie enorma...si ca toata lumea e a ta...cel putin asa a fost la mine...am aruncat si eu o data vorbe grele pt o prostie...si tot asteptam ca prietenul meu sa faca primul pas...si am acumulat atata durere in suflet in cateva zile incat simteam ca explodez...dar cand mi-am dat seama ...intr-un final... ca sunt absurda si ca iubirea nu inseamna sa ranesti si sa iti exerciti orgoliile ci sa iubesti....am vb deschis cu el...mi-am cerut iertare...si am simtit ca toata lumea e e mea... -
Ai spus ca varianta lui de revelion era de kkt. Asta din punctul tau de vedere. Din punctul lui de vedere varianta ta era de kkt. Probabil ca mereu ai fost tu cea care a ales si a hotarat ce sa se faca si ce nu. Acum a vrut sa fie si ca el, si s-a ambitionat, adica ti-a zis: ori faci ca el ori du-te singura. Tu te-ai enervat si l-ai dat afara din casa. Cam asta inteleg eu din povestea voastra.
Acum, ma intreb, asa de dragul lui, nu puteai sa zici, da dragule, unde mergi tu si mie imi place pt ca merg cu tine, ce daca nu cunosc pe nimeni? Poate ca asta ar fi vrut sa auda. Poate nu e asa, dar mi-am dat si eu cu parerea. -
Va multumesc mult tuturor evelor pentru ca mi-ati raspuns. Sfaturile voastre chiar ma ajuta.
Acum trebuie sa fiu in totalitate sincera: adevaratul motiv pentru care nu am vrut sa merg la munt 5 zile e ca sa nu mai am circ cu tata. el nu stie ca noi doi stam impreuna, pentru ca la inceputul relatiei cand i-am spus de el a fost foarte impotriva si face crize cum nu s-a mai vazut. Tata nu a fost de acord cu relatia pentru ca el nu avea facultate. Nici nu a vrut sa il cunoasca si nu a vrut sa auda de el cand a aflat ca nu merge la faculta. Dupa eu l-am convins sa mearga la Stiinte Economice pt ca e chiar destept si acum merge inainte. Tata, dupa ce l-a cunoscut s-a mai inmuiat, dar tot e foarte rece cand e el in preajma. Trebuie sa mai spun ca tata are diabet, iar aceasta boala are ca efect o nervozitate care duce la extrem. Eu si mama cu greu am reusit sa il intelegem, si prietenul meu il accepta asa pt ca stie ca e bolnav.Cu toate astea el imi spune sa ma hotarasc o data si sa il infrunt pentru ca altfel nu o sa se trezeasca nici o data la realitate si sa vada ca fiica lui are 22 ani.Daca nu m-ar fi impins el de la spate(foarte puternic) cred ca tatal meu nici azi nu ar fi stiut de noi, dupa 3 ani.
De fapt adevaratul motiv al certurilor, mi-am dat seama ca e faptul ca nu pot sa merg pt ca iar mi-e frica de tata.In general asta e sursa certurilor.
Daca aveti sfaturi cum as putea sa imi iau curaj si ce tactica ar trebui sa abordez va rog sa imi spuneti. -
o sa fiu scurta...ti-e tata...iti doreste binele...isi doreste sa fi fericita. daca tu esti fericita cu prietenul tau incearca sa il faci cu vorba buna sa inteleaga asta...deci ai nevoie de rabdare si perseverenta...eu as exclude total varianta unei infruntari dure...mai ales ca este bolnav (ii doresc pe aceasta cale multa sanatate!). daca isi va dea seama ca baiatul te face fericita nu cred ca se va mai opune relatiei tale cu el...deja ai si tu 22 de ani...trebuie sa iti acorde incredere..sa isi dea seama ca la varsta asta deja stii ce e bine sau rau pt tine. Si inca ceva...ai mai multe grija de relatia ta...asta daca tii la ea...nu mai trage concluzii pripite, mai lasa de la tine si nu mai arunca vb grele...ca dor...rau! take care!
-
Ai drepatate, Daidree.Si eu ma gandeam ca cea mai buna solutie cu tata e sa las timpul sa ii dovedeasca cum stau lucrurile.
Cat despre relatia mea tin foarte mult la ea pentru ca imi dau seama ca am alaturi un om deosebit,care ma suporta desi sunt insuportabila. Momentan intre noi lucrurile sunt in stand-by.Nu prea vorbim, dar cand ne apropiem unul de altul ne imbratisam si ne sarutam innebuniti, de parca vine sfarsitul lumii.
Problema e ca nu pot sterge ce vorbele grele pe care le-am spus,si cred ca vor lasa urme. -
si inca ceva ginxy...vorbele grele lasa urme...dra pana la urma le uiti daca dai ce e mai bune din tine...si primesti la fel...ele revin in suflet si in amintire doar cand arunci alte vorbe grele...si se acumuleaza...pana la un moment dat vor fi picatura care umple paharul...inca o data take care si numai bine! pupici!
-
draga mea,
Eu cred ca aveti amandoi nevoie de o pauza. Este prea mare tensiunea in momentul asta...nimic din ce veti face nu va ajuta, ci din contra. petreceti revelionul separat(la urma urmelor, nu e un capat de tzara...atunci cand e in joc trainicia relatiei, eu spun ca merita sa incerci orice). Chiar daca pe moment ti se va parea sfasietor ca el nu este cu tine. Vei avea ocazia sa-ti dai seama cum este si pt el. este la fel de sfasietor? Poate aveti nevoie de o pauza mai lunga. Sa va puneti in ordine ideile si gandurile, sa va puteti linisti amandoi. Stai cuminte acasa, asculta muzica cea mai potrivita si gandeste-te. Merita sau nu? Fii convinsa de faptul ca si o impacare va aduce dupa sine unele concesii pe care trebuie sa le faceti AMANDOI. Merita el sa te schimbi pt el? este el cel care te completeaza, care stie ce-ti doresti inainte sa apuci sa-i spui, care e parca parte din tine? Daca nu, eu spun sa-ti aduni toate fortele si sa treci peste. Nu de alta, dar daca stii sigur ca o data, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat relatia voastra tot se va termina....gandeste-te cat vei suferii atunci! Nu uita ca un picior in fund este un pas inainte!