A plecat azi si ...deja mi-e dor
-
0 0Buna fetelor,
Probabil ca exact aceleasi rinduri le cititi de fiecare data cind noi Eve vin pe forum: sunt noua pe aici, de abia acum va scriu, desi va "citesc" de ceva timp. E valabil si in cazul meu. Voiam doar sa va salut, sa va multumesc ca existati si sper ca o sa imi fiti un sprijin in urmatoarele 6 luni pentru ca...am ramas singura (nu chiar...cu dragul meu baietel) pentru ca sotul mi-a plecat din tara cu un contract. Ma voi duce impreuna cu baiatul la el de Sarbatori si apoi va mai veni el abia in martie pentru citeva zile, apoi aprilie si poate si mai. A mai trecut vreuna din voi prin experienta asta ? Usor nu e,stiu, dar...cit de greu e ?
Va pup pe toate -
Lasa gandurile despre cat de greu va fi! normal ca te vei topi de dor, dar in loc sa stai sa-ti plangi de mila, gandeste pozitiv. Sotul tau va castiga mai bine. Tu si copilul aveti ocazia sa mergeti in strainatate sa-l vedeti.
Cat priveste perioada in care el va lipsi fizic, gaseste activitati pe care le faci cu copilul. Gandeste-te ca e iarna si imeiat ce da prima zapada, puteti iesi cu saniuta sau sa faceti oameni de zapada. Poate chiar si sa mergeti cu colindul impreuna, de ce nu?
E o ocazie sa-ti creezi o relatie mai speciala cu baietelul si sa faceti nenumarate lucruri doar voi doi. -
Fanny,
Esti draguta, iti multumesc si imi pare rau ca am parut asa dar...nu imi pling de mila
Cu siguranta ca toata atentia si timpul meu vor fi concentrate asupra puiului. Cit despre strainatate...deja sunt, si aici e o iarna asa grea ca vom putea face oameni de zapada zilnic daca ne punem mintea. Stiu ca trebuie sa gindesc pozitiv si asa voi si face. Iti multumesc inca o data de incurajari ! -

Drum lung pana la serviciu e si aici (Buc), dar norocul nostru e ca inca nu a nins. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa se circule can va fi zapada. Masini incotopanite prin nameti, tramvaie si metrouri arhipline cu oameni dublati de 3 randuri de haine (pe putin).
Sa vezi atunci haos si disperare! -
si la mine e o perioada cam urata.Azi noapte a ajuns iubi meu din deplasare,maine devreme pleaca iar si se intoarce abea peste 2 saptamani si eu raman singurica.
Dar imi voi ocupa timpul,incep lucrarea de licenta,imi fac proiectele pt scoala,o am aproape pe angeldust care se ocupa cu succes de buna dispozitie,asa ca sper sa treaca repede perioada asta. -
Fanny esti ...funny
Cam acelasi peisaj e si aici, masini in santuri, nametii cit casa si oameni infofoliti. Mi-am pus cauciucuri de iarna si sper ca o sa fiu OK, oi vedea.
Melita ocupa-ti timpul cu invatatul si 2 saptamini or sa treaca usor, ai sa vezi. Eu am fost in tara cu baiatul acum 2 ani si am stat doua luni si a fost relativ usor. Dar acum...6 luni...Doamne ce greu o sa treaca. Bine ca avem fetele care sa ne tina companie. Sa ma scuzati ca abia acu sriu dar m-am culcat dupa 4 dimineata, is chioara de somn dar puiul m-a luat de odihnita asa ca...am bagat cafea la bord si ii dau inainte. Va pup pe toate -
ce aiurea e deja! l-am lasat sa se culce ca se trezeste devreme sa plece si atata ne-am pupat si ne-am imbratisat ca deja imi lipseste sa stau la el in brate.nu-mi vine sa-l mai las sa plece
.Si cand ii simt parfumul pe pielea mea imi vine sa plang 
Dar 2 saptamani trec repede si daca invat si ma concentrez la scoala si iesirile cu angeldust trec si mai repede. -
Draga de tine, cit de bine inteleg ce simti. La fel a fost si la noi inainte de plecare, nu ne mai puteam dezlipi unul de celalalt iar dupa...mi-au ramas bratele si sufletul gol

Mi-a scris si am vorbit si pe messenger, a ajuns cu bine dar ii e un dor nebun de noi si deja vrea acasa. Dar eu il incurajez, ii spun ce simtim si noi, dar ca nu mai e mult si ne asteapta Sarbatorile pe care le vom petrece impreuna, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Fii tare ca doua saptamini trec ca doua clipe, si , daca vrei, sunt alaturi de tine, chiar daca numai virtual. -
Salome, dupa aproape 8 ani de cind sunt aici tot iti pot spune ca nu m-am acomodat pe deplin. Avem prieteni, chiar si rude, nu ne plingem de cum o ducem. Oameni de pe aici, strainii, sunt foarte prietenosi dar ...TOTUSI...intodeauna o sa ne fie dor de casa. Ne e dor in primul rind de parinti si apoi de rude, prieteni dar si de locurile dragi noua, de cultura si obiceiurile de acasa. Sunt convinsa ca asa va fi intotdeauna. Deci, acomodarea la nivel spiritual nu o sa vina niciodata. E trist, dar adevarat. A nu se intelege ca ma pling, nu regret ca am plecat, avem o familie frumoasa, prieteni si o viata buna. Lipseste insa acel CEVA intr-un coltisor de suflet.
Iti urez sa fii multumita si impacata.