Despartire si recuperare?

  •  
    • 18 mesaje
    24 Nov 2005, 18:32
    0 0
    M-am despartit de prietenul meu acum 2 luni. De fapt el s-a despartit de mine, de fapt.. a fost ceva provocat. Am trecut prin numeroase stadii..am crezut ca ne vom impaca, am vorbit cu el de impacare, apoi am fost suparata pe el, l-am indepartat cat am putut din viata mea, am incercat sa-l uit cu altcineva.... dar nimic nu a reushit sa-l scoata din inima mea.
    Noi am fost foarte buni prieteni inainte sa fim impreuna. Iar acum imi lipseshte incredibil de mult ca prieten dar shi ca iubit. Imi dau seama ca il iubesc foarte tare si ash vrea sa pot schimba lucrurile , mai ales ca mam purtat shi eu destul de urat. Nu shtiu ce sa fac il vreau inapoi, nu cu pretul respectului de sine. Totul in jurul meu imi aminteshte de el, drumurile noastre se intersecteaza findca suntem la aceiashi facultate si doar gandul ca ar putea gasi pe altcineva, ca nu mai insemn nimic pentru el ma ingrozeshte. A fost pentru mine un stalp de sprijin, un iubit, un prieten, un om care m-a inteles mult timp. Vreau din nou asta, nu inteleg ce s-a schimbat. Una e cand cunoshti pe cineva shi ti-e antipatic dar cum poti oare sa nu mai tii la cineva peste noapte. Am crezut ca o sa trec peste tot ce s-a intamplat ca timpul o sa le vindece, dar cu fiecare xi ma adances si mai mult in dorul de el, am nevoie de imbratisharea lui, de mana lui calda, de sarutul lui, vreau sa-l vad zambind, vreau sa rada din nou la glumele mele, vreau sa vorbim ore intrregi fara sens, imi lipseshte atat de mult. Toata incercarea mea de a uita shi de a trece peste eshueaza. Nu mai pot sa tin in mine totul...vreau sa ma iubeasca cum o facea as vrea sa shtiu ce sa fac. Nu inteleg cum totul poate trece la trecut...Nu shtiu ce sa fac, nu-mi mai gasesc alinarea in nimic sau dak mi-o gasesc e un sentiment de scurta durata.
    Si absolut nici un tip oricat de frumos sau simpatic nu-l pot compara cu el.. pentru ca el era el shi era al meu.Imi face bine sa-l vad iar atingerile chiar shi inamplatoare ale noastre ma linishtesc shi ma calmeaza.E ca un drog shi nu shtiu care e leacul de aceasta dependenta. Tot ce ma bucura inainte, tot ce imparteam e acum sec pentru mine, totul mi se pare superficial si trist. Si nu gasesc nici o persoana cu care sa ma inteleg cum o faceam cu el.
    IAr el acum mi se pare uneori distant nu inteleg ce s-a intamplat. Eram totul unul pentru celalalt, cu momente grele shi momente frumoase, iar acum... nimic. Nu shtiu ce sa ac, sa mai lupt pentru el? Shi daca da cum? Fara sa fiu geloasa pe ficare om cu care vorbeshte. Nu pot sa accept ideea ca nu mai sunt cea mai importanta pentru el...ma distruge. Sa renunt? Imi petrec timpul gandindu-ma la el si plangand, indiferent ca sunt in orash la un suc cu prietenii, in discoteca sau altundeva. Nu stiu ce sa fac, nu shtiu unde sa gasesc putin sprijin mi-e dor de el..de puiu meu scumpel, de ce acum dupa ce am putut sa intalnesc un om ca el si am invatat sa-l iubesc cu calitati si defecte. Am impartit atat de multe. De ce il pierd?
  •  
    • 364 mesaje
    24 Nov 2005, 18:36
    0 0
    te pot intreba de ce v-ati certat?
  •  
    • 1928 mesaje
    24 Nov 2005, 18:38
    0 0
    pai, ce-ai facut de s-a indepartat de tine?!?
  •  
    • 18 mesaje
    24 Nov 2005, 18:43
    0 0
    Nu stiu, din numeroase motive. In general cred ca de plictiseala, uneori suntem amandoi oameni dificili cand vrem sa fim si...el e si un pic imatur. Faptul ca petreceam 6 ore pe zi impreuna nu prea mai iesheam. Cred ca totul a pornit de la crizele mele de plans pe care incepusem sa le fac foarte des mai ales cand nu obtineam ce voiam si...iam reproshat foarte multe stupide de altfel si iam spus oarecum ori te poti altfel ori inseamna ca vrei sa ne despartim. Sil intrebam vrei sa ne despartim? La inceput spunea nu. Si dupa cateva discutii d-astea a zis da ne despartim, a zis ca se saturase sa ma vada plangand din cauza lui, ca imi face rau. Am zis ok. Dupa am incercat sa ma impac cu el dar nu a mai vrut. Apoi am mai deschis subiectul a zis o chestie stupida sa mai fim impreuna x zile facem ce vreau eu shi apoi ne despartim. Nu shtiu...
  •  
    • 364 mesaje
    24 Nov 2005, 18:45
    0 0
    Dar mi se pare ca v-ati despartit dintr-o prostie...
  •  
    • 18 mesaje
    24 Nov 2005, 18:50
    0 0
    Asa e..ce te ashtepti de la nishte copii de 19 ani? Nu shtiu ce sa fac...vorbind cu el despre impacare stiu ca mai rau il indepartez de mine...SA incerc sa uit am incercat dar mi-e dor de el. Sa il recashtig nu shtiu cum sa incep nu shtiu cum sa imi abtzin crizele de gelozie nu shtiu unde sa gasesc rabdarea...
  •  
    • 18 mesaje
    24 Nov 2005, 18:56
    0 0
    A facut uneori nishte lucruri urate fatza de mine, a fost nesimtit ca sa zic asha, dar nu pot sa uit de cate ori a fost alaturi de mine, cand am avut nevoie de el a fost acolo, suprinzandu-ma cu gesturi de afectiune in momentele cele mai neobishtuite. El nu e genul care sa se manifeste afectiv shi uneori am luat asta ca pe o lipsa de inters din partea lui. El vede totul simplu. Eu nu, iar acum ma gandesc la viata mea si e goala, fara el...au fost nishte clipe minunate nu inteleg unde se rupe firul...
  •  
    • 1711 mesaje
    24 Nov 2005, 19:04
    0 0
    cum adica "viata ta este goala fara el"?? imposibil! ai DOAR 19 ani, cum bine ai spus, esti inca o copila, este dreptul tau sa razi, sa te distrezi, sa iti traiesti tineretea. nu neg, poate intr-adevar suferi acum dupa el, prima ta dragoste, dar el este DOAR atat: prima ta dragoste. gandeste-te ca marea dragoste abia asteapta sa te gaseasca de azi incolo! eu zic sa incerci sa te ocupi mai mult de tine si mai putin de el, caci daca din atata lucru ti-a intors spatele, cu certitudine nu este el omul langa care sa traiesti cei mai frumosi ani: cei de studentie...
  •  
    • 18 mesaje
    24 Nov 2005, 19:08
    0 0
    Am prieteni, ies, incerc sa ma distrez ma simt bine uneori, dar undeva in mine e un mare gol, lasat de el, o relatie care nu era nici pe departe de a se termina, ne-am facut planuri impreuna, am ajuns sa avem aceleashi obiceiuri pasiuni, mi-e greu, mi-e atat de greu sa las totul in urma...am zis ca timpul le vindeca dar...timpul trece shi eu nu mai suport starea asta. Nu suport sa-l vad shi sa-mi dau seama ca nu mai pot sa-l sarut sa-l tin de mana...
  •  
    • 1711 mesaje
    24 Nov 2005, 19:25
    0 0
    of, cand vad cat esti de suparata, si cat suferi... fata mea, va trece, caci acesta este marele farmec al varstei tale: orice problema de suflet cat de vitala, importanta, si de "cea mai cea" ar fi ea este rapid inlocuita de una la fel de vitala, importanta, "cea mai cea"... tineretea este tumultoasa, vrea totul, vrea repede!...ce dor mi-e de anii tai! ce vreau sa spun: nu dispera acum, planurile se fac si se desfac si la varste mai mari, darmite in adolescenta! fii tu mai inteleapta si casca ochii: nu cred sa nu existe baieti ok pe la tine la facultate, in gasca de prieteni, la discoteci... oricum, chiar de ar fi sa va impacati (de ce nu? pana la urma) gandeste-te ca totusi ceva s-a rupt:si la el, dar si la tine...
  •  
    • 9835 mesaje
    24 Nov 2005, 19:54
    0 0
    Pai stii ce-ai facut?
    Ca sa obtii de la el asigurarea ca te iubeste, ai recurs ca cea mai idioata metoda posibil.
    Tu ce vroiai, ma??? Sa-i faci scandal, sa-i zici: "hai sa ne despartim" si el sa pice in genunchi plangand, jurand ca te iubeste la nemurire si ca-si taie venele daca-l parasesti?!?!?!?

    Of-of-of, mai alexandro, mai...

    Nici un barbat nu e perfect, asa sa stii... Toti, dupa o vreme, se mai racesc nitel, mai scapa si cate-o nesimtire... Ca-s oameni, mah, si ei, ca si noi...
    Si uite, dovada: il iubesti asa, cu defecte cu tot.

    Sfatul meu este sa lasi orgoliul la o parte si sa-l cauti ca sa vorbesti cu el. Nici nu trebuie sa-ti ceri iertare, spune-i doar ce ne-ai povestit noua aici si cred ca va fi suficient.

    Si invata, pt viitor, ca isteria e nostima numai in comediile ieftine americane, iar ca orgoliul este nu numai un defect care te face sa pierzi multe lucruri importante - ci si unul pentru care lumea nu te admira, ci o face sa te arate cu degetul, ranjind malitioasa, pe la spate...
  •  
    • 18 mesaje
    24 Nov 2005, 22:35
    0 0
    Ei bine..poate ai dreptate, probabil am abuzat de rabdarea lui, facandu-i crize si scandaluri dar nu e o solutie sa vrobesc cu el, am incercat shi nu cred ca vrea sa ne impacam, acum iam spus ca tin foarte mult la el si nu vreau sa-l pierd ca prieten dar nu shtiu daca discutia o sa aiba vreun efect. Mi se pare ca nu e corect, daca nu ne-am cunoashte ash avea mai multe shanse sai cashtig incerderea si afectiunea acum, dar asha..pornesc deja cu dezavantaj
  •  
    • 385 mesaje
    24 Nov 2005, 23:32
    0 0
    draga alexandra stiu foarte bine prin ce treci.cand ti-am citit povestea parca am citit propria mea poveste.e greu , e nespus de greu dar daca vrei da-mi id-ul tau de mess si poate te pot ajuta cu niste sfaturi.te-am pupat.
  •  
    • 2103 mesaje
    25 Nov 2005, 02:30
    0 0
    alexandra scumpa de tine este atat frumoasa, de pura suferinta ta esti atat de tanara si cu siguranta chiar daca in viata vei mai suferi pt alti barbati, nu cred ca vei mai descrie in felul acesta

    n-am inteles exact motivul pt care v-ati despartit si poate nici nu mai este asa relavant; mergi si spune-i;" te iubesc, imi pare rau pt tot si n-am sa plec de aici pana nu-mi spui ca NU ma mai iubesti" si daca iti spune ca inca te mai iubeste, trebuie sa lupti pt a-l recastiga, daca iti spune ca nu te mai iubeste... poti sa-i spui ca nu-l crezi sau poti sa pleci pur si simplu.

    either way, you need CLOSURE.
  •  
    • 18 mesaje
    25 Nov 2005, 09:06
    0 0
  •  
    • 69 mesaje
    28 Nov 2005, 14:53
    0 0
    Buna Alexandra!
    Ti-am scris pe private. Te rog mult sa citesti cand ai timp. Pupici!