Familia sau dragostea?
-
0 0Daca ati fi pusi in situatia de a alege intre familie si persoana pe care o iubiti cum ati proceda?
Eu sunt intr-o situatie din asta si va astept opiniile
-
Buna blondina CT!
Din punctul meu de vedere, sa stii ca daca persoana iubita merita, eu zic sa nu mai stai pe ganduri. Oricum nu o sa traiesti toata viata alaturi de familie, iar ei daca te iubesc vor intelege si chiar daca se vor supara la inceput se vor intoarce la tine, pt ca in fond si la urma urmei tie trebuie sa-ti fie bine.
Tu stii cel mai bine daca cel pe care il iubesti te merita.
Si in fond totul in viata e un risc. Poti pierde sau poti castiga. Depinde de tine. Eu zic ca poti incerca sa risti, daca simti ca el te iubeste cu adevarat. -
eu consider ca el este persoana potrivita,si el gandeste la fel ca mine.in schimb parintii mei nu vor nici in ruptul capului,pt ca ei considera ca trebuie sa ma casatoresc cu un medic,sau cu un procuror,sau cu un fiu de magnat..pt ei nu conteaza daca el e bun sau rau,daca e urat sau frumos, doar sa aiba bani..chit ca e incult,sa aiba bani..si in fiecare zii ma bat la cap sa ma despart de el. deja incep sa ii urasc pe oamenii bogati desi ei nu au nici o vina.
singurul defect al prietenului meu este ca e un baiat modest : nu este nici sarac lipit pamantului,nici bogat.
dar totusi ei sunt parintii mei si nu as vrea ca ei sa sufere,nu vreau sa ii pierd pt ca stiu ca daca il voi alege pe el vor suferi mult. mi-e frica sa nu se imbolnaveasca mama,sau sa sufere vreun soc nervos pt ca la un moment dat ma gandeam sa ma casatoresc in secret,dar ar afla mama..
m-a amenintat ca se arunca de la etaj sau ia somnifere daca ma marit cu prietenul meu..eu tin mult la el,am trecut prin multe impreuna. suntem de 3 ani impreuna si simt ca il iubesc de un milion de ori mai mult decat il iubeam la inceput,si el pe zi ce trece devine mult mai apropiat de mine.
nici eu nu sunt f bogata..dar parintii mei considera ca eu sunt o poarta pt ei,eu reprezint viitorul lor,speranta lor..vor o batranete linishtita..dar de ce trebuie sa ma sacrific eu?.. -
blondinaCT, am uitat sa te intreb cati ani ai.
Stii ce iti lipseste tie? Curajul.
Chiar crezi ca mama ta ar face asta? Crezi ca s-ar omora? Nuuu...e doar egoista. Vrea sa traiasca prin tine ceea ce poate nu a trait ea. Dar de ce sa te sacrifici pentru ei? Scuza-ma, dar cred ca esti naiva. Tu nu vezi ca te manipuleaza cum vor ei. Sa stii ca nu banii rezolva totul in viata. Si daca vor sa-i ajuti o sa ai destul timp sa o faci. Totusi nu vreau sa par insensibila, si te rog sa ma ierti pentru asta, dar daca mama ta vrea sa moara las-o. Tot o va face-o odata si odata, pentru ca asta e legea firii.
Tu trebuie sa-ti vezi de viata ta, iar daca voi va iubiti eu zic ca e ok.Merita sa incerci sa-ti faci viitorul alaturi de el.
pe undeva sa stii ca si eu am trait o experienta asemanatoare, doar ca nu parintii mei amenintau ci parintii lui care erau ceva mai bogati decat ai mei, iar el s-a dovedit a fi slab si nu s-a putut desparti de ai lui care l-au manevrat asa cum au vrut. Si a trait cu durerea in suflet destul timp.Dupa 4 ani tatal sau si-a dat seama ca gresise si a incercat sa repare cumva gresala, cautandu-ma si cerandu-mi scuze si rugandu-ma sa ma impac cu el pt ca el ma iubeste in continuare si e distrus. Numai ca vezi tu, timpul si-a pus amprenata si crede-ma ca desi il iubesc in continuare la fel de mult nu mai pot sa ma intorc la el pt ca eu acum am o familie, am un sot care ma iubeste enorm si pe care din respect nu-l pot parasi.
Asa ca eu zic sa nu distrugi ceva frumos pt ca e posibil ca mai tarziu sa fie chiar foarte tarziu. -
eu voi implini 21 de ani peste cateva zile,el are 22 de ani.si sunt impreuna cu el de 4 ani.
da,imi lipseste curajul,si totusi tin la parintii mei.ei sunt divortati,deci tata nu prea se amesteca,dar mama..si nu vreau sa o las singura,ma ales acum cand are nevoie de cineva.mai am o sora care este casatorita, dar ea este mai 'rece' fata de parintii mei,si ea a facut o casatorie 'la comanda' mamei mele.
as vrea sa cred ca mama imi vrea binele in sensul ca nu vrea sa ajung la divort,asa cum a ajuns ea,dar stiu ca nu asta e problema,ea vrea bani..
Imi pare rau pt tine alexandra
((( si te inteleg f bine..
offfffffffffff dar nu pot sa renunt la nici unul dintre ei.daca ar fi sa plec cu el,si sa stau la el acasa cu parintii lui,asa cum mi-a propus el,si sa ne casatorim in primavara.
mi-e frica de faptul ca daca ar afla mama ar face orice sa ne desparta.este o femeie cu un caracter f puternic,care pana acum a facut ce a vrut din parintii ei,din copiii ei,din sotul ei adica tata,in schimb pot spune ca e un sclav al banului.deja a inceput sa caute un baiat bogat,se intereseaza,se baga imediat in seama cu cineva de care a auzit ca are baiat cu bani..ma simt ca o marfa cateodata..dar totusi este mama si nu ma are decat pe mine... -
Multi inainte!
Mama ta nu te are doar pe tine, tu mai ai o sora care asa cum ai spus e mai rece. Oare crezi ca sora ta nu o judeca pe mama ta? Eu sunt convinsa ca da. Bun, sa zicem ca te casatoreste cu unul bogat, dar daca cel bogat e zgarcit si n-o va ajuta pe mama ta cu bani, iar pe tine te-ar tine din scurt, s-ar multumi sa te vada nefericita? Iar despre divortz nici nu se pune problema pt. ca daca va fi sa fie, nu ai cum sa-l eviti.
Ti-am spus si mai devreme: trebuie sa te inarmezi cu foarte mult curaj si sa-ti infrunti mama. Nu-ti distruge viatza din cauza ei.Daca iti vrea binele va intelege pana la urma.
Si inca un sfat: Daca hotarasti sa te muti cu el pana la urma, mutati-va singuri, nu stati cu parintii.
Crede-ma ca e cel mai bine pentru voi. -
am uitat sa-ti spun ca "banii nu rezolva totul in viatza".
Poti cumpara cu ei o Casa,
Dar nu un Camin
Poti cumpara un Pat,
Dar nu si Somn
Poti cumpara un Ceas,
Dar nu si Timp
Poti cumpara o Carte,
Dar nu Stiinta
Iti poti cumpara o Functie,
Dar nu si Respect
Poti cumpara Medicamente,
Dar nu Sanatate
Poti cumpara Sange,
Dar nu Viata.
E adevarat banii intretin Fericirea, dar n-o poti cumpara. Si sa stii ca daca exista iubire si intelegere intr-o familie, banii se vor face. E adevarat prin munca, dar sa stii ca nimic nu e mai minunat decat sa va claditi voi o familie incetul cu incetul. E o satisfactie totala.
Deci, dupa cum vezi, banii nu sunt totul.
Si chiar daca-i ai iti pot provoca suferinte. -
alexandra in primul rand vreau sa iti multumesc pt ca ma ajuti,si pt ca esti singura care imi raspunde la aceasta ora tarzie.daca nu ai fii fost aici cred ca as fii plans din nou toata noaptea.as fi vrut sa am in jurul meu macar un singur prieten ca tine.
eu sunt credincioasa in felul meu,si stiu ca este pacat mare sa te impotrivesti parintilor,de aceea nu vreau sa gresesc nici in fata lor,nici in fata lui D-zeu.
acum 2 ani mama a avut o criza de nervi din cauza mea,pt ca noaptea de revelion am petrecut-o cu el si cu familia lui.de atunci am capatat o frica enorma fata de ea,pt ca s-a manifestat f urat.cred ca innebunesc
cateodata ma gandesc sa nu mai exist.poate asa parintii mei nu vor suferi pt ca m-am impotrivit lor,si el nu ar suferi pt ca ma casatoresc cu altcineva.
daca ar fi sa ma mut cu el,la inceput o sa trebuiasca sa stam cu parintii lui,cel putin o luna doua.asta nuar fi o problema pt mine pt ca ma inteleg f bine cu ei,cu bunicii lui,cu fratele lui.ma considera fiica lor si ma simt f bine cand sunt cu ei. -
Este f adevarat ce spui si chiar voi pastra aceste cuvinte.
Am uitat sa adaug faptul ca,intr-un exces de sinceritate mama mi-a marturisit ca nici ea nu a avut posibilitatea sa se casatoreasca in tinerete cu cine a vrut ea pt ca parintii ei nu au fost de acord din acelsi motiv din care nici ea nu e de acord acum. si ii parea rau dupa acea persoana..mi-a promis ca nu se va mai amesteca.dar dupa ce i-a trecut momentul de melancolie a redevenit cea dinainte..
totusi eu de fiecare data o incurajez,incerc sa o fac sa se simta iubita,sa nu se simta sngura.ce bine ar fi fost daca si ea se gandea la mine. -
Bun, sa zicem ca te casatoreste cu unul bogat, dar daca cel bogat e zgarcit si n-o va ajuta pe mama ta cu bani, iar pe tine te-ar tine din scurt, s-ar multumi sa te vada nefericita?
ai zis asta.
mama spune ca ma cunaste f bine,si stie ca voi avea grija de ea orice ar fi,ca l-as convinge eu pe el,si nu ar exista ginere care sa nu o agreeze pe ea,si sa o lase sa moara de foame.. -
Iubita, nu-mi multumi, considera-ma prietena ta.Incerc sa te ajut pt ca si eu am trecut prin asta si stiu ce inseamna sa suferi. Ai zis ca esti credinciosa si eu sunt credinciosa, deci te-as ruga sa nu-l manii pe D-zeu cu ganduri negre. Numai oamenii lasi isi pun capat zilelor. Dumnezeu ti-a dat viatza ca s-o traiesti, nu sa nu mai existi. Doar el e in masura sa-ti ia viatza.
Stii un prieten candva mi-a spus asa "sa nu uiti niciodata sa zambesti, indiferent cate probleme ai avea".
Tot varsta ta avea avea si fostul meu prieten (sau poate mai mare cu 1 an) atunci cand a hotarat sa puna capat unei relatii frumoase, de dragul parintilor.
Eu zic sa te gandesti foarte bine si sa pui in balanta totul.
O sa am tendinta de a ma repeta, dar trebuie sa te hotarasti, daca vrei sa-ti dedici toata viata pt ai face pe plac mamei tale.
Eu zic sa faci in felul urmator: Cauta in adancul sufletului tau si acolo vei gasi o explicatie referitor la ceea ce vrei sa faci. Si indiferent ce vei hotara sa nu regreti niciodata.
Eu am o vorba a mea: "mai bine sa regret ca am facut ceva, decat sa traiesc cu regretul ca as fi putut sa fac si n-am facut-o".
Cat despre faptul de a locui impreuna cu ai lui, e ok daca asta nu se prelungeste la nesfarsit si e doar pt moment pana cand va puneti pe picioarele voastre.
Pt ca vezi tu indiferent cat de mult te-ar iubi parintii si rudele lui, mai devreme sau mai tarziu tot vor aparea probleme. De asta zic ca e mai bine sa fiti voi cu rostul vostru. -
multumesc

da.cred ca asa voi face.am vb cu el mai devreme si cred ca vom inchiria un apartament pt inceput.eu sunt hotarata,dar ceva din adancul sufletului meu imi zice ca trebuie sa imi conving parintii sa accepte si nu stiu cum.trebuie sa am acceptul lor cu orice pret,ca altfel nu m-as simti fericita pe deplin.
este adevarat ca D-zeu nu-i iubeste pe cei ce isi pun capat zilelor,de fapt asta ar fi ultimul lucru pe care l-as dori,dar in momentele de slabiciune ma simt invinsa de sentiment. -
offff
Sincer imi pare foarte rau pentru tine, dar mama ta este o egoista si jumatate.
Se gandeste doar la ea.E clar lucrul asta.Pacat ca face asta, mai ales ca si ea a trecut prin asta si stie cat este de dureros.
Sincer iti spun ca daca as fi in locul tau nu m-as uita in urma.
Eu aveam aceeasi varsta cu tine cand fostul meu prieten a venit plangand la mine si mi-a spus ca trebuie sa ne despartim pt ca tatal sau este impotriva relatiei noastre dupa ce fusesem impreuna aproape 4 ani.M-a rugat sa gasim o solutie, iar eu i-am propus sa ne mutam impreuna, niciunul dintre noi nu lucra, iar eu pe deasupra mai eram si studenta. Parintii mei imi cumparasera o masina atunci cand intrasem la facultate, iar eu i-am spus ca vand masina si o sa ma angajez si o sa ne descurcam noi cumva, pt ca si parintii mei cand au aflat ca se opune tatal sau (dupa ce mai inainte discutasera de casatorie) au inceput si ei sa nu mai fie de acord cu relatia noastra.
Crede-ma ca un timp ne-am vazut pe ascuns. Numai ca el era disperat pt ca tatal sau il amenintase ca-l dezmosteneste si ca nu va mai vedea nimic niciodata daca nu se desparte de mine, iar daca se desparte ii va cumpara un BMW si apartament si ii da voie sa iasa chiar cu 10 odata. Exact astea au fost cuvintele lui.
Si in final s-a produs inevitabilul, ne-am despartit, pt ca mi-am dat seama ca il chinui si nu se hotara daca sa ne mutam sau nu. Plus ca intre timp de dragul la ai lui incepuse sa mai iasa si cu alte fete.
Crede-ma ca 1 an de zile nu am vrut sa mai aud de nimeni.Nu ma mai interesa nimeni si nimik.Am inceput sa lucrez si sa fac o gramada de bani (incercam sa-mi explic cu ce gresisem si mai ales incercam sa uit si sa iert). De uitat nu am uitat niciodata, dar de iertat am iertat.
Ce vreau sa-ti spun cu asta?
Ai lui nu i-au luat nici masina si nici apartament, chiar daca s-a despartit de mine. Dar nu asta e problema. Problema este ca dupa atatia ani a incercat sa se intoarca. De ce pt ca regreta tatal lui ca gresise, sau pt ca isi spusese el punctul de vedere? Acum avea curaj sa recunoasca in fata alor lui ca ma iubeste?
E prea tarziu acum, timpul nu se mai intoarce si stii de ce pt ca mi-am pierdut increderea in el. Cum m-a parasit o data ma mai poate parasi inca o data si eu nu mai sunt dispusa sa mai trec prin ce am trecut. Il iubesc si va ramane in sufletul meu pt totdeauna, dar cale de intoarcere nu mai exista.
Gandeste-te bine la tot ce am scris mai sus si analizeaza cu atentie. Sa nu faci gresala pe care a facut-o el. Gandeste-te si la prietenul tau nu numai la mama ta.
Gandeste-te!!!! -
M-as bucura sa mai vb peste ceva timp si sa aflu ca esti bine si mai ales ca esti fericita.
Si nu te ingrijora, sa stii ca Dumnezeu are grija de noi toti. El ne incurca si tot el ne descurca. Asa ca mama ta va accepta pana la urma, dar va fi nevoie sa mai treaca ceva timp.
Trebuie sa ai rabdare si mai ales sa ai incredere in D-zeu si in tine. -
doar acum ti-am vazut mesajul...
si eu o sustin pe alexandra in ceea ce zice pt k e adevarat.
poti spune ca viata mamei tale a trecut si acum e viata ta pe care doar tu trebuie sa ti-o dirijezi asa cum crezi tu mai bine.
stii acum si problema mea:eu mi-am infruntat sora si i-am spus ce simt desi am omis ceva dar asta a fost pt nu vreau s-o ranesc si mai mult pt k e micuta si acum la varsta asta treci mai greu prin probleme sentimentale.
bine nici eu nu sunt f mare dar probabil dezamagirile vietii m-au facut sa fiu asa.
eu te sustin in orice decizie ai lua dar cred ca trebuie sa cantaresti lucrurile f bine si sa incerci sa vezi ce-i mai bine pt tine k pana la urma ca sa poti castiga in viata asta trebuie sa fii si egoist si sa te gandesti mai intai la tine si dupa aceea la ceilalti chiar daca e vorba de familia ta.
eu una zic ca ai gresit intrebarea:"EU SAU TOT EU?"deci eu sunt de parere ca tu contezi in primul rand si mama ta o sa inteleaga in cele din urma pt nu cred ca vrea sa-si piarda si a doua fiica tinand cont ca tu ai fost mai apropiata de familie.
si mama mea e mai ciudata dar eu incerc s-o inteleg pana la limita bunului simt pt k totusi si eu sunt o persoana si am dreptul la opinia personala si la decizia mea.intr-un fel pot spune ca si mama mea isi impune punctul de vedere dar eu sunt genul de persoana care nu poate tacea si dau drumul la replica pana o conving k de fapt nu are dreptate chit ca asta poate dura saptamani intregi.
perseverenta uneori isi spune cuvantul...
te pup si sper sa mai vb si sa tinem legatura -
Imi pare foarte rau.Ma crezi ca aceleasi lucuri mi le zice si mama mie? La un moment dat cand trebuia sa ma duc sa ma inlatnesc cu el,mi-a zis ca imi da 100$ daca nu ma duc la intalnire,si il las sa astepte acolo ca oricum e un haios si un coate-goale.
acum o luna prietenul meu mi-a facut cadou o verigheta din aur.de fapt a cumparat 2 una pt mine una pt el.cand eram cu el o purtam,cand ajungeam acasa o scoteam..ca sa nu vada mama..si tot facand asa bineinteles ca am pierdut-o,si pe el l-am mintit ca mi s-a furat.
Fostul tau prieten a fost slab,asa cum sunt eu acum.Dar sper sa nu ma despart de el.in fiecare noapte inainte sa dorm ma rog la D-zeu sa faca ceva si pt noi,sa o faca pe mama sa inteleaga ca eu nu pot fii cu altcineva decat cu el,si el doar cu mine.nu e un capriciu,nu e un moft..nu ma ambitionez doar pt ca vreau un lucru interzis.doar pe el il vreau..
nu vreau ca el sa fie pt mine o amintire dulce-amara.nu vreau sa plang si sa mi-l imaginez impreuna cu alta poate,si mi-ar fii sila de alt barbat.
sper sa fie totusi si pt tine bine alexandra..poate exista cale de intoarcere.. -
asta este marea mea problema cred roxana.nu pot fii egoista fatza de persoanele pe care le iubesc.de fapt nu vreau sa ranesc pe nimeni.
ma simt vinovata cand sunt cu el,ma simt vinovata ca tac atunci cand mama il 'subestimeaza'.
sper sa se rezolve totul alexandra,multumesc mult pt urarile de bine si pt sfaturile voastre -
Nu am mai plans de mult si acum simt ocazia sa ma descarc. Crede-ma ca fara el nu va fi niciodata perfect, doar ca el candva m-a parasit pt parinti lui. Dumnezeu m-a ajutat sa trec peste asta si mi-a scos in cale un om extraordinar. Un om care ma iubeste din tot sufletul. Sincer mi-as dori enorm sa-l pot iubi cu adevarat, dar din pacate dragostea adevarata nu o intalnesti decat o singura data in viata. Il iubesc, dar e o altfel de iubire, bazata pe respect.
Crede-ma ca am momente in care nu stiu nici eu in ce parte sa o iau. E destul de greu sa ajungi la rascruce de drumuri. Si totusi pur si simplu nu pot sa dau cu piciorul nici la anii petrecuti alaturi de sotul meu.