Nu vreau sa ma marit cu toata familia!
-
0 0Ne-am mutat impreuna de doua luni. Ne intelegem de minune, doar ca...sora lui se simte foarte bine in vizita la noi...iar vizitele dureaza de la 3 zile in sus. Iubitul meu chiar o sustine, vrea sa ii gasesca un job aici.
Cum sa il fac sa inteleaga ca relatia noastra nu poate functiona in 3? Eu nu mai simt ca sunt la mine acasa...trebuie sa am grija sa nu se simta neglijata, ignorata. Trebuie sa o includem si pe ea in programul nostru, sa ne schimbam planurile in functie de ea. Cum sa discut problema asta? Nu vreau sa il supar. Este un om extraordinar si vrea sa isi protejeze sora.
Numai ca eu nu m-am gandit niciodata ca vom fi trei innainte de a avea un copil...
Ce ati face in locul meu? -
Eu am o parere in total acord cu a ta.
Fratele meu s-a mutat recent in Bucuresti, unde este student, acolo unde locuiesc eu cu sotul meu de 7 ani si au picat de comun acord sa se mute la noi. L-am tinut la noi vreo 2-3 luni, timp in care nu i-am cerut absolut nimic (ajutor sau sa participe la cheltuieli), dupa care i-am explicat ca sunt lucruri pe care nu le inveti in viata decat atunci cand te lovesti de ele, ca eu sunt de parere ca mi-a prins tare bine ca m-am mutat de acasa si ca asta m-a facut sa fiu sigura pe picioarele mele, ca asta m-a facut un om responsabil, etc, etc, etc. Eu chiar cred toate acestea, asa ca am fost suficient de convingatoare incat sa decida de unul singur ca trebuie sa se mute. S-a mutat, iar acum este de acord cu mine. Ma foarte bucur ca nu a fost uracios. Sper ca si ea sa fie suficient de isteata. Cati ani are? -
Bravo de trei ori!
In cazul nostru este putin altfel. Iubitul meu o protejeaza ca pe un copil. Ar face orice pentru ea...
Dar nu isi pune niciunul dintre ei intrebarea: o relatie care abia a inceput are sanse in felul asta?
Simt ca mi se atribuie un rol pe care nu il vreau: de mama.
Este un om bun, dar nu pot spune ca mi-a devenit prietena dupa ce ne-am vazut de doua ori.
Din pacate este dependenta...oriunde mergem (chiar si la parintii mei) trebuie sa o luam cu noi...nu o pot lasa singura aici, acasa, unde ea este in vizita. -
S-ar putea sa functioneze! Multumesc!

De o saptamana, de cand s-a autoinvitat, gandul ca va trebui sa merg in varful picioarelor la mine acasa ma urmareste si in somn. Nu avem o relatie setata, nu ne cunoastem indeajuns, nu avem un trecut comun...nu pot vorbi cu ea pe sleau, cum as face-o cu un prieten. -
stiu ca e cam greu,dar eu cred ca ar fii mai bine sa intelegi ca e sora lui,oricum ar fi si eu cred ca ar fi bine sa le propui ca ii poti ajuta ,dupa ce isi gaseste ceva de munca sa-i cautati o garsoniera draguta.
nu te impotrivi pentru ca ,in cazul ,in care el nu o ajuta si ea are ghinion dupa aceasta ,cam te vor face sa te simti vinovata mai tarziu,sau poate chiar ti se va reprosa.il iubesti,accepta situatia si el ti-o va rasplati,pana la urma imbuneaza-te putin si trateaz-o ca pe o prietena,poate sa fie o prietenie pe viata si nu uita este putin si sora ta acum si bucura-te ca sotul tau vrea sa faca ceva bun.
curaj nu va ramane pentru totdeauna cu voi -
Evy, nu cred ca trebuie sa ii refuzi nici macar autoinvitatiile brutal. "Vrei sa vii? Vino. Sa cinam impreuna. Luam masa la ora 7, iar la 9 i-am pregatit o surpriza fratelui tau si vreau sa fiu doar cu el. Ma intelegi tu, ca doar esti femeie, nu?..." Poate merge asa. Daca o vei refuza de fiecare data se va autoinvita mai des, iar daca o face catre el nu catre tine... vei ceda.
-
Eu stiu, Deennyy, cum or functiona altii?!...Stiu doar ca atunci cand imi este dor de sora mea si de nepotii mei, o intreb mai intai daca are alte planuri.
Iar Cumnatul meu ma suna de Vineri sa ma cheme pe la ei in weekend... chiar si asa, stiu ca au nevoie de intimitate, mai ales in weekend. Asa ca nu fac excese.
...dar nu toata lumea gandeste la fel... -
In locul tau, Cristina, m-as gandi serios la o alta casa. Poate chiar as forta putin lucrurile si m-as muta impreuna cu sotul intr-o casa inchiriata...poate se simte cineva...
Cu atat mai mult daca este casa voastra!... poate realizeaza persoanele astea ca ar fi trebuit sa isi caute de mult o casa de inchiriat.
Situatia mea este putin diferita. Nu am o relatie de 5 ani, am o relatie de 3 luni. Suntem la inceput. Avem planuri de casatorie...dar avem nevoie mare de intimitate. Inca ne descoperim si, parerea mea este ca avem nevoie sa construim relatia asta intr-un mod natural, fara constrangeri de nici un fel. Eu nu sunt aceeasi in prezenta unei a treia persoane...nici chiar a mamei. Nu pot fi la fel de degajata cu el...am remarcat ca nici el nu se manifesta ca de obicei, cand apare altcineva (doar ca nu realizeaza cand este vorba de sora lui).
Avem nevoie de intimitate!
Dar nu vreau sa il ranesc!...il iubesc si este un om extraordinar de bun si de cald. Voi astepta momentul potrivit pentru a-i propune inchirierea unei garsoniere pentru sora (in cazul in care va sta mai mult in Bucuresti). Daca este vorba doar de vizite, ok, dar ar trebui sa ma intrebe si pe mine inainte daca am alt program.
Stiu ca am putea fi prietene...dar numai daca ne-am pastra fiecare spatiul personal. -
Deennyy, am uitat, cred, sa spun: vizitele dureaza de la 3 zile in sus...

Cred ca senzatia mea seamana cu a claustrofobilor...ma sufoc, numar minutele care trec pana pleaca...ma plictisesc...
...si ma simt foarte bine cu mine insami. Am locuit timp de 8 ani singura si m-am obisnuit sa am spatiul meu, programul meu, atmosfera mea, fara perturbari...
Mi-a fost putin teama cand ne-am mutat impreuna...dar am avut incredere.
Acum avem atmosfera noastra...care dispare cand apare a treia persoana... -
buna evelor!Parerea mea este ca in situatia de fata trebuie sa vorbesti foarte deschis cu iubitul tau despre ceea te deranjeaza, dar sa iti alegi foarte bine cuvintele sa nu creada cumva ca esti ratacioasa sau ca nu vrei sa ajuti un membru al familiei lui. Sau macar incearca sa il faci sa inteleaga ca situatia nu poate continua la infinit...e mai bine sa ii vorbesti deschis cat mai repede pana nu rabufnesti la un moment dat...iar singurul personaj negativ vei fi tu!