Decizia de a te marita!
-
0 0Cum se ia aceasta decizie??..
Cum ati luat-o voi? sau ce parere aveti?
Eu una oricat as sta sa ma gandesc.. gandesc ..din ce in ce mai mult si nu stiu ce sa mai cred! Azi zic ca da..maine parca nu sunt sigura!
Cum oare o fi reusit mama ,de ex, sa se marite cu tata dupa o luna ?? si sa fie fericita pana acum.
E un secret la mijloc?.. criterii?.. sau noroc? -
asta sigur depinde de soarta fiecaruia si de modul in care profita de sansele oferite de viata.mama ta poate a suferit inainte si a decis sa intre intr-o relatie necunoscuta astfel luand-o de la capat sau poate s-a hotarat sa-si ia viata in maine cu cel pe care il iubeste.stii cum se zice "dragostea te orbeste". spre exemplu si parintii mei s-au casatorit dupa 3luni si le merg f bine impreuna
-
cum ce aduci?? vb despre maturi si il intrebi daca nu vrea sa se insoare
ii spui asa frumos: bey, si-asa nu te mai ia nimeni,
hai gata, cat crezi ca te mai tin asa, pe mancare si spalatul sosetelor, ha??
si sa vezi cum zice: da, sa traiti. 
acuma serios: ai o disc cu el despre dragostea voastra si vezi in ce ape se scalda , il intrebi cat crezi tu ca va dura relatia,,,,il iei asa prin inavluire,
ce tre sa te invat io? -
Si eu ma tot intreb asta si la inceput cineva a zis tare frumos ca-ti trebuie "noroc, curaj si compromisuri".
Eu am alta dilema - toata viata am crezut ca trebuie sa stii, ca nu trebuie sa rationezi prea mult ca strici...tot farmecul si acum ma surprind rationand, ceea ce, bineinteles ca intra in contradictie cu crezul meu de-o viata.
Si sunt destul de ametita...pt ca eu credeam ca voi sti.Pur si simplu.
Mda... -
eu cred ca stii daca vrei sa te mariti sau nu. dupa reactia pe care o ai cand te cere. daca prima reactie e de "groaza" (gen "hopa! ce spun acum?"), poate ca ar trebui sa te mai gandesti inainte de a te marita. daca, in schimb, raspunsul il dai din toata inima ("da"), fara sa stai pe ganduri...
indiferent cum ar fi, oricum mai tarziu te gandesti daca faci bine sau nu, daca e alegerea corecta, etc. e normal, e frica de nou, poate de esec...
eu ma marit la anul. i-am spus din toata inima "da", fara sa stau pe ganduri. n-am nici un dubiu ca-l iubesc si ma vad la pensie plimbandu-ne de mana
. asa sunt de indragostita... dar, pe de alta parte, am impresia ca e prea mult pentru mine, ca imbatranesc parca inainte de vreme. eu inca ma simt copil (varsta spune altceva
, am 26 de ani, ce naiba), nu ma vad "doamna"...