ajutati-ma si pe mine
-
0 0Fetelor,am si eu o problema cu un bou pe care il ador.De fiecare data cand are o problema, face in asa fel inct sa ma simt eu cea vinovata pentru ceea ce mi se intampla.
Nu mai stiu cum sa ma port cu el, uneori imi este si teama sa deschid vreun subiect mai delicat -
imi este teama ca interpreteaza numai cum vrea el.De exemplu astazi au fost toate bune si frumoase pana cand l-am sunat sa il intreb ce face, mi-a spus ca este undeva, mananca si m-a chemat.Eu fiind foarte obosita i=am spus ca nu mai vin si ca ma duc acasa sau sa vina el in zona unde eram.Mi-a spus ca nu poate veni.Pana aici nimic in neregula.
Eu am ajuns acasa, si el a intrat pe net, unde inceput sa vorbim calm si la un momentdat dicutia a degenerat de la faptul ca eu i-am spus ca maine dimineata ma duc la sinaia la iau lucrurile pe care el le-a lasat acolo, pentru ca urma sa se duca mama si ea nu stia ca el fusese acolo si el mi-a spus ca sa las circul, ca daca el venea astazi unde il chemasem eu nu as fi spus "minciuna" asta, ca din cauza presiunii la care il supun eu nu mai poate face nimic, ca tot timpul il vreau si ca el trebuie sa munceasca si nu poate din cauza mea ca se enerveaza si ca in loc sa il apropii de mine, il indepartez.
Eu nu mintisem cu nimic, chiar ar trebui sa merg sa iau ce are el acolo a sa nu vada mama ca a fost el acolo si astazi il chemasem unde eram eu ca vroiam sa ii fac o supriza ca ii luasem cadou niste pantofi si o haina si eram atat de obosita incat nu mai puteam merge pana in zona in care era el.
Daca ati inteles ceva, dati-mi un sfat si imi cer scuze pentru lipsa de exprimare dar acum plang
-
mai .. nu prea am inteles ce ai spus.. dar te rog eu, nu mai plange. nu merita nimeni ca sa plangi pentru el.. (si cel care merita nu o sa te faca sa plangi).
gandeste-te ca daca plangi iti poate scadea si vederea (bine, lacrimi in cantitate industriala
, nu de la un bocet ..)
hai te rog eu revino-ti.. evele o sa te ajute cum pot.. eu nu prea stiu ce sa zic ca si io-s suparata pe al meu
-
suntem impreuna de un an, si ne iubim foarte mult..stati sa-mi aduc o tigara
...asa, gata si el este asa dintotdeauna, posesi, si gelos si totul sa fie in favoarea lui.Mentionez ca el are 34 de ani, si eu 19, el are experienta,si a fost primul meu iubit.Am renuntat de la el la tot si am invatat de la el tot, ma ranete si ma face fericita....nu stiu ce sa fac, ce sa ii spun.
Fiti alaturi de mine ca nu mai am pe nimeni pentru ca el m-a indepartat de toata lumea, de toate prietenele mele, de sora mea, de parintii mei -
noi avem....sau cel putin aveam aceleasi vise aceleasi planuri.
Ne intelegem bine numi ca uneori intervin situatiile astea in care se arunca cuvinte urate, imi spune ca nu vrea sa ma mai vada sau ii spun eu ca nu mai suport dupa care bocec ca haioasa si tot eu ma intorc pentru nu sun indeajuns de puternica sa plec -
oricat l-ai iubi, cred ca nu ar trebui sa suporti aceste acuzatii. depinde si de firea ta. dar sa taci si sa inghiti nu e tocmai indicat. de ce nu purtati o discutie sincera in care sa ii spui tot ce ai pe suflet? daca va lamuriti, ok.. continuati.. daca nu.. nu merita sa iti strici noptile plangand pentru el, cel care zice ca te iubeste. ar trebui sa fie langa tine..