mother in law

  •  
    • 32 mesaje
    27 Nov 2005, 17:29
    0 0
    ne iubim si atat...
  •  
    • 98 mesaje
    27 Nov 2005, 19:53
    0 0
    Parerea mea e ca ar trebui sa te pui pentru un moment in locul lui si poate asta te va ajuta.Daca in locul mamei lui era mama ta?Cred ca lucrurile bune compenseaza cele rele.Esti o norocoasa.Indiferent de situatia pe care o traiesti,esti alaturi de persoana iubita.Eu iubesc la fel ca si tine dar pentru mine e doar un vis sa locuim imreuna.Asa ca...daca nu ai ceea ce iti doresti...PRETUIESTE CEEA CE AI!Impreuna,cu dragoste si rabdare o sa reusiti.MULT NOROC
  •  
    • 501 mesaje
    27 Nov 2005, 20:54
    0 0
    Dumnezeule, ai 24 de ani, nu 5! ar trebui sa poti fi capabila sa decizi in privinta vietii tale. Sa ai niste planuri pe termen mediu si lung despre viitorul tau. Tu intrebi daca sa stai cu el sau sa suferi in continuare pentru timpul petrecut "in trei". Daca chiar asa ai vrut sa sune intrebarea atunci mi-e teama ca tu singurica nu-ti vei da vreo sansa.
    De ce nu-ti iei liber de la relatia asta "trilateral dezvoltata" cateva zile ca sa poti sa te analizezi putin si sa-ti dai seama ce vrei.
    Si... o mare rugaminte... nu mai utiliza varsta ca o scuza. Chiar nu mai este...
  •  
    • 32 mesaje
    28 Nov 2005, 16:34
    0 0
    iti multumesc pentru cuvintele frumoase...Si pentru mine a fost un vis sa stam impreuna si chiar am acceptat sa stam la el...dar cu ce pret platesc asta? cu multa suferinta si cand suntem doar noi doi cu multa fericire..Sa stii ca mi-am lasat parintii si am reust sa ii fac sa inteleaga ca il iubesc si pe el il vreau chiar dc au fost impotriva de la inceput si m-au avertizat ce va urma...Mama mea s-a operat anul asta a doua oara...nu merg zi de zi la ea doar sa o vad macar,ii iubesc pe amandoi dar am ales sa am o familie , un sot..si cu ce ma aleg:cu doi parinti ce sufera pentru tot ce traiesc,o viata practic traita pe jumatate, lacrimi,sacrificii pentru ce? satu de multe x noaptea si ma intreb...Oare chiar asa trebuie sa fie iubirea????Mii de multumiri si daca il iubesti, te rog ia in calcul toate circumstantele vietii voastre...
  •  
    • 713 mesaje
    28 Nov 2005, 17:00
    0 0
    ciuci_ciuci,
    scrie te rog in procente:
    1.fericire
    2.suparari
    apoi pune-le in balanta si vezi ce-ti iese.

    gandeste-te ca "mami" e una, iar femei.......
    daca n-a terminat de "supt" nu-ti manca zilele langa el si fugi pana nu e prea tarziu
  •  
    • 22 mesaje
    28 Nov 2005, 17:59
    0 0
    Care sunt problemele despre care vorbeai si care iti provoaca atata suferinta? Intr-adevar este dificil sa locuiesti cu soacra, mai ales daca aceasta se foloseste de santaj sentimental pentru a-si tine fiul aproape. Cunosc situatii asemenatoare si, in general, acestea nu au avut un final tocmai fericit, motivul fiind ca barbatii erau inca dependenti de fusta mamii. Tu trebuie sa-l convingi pe prieteul tau ca este necesar sa va dezlipiti de mama sa daca vreti sa va intemeiati propia familie. De asemenea, convinge-l ca separarea de mama sa nu inseamna ruperea relatiilor cu ea.
  •  
    • 98 mesaje
    28 Nov 2005, 21:22
    0 0
    Stii de ce sufera parintii tai? Iti spun eu.Singurul motiv este ca te vad suferind,mai ales pentru faptul ca ei nu au puterea de a te ajuta.Incearca atuci cand mergi in vizita la mama ta sa-i transmiti seninatate si bucurie,chiar daca in sufletul tau sunt nori negrii.Nu o mai amari cu tristetea ta.Transmitei doar ceea ce o mama are nevoie...fericire copiilor.
  •  
    • 727 mesaje
    28 Nov 2005, 22:28
    0 0
    sa sti ca de cand ai deschis acest topic am tot vrut sa postez si eu dar am tot scris si am sters iar si iar .

    asta pentru ca si eu trec prin asa ceva singura diferenta e ca noi locuim singuri .
    faza e ca eu nu stiu ce sa-ti spun acum pentru ca nici eu nu stiu ce sa fac.cateva dintre eve stiu deja cateva detalii despre problema mea si crede-ma ca de asta nu am vrut sa postez .

    acum am facut-o si ma bucur . si mai vreau sa-ti spun ceva , poate tu gasesti la piata niste atitudine ca eu am primit putin si mi-a prins bine dar mai vreau

    te pup.
  •  
    • 10816 mesaje
    29 Nov 2005, 09:19
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 727 mesaje
    29 Nov 2005, 10:41
    0 0
    dalia crede-ma ca nu e chiar asa de usor sa faci cum e sa spui , mai ales daca el asa a fost obisnuit .

    uite de exemplu lui (la al meu ma refer )ma-sa si acum ii curata ardeii de seminte daca ii mananca , exact ca la copii de trei ani si are 28 la naiba.
    sau daca ne cumparam ceva bun cu toate ca locuim singuri le cumpara si la parintii lui si mergem a doua zi sa le dam si lor. ce zici de asta?

    cum sa il convingi ca acum tu trebuie sa fii pe primul loc in inima lui daca atatia ani ea l-a "convins" ca ea e pe primul loc si asa va fi mereu crede-ma ca nu se schimba .
  •  
    • 32 mesaje
    4 Dec 2005, 14:59
    0 0
    nu se pune problema de bani..de partea financiara..MAMI e pensionara, si chiar dc castiga ceva pensie tot nu-i ajung!!Totul se imparte ...si credeti-ma m-am saturat de facut numai eu mancare cumparaturi si curat..am si scoala si nu e usor sa merg la ore si sa vin acasa sa frec covoare si de facut curat.Sunt totusi doua camere, baie ,hol bucatarie..Nu e vb de alt TV avem calc si isi petrece mult timp la el(asta alta probl)Nu stiu ce sa mai zic sa intelegeti..Azi e duminica stam in casa ca sa vina ceva neamuri de ale lui,nu prieteni de ai nostri,sa ma pot bucura si eu..E unchiul lui, batran..si pt asta tre sa stam sa asteptam,pune-te masa strange-te masa..Nu mergem sa imi vad si eu parintii la care vine matusa mea de departe..oare de ce?imediat mami merge sa isi scoata atele de la o masea ca ia scos-o..mergem cu ea toti trei...NU INTELEGI??Nu e vb de un alt TV...Am mai discutat cu el,ne facem planuri pentru nunta ca la anul sa avem ceva al nostru,dar la nervi tot va spune''stam aici cu mami, sunt doua camere si nu vom mai face imprumut la banca''Eu ce ar trebuie sa fac?sa rad, sa il aprob??NU cred..IMI PLAC mesajele voastre..si sa stii dalia ca te cred nici eu nu pot face ceva bun (gatitul e o pasiune..facuta de nervi)si nu pot manca linistita..nu le pastrez si alor mei...ghici de ce?...va pup
  •  
    • 12819 mesaje
    4 Dec 2005, 17:28
    0 0
    dac-ai pleca din oras, sa zicem ca ti-ai gasi altceva mai bun, ar veni dupa tine?

    si cred ca ai gasi raspunsul la intrebarea topicului
  •  
    • 32 mesaje
    6 Dec 2005, 01:36
    0 0
    nu ar veni dupa mine, cred...
    Dar am fost plecat dincolo cu contract in februarie si el a ramas acasa,am facut tot posibilul din prea mare dor si iubire sa vina si el cu mine, poate asa ni se vor termina toate problemele....si el a venit dupa mine..
    Dar acum in situatia in care a am venit acasa si cun nu prea ne intelegem....nu ar veni..si poate nici eu nu as avea curajul sa fac asa un pas
  •  
    • 32 mesaje
    6 Dec 2005, 20:27
    0 0
    azi ne-an certat..asta da cadou!!
    Nu a vrut sa mergem si la ai mei sa ducem o prajiturica..a stat toata ziua pe net..nu am avut o secunda un moment al nostru ca am ramas singuri acasa...am nervii rastie...si plus de toate astea a plecat de acasa in timp ce eu am fost la ai mei ca doar si pentru ei e mosu'..nu a inteles si drept cadou cand eu am venit...el plecase...
    Sunt deja ffffff multe , prea multe sa le pot indura, si nu stiu evelor ce sa fac!va rog o pareare
  •  
    • 10816 mesaje
    6 Dec 2005, 22:24
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 43 mesaje
    6 Dec 2005, 22:28
    0 0
    citeste topicul meu, si ai sa vezi ca si eu sunt intr-o situatie asemanatoare.A trebuit sa aleg intre parintii mei si el, si l-am ales pe el, a trebuit sa aleg intre prietenii mei si el si l-am ales pe el, a trebuit sa aleg intre placerile si tabieturile mele si le-am ales pe ale lui si acum nu stiu daca il mai am pe el.
    Oare voi mai putea recupera ceva din toate astea vreodata?macar pe el
  •  
    • 169 mesaje
    7 Dec 2005, 01:18
    0 0
    lasa-l!!!!!!!!!!!!!!!! iti vei gasi altul mai bun!
  •  
    • 128 mesaje
    7 Dec 2005, 07:05
    0 0
    Parerea mea este ca pierzi pe masura renuntarilor tale...O relatie inseamna compromisuri, ajungerea la un numitor COMUN si nu ajungerea la "numitorul lui". Cu cat renunti la mai multe (asta si pt miram) cu atat te pierzi pe tine...pt ca renunti la mici particule din TINE si daca tu te pierzi...lui ce-i mai poti oferi?! Eu cred ca ei se-ndragostesc de NOI - INTREGI, asa cum suntem si asa cum ar trebui sa ne pastram!!! Compromisurile ar trebui sa se refere la circumstante si nu la persoana noastra!
    Only my opinion!
  •  
    • 1280 mesaje
    7 Dec 2005, 09:23
    0 0
    Parerea mea este ca prea umbli tot timpul numai in urma lui. Mai fa si ce vrei tu. Daca intr-o zi ai chef sa mergi la parinti du-te, ce daca vine nu stiu cine ii vizita. Ii spui ca ti s-a facut dor de ai tai si gata, ce trebuie mari motive! Nu ai chef sa faci curatenie in toata casa, nu faci. Nu ai chef sa faci mancare, nu faci. Zici: azi ma simt rau, ma doare capul, nu stiu ce am. Poate esti tu prea harnica, ca alta mai lenesa nu isi facea atatea probleme, chiar astepta sa i se dea.
  •  
    • 218 mesaje
    7 Dec 2005, 09:43
    0 0
    noi stam singuri si sotul meu se obisnuise sa mearga la maica-sa in fiecare zi sau la doua zile , indiferent ce aveam de facut fara a anunta inainte .se ridica si-mi spunea "ma duc la mama".incet-incet i-am explicat ca avem si pe acasa treburi ca ar trebui sa mai stea si cu mine , iar in final l-am amenintat ca de fiecare data cand se duce la mama lui ma voi duce si eu la ai mei , ca asa e corect si de atunci s-a potolit.spune-i si tu ca voi stati cu mama lui in fiecare zi si ca macar in anumite zile sa treceti pe la ai tai. corect ar fi sa mergeti in fiecare zi.
    incearca sa-i deschizi ochii une-l sa se imagineze in situatia ta - sa stea cu ai tai si mama ta sa-i faca ce-ti face tie mama lui.poti incerca in vizitele tale acasa sa-l pui in situatii neplacute poate va intelege cat iti e de greu.