Tot din dragoste!
-
11 Dec 2005, 14:280 0Acum, cand scriu aceste randuri ma gandesc ca daca nu va mai fi un maine pentru mine, n-am trait degeaba azi. Azi am vazut cum arata chipul fericirii. N-am stiut ca fericirea are chip, ca zambeste ca straluceste, ca se misca, rade, canta si danseaza efectiv fizic, in jurul meu. Zilele trecute am reintalnit o prietena draga. O stiu de cand era un pui de om uitat intr-unul din orfelinatele Bistritei, in care ma manau munca si pasiunea. In privirea ei nu era repros, era asteptarea a doi ani si jumatate in care sperase ca voi reveni in acel adapost al ei asa cum promisesem. Doar ca eu am uitat de promisiune, chiar daca de ea si de ceilalti copii n-am uitat cu totul si in scurtele momente de ragaz trimiteam inspre ei un gand de bine. Nici prietena mea cea mai buna, partasa mea in acele zile de munca cu copii din orfelinat nu era straina de aceasta framantare a mea. Si daca eu n-am vazut la timp solutia, a pus ea mana pe telefon si a lansat o intrebare omului care candva ne fusese un fel de coleg. Apoi m-a anuntat senin : “Suntem binevenite la orfelinat. Mergem azi sau vineri?”. Si am ales cea mai sigura zi pentru a face ceva, am ales ziua de azi. E singura certitudine. Ne-am inarmat cu tot ce un orfelinat nu-si permite sa cumpere - banane, mere, prajituri suficiente si napolitane - si am asteptat ca ziua de munca sa se termine, apoi am urcat intr-un taxi. Aveam atatea emotii si temeri ! Copii ne-au inconjurat cum o faceau de regula grabindu-se sa ne dea o mana de ajutor in a ne scapa de sacosele grele si mari. Ne-am strans ca de obicei in jurul mesei impartind frateste bunatatile si ne-am pomenit depanand povestea ultimilor doi ani si jumatate. Desi copii inca, aveam atatea de povestit, de impartasit. In privirea lor e si acum. atata tristete ! Nimic nu poate fi mai rau decat sa stii ca nu esti iubit, desi oamenii care ar trebui sa o faca exista undeva in preajma ta. Asta este povestea celor mai multi copii din orfelinate. Prea putini sunt orfani in adevaratul sens al cuvantului. Cei mai multi sunt abandonati, iar foarte multi dintre ei au trait abandonul la varsta cand constientizau foarte bine ce li se intampla. Pentru ei putina atentie, afectiune si apreciere inseamna sa se simta regi, fie si macar pentru o zi. Am descoperit ca in incercarea lor de a-si construi o identitate cei mai multi isi alcatuiesc albume de fotografii. Dar printre ei sunt destui care un au nici macar atat, o fotografie, nici a lor, dar nici a celor care le-au dat viata, sau i-au ingrijit pana la o anumita varsta. La plecare am luat cu mine mai multe zambete si pupici decat puteam duce. Eram extenuata, dar mai iubita si mai fericita decat cei mai multi dintre pamanteni. Le daruisem copiilor trei ore din viata mea prin cateva coincidente fericite, dar am plecat de acolo mai bogata decat la venire, iar bogatia mea se cantarea in oameni.
Presimt ca aceste sarbatori vor fi altceva pentru mine si pentru altii cativa. Stiu eu niste copii care un vor avea nici macar un bradut de Craciun, asa ca am sa apuc o bagheta magica si o sa fac in asa fel incat sa li se intample si lor ceva frumos!
Stiu ca va place povestea mea , daca este vreo eva interesata de o campanie mai mare care sa cuprinda si alte orfelinate , rog sa nu ramana indiferenta, eforturile se rasplatesc ...experienta proprie