FRICA
-
0 0Buna, sunt noua pe forum, desi va citesc de ceva timp nu v-am mai scris pana acum. Poate ma puteti ajuta. Cred ca am o problema de natura psihologica ... nu pot cauta ajutor de specialitate pt ca nu am nici timp, presupun ca e si destul de scump si nici incredere nu as avea.
Problema mea e ca imi e frica ... aproape constant. Imi e teama sa nu fiu concediata, de cate ori ma cheama seful la el simt cum ma cuprinde panica , de cate ori se anunta o sedinta la fel. Mi-e teama sa nu fiu parasita. Am un prieten de vre-o 2 luni daca il sun si nu raspunde imediat incepe sa-mi bata inima ma gandesc ca e cu alta. Daca ma suna el pe neasteptate iara ma sperii cred ca o sa-mi spuna ca s-a terminat. Acasa, daca sunt singura si suna cineva la usa ma cuprinde teama, mi-e frica aproape si sa ma uit pe vizor ... daca ma suna o persoana pe care nu o recunosc imediat la fel imediat ma gandesc ca o sa primesc o veste proasta, ca s-a intamplat ceva rau.... Nu stiu ce exemple sa va mai dau dar am o stare permanenta de teama, inca din liceu eram teribil de speriata sa nu ma asculte, sa nu iau nota mica ... lista poate continua la nesfarsit. Nu inteleg de ce sunt asa, nu am avut traume in copilarie, familia mea e ok ... nu imi explic ce se intampla cu mine. Uneori ma trezesc in mijlocul noptii lac de apa si gafaind, si cuprinsa de panica ... fara un motiv anume ... parca sunt in asteptare sa se intample ceva groaznic... mai este cineva in situatia mea ? ma puteti ajuta va rog ...? -
Angela,
TREBUIE sa mergi la un medic.
Noi nu putem sa-ti spunem decat sa capeti mai multa incredere in tine (dar CUM tot un medic e capabil sa-ti spuna), sa fii mai optimista, bla-bla, chestii generale.
Si astea nu te pot ajuta prea mult.
Trebuie descoperita cauza si asta nu e usor. Stiu ca la un medic specializat e scump dar...nu sta asa! -
Totusi ... mai stiti persoane in situatia mea care si-au capatat normalitatea ? Dupa vizite la psiholog sau in alt fel ? Ma gandeam ca poate o solutie ar fi sa schimb zona, sa stau undeva la munte sau la tara unde nu sunt masini, atata agitatie si zgomot ... la psiholog mi-ar fi foarte, foarte greu sa merg
-
Eu cred ca esti foarte emotiva, fenomen care nu este grav si pe care il depasesti daca incerci sa iti impui, totul vine de la creier, spune-ti zilnic in gand ca esti puternica, ca nu ai furat nimic de la nimeni si iar ca esti puternica si tot asa, la un moment dat vei spune zambind aceste propozitii si vei prinde curaj.Cred ca cei dragi tie nu au reusit pana acum sa te faca sa fi puternica, probabil ca ai avut esecuri in care nimeni nu ti-a aratat ca ele veneau din vina altor piese, ci nu din vina ta. Cei din jur contribuie foarte mult la formarea personalitatii noastre. Dar te sfatuiesc sa ne consideri amici pe noi, vom fi alaturi de tine, iar tu acum stiind acest lucru gata, treci la treaba si gandeste doar pozitiv, considera ca doar lucruri pozitive ti se vor intampla, si vei vedea ca asa va fi, daca vei emana energie pozitiva atunci si tu vei primi tot energie pozitiva, se spune ca si negrul in urma unui deces al unei fiinte dragi nu este indicat sufletului caci te incarca negativ, nimeni nu spune sa porti rosu daca sufletul nu te lasa dar nici sa iti intuneci orizontul total nu e bine pentru psihic. Astept vesti de la tine caci merita sa fi optimista. Te sarut si numai bine.
-
Da, eu am o prietena in Deva, o fosta colega de liceu, care a avut aceleasi probleme si noi, cateva colege am reusit sa ii modelam o noua personalitate, dar asta pentru ca de fiecare data cand vedeam ceva minunat la ea, ii aratam de ce e in stare si ea a observat ca este intr-adevar asa. Plus ca bunica mea avea o vorba: daca nu am furat de la nimeni de ca sa am frica? Tot dansa spunea ca frica sa le fie celor care omoara sau fura. Deci te rog paseste cu ganguri pozitive si vei vedea ca nu vei mai avea probleme.
-
Trebuie sa impartasesc experienta mea. nu trebuie confundata frica, cu atacul de panica. una e sa-ti fie frica de a fi ascultat la scoala, sau de un examen, si alta e sa ai atac de panica. mie nu prea imi era frica sa fiu acultata la ore sau de lucrari (aveam doar 2 materii in lic care ma omorau). iar faptul ca exista un anumit stres, nu face altceva decat sa se secrete adrenalina si sa te concentrezi mai bine. Atacul de panica se manifesta altfel. e ca si cum ti-ar fi frica de ceva in permanenta. de multe ori ceva-ul nici macar nu este perfect perceput.atacurile de panica sunt date de dereglarea organismului, care secreta adrenalina non stop, percepand orice ca pe o amenintare. de regula, dereglarea se produce din cauza eforturilor intelectuale de durata, mai ales daca organismul nu e sustinut cu calciu si magneziu. eu de ex am facut gresala sa fac exces de pastile de memorie. si am avut de suferit.totodata invatul 6-23, fara pauze, a fost fatal.Nu am avut atacuri de panica pana prin anul 2 de facultate, cand am evut exam ingrozitoare si se putea pune problema acumularii de credite neluate si evident repetarea anului.
cum se combate:
1. se iau multiminerale, si alte suplimente nutritive (pe baza de miere, propolis, catina), dar NU in exces.
2. se face o autoeducare, in sensul ca trebuie sa ne autoconvingem ca teama e nefondata. de cate ori incepe atacul trebuie stat si gandit: chestia asta nu se poate intampla, chestia asta nu exista, chestia asta oricum si daca se intampla nu ma omoara.
3. ma gandesc ce as fi facut daca as fi avut un copil, si ar fi trebuit sa fiu puternica pt el. copilul trebuie sa se bazeze pe mama, iar mama trebuie sa fie puterica pt copilul ei. nu va ganditi ca aveti 16 ani, unele au copii la varsta asta, si trebuie sa reziste.
4. evitati neplacerile, enervati-va cat mai rar, pt a nu stimula excesul de adrenalina.
uneori poate dura ani recuperarea, dar functioneaza. va spun din proprie experienta. -
Iti recomand un film: "The Edge" cu Anthony Hopkins. O sa inveti.
Un lucru bun este ca STII de ce iti este frica. In primul rand evita filmele de groaza. In cel de-al doilea rand un avantaj al tau este ca ITI DAI SEAMA de ce se poate intampla. Partea haioasa e ca imaginatia catre nenorociri este mai mare decat ratiunea. Si acolo trebuie sa umblii.
Adica, iti dai seama de pericole si de ce s-ar putea intampla. Opreste-te acolo. Apoi fa o estimare a riscului.
Hai sa luam povestea cu agresorul:
Care e probabilitatea ca cel de la usa este un agresor?
Cum estimezi asta? Din trecut, caci n-ai alte date.
1. Deci, de cate ori s-a intamplat ca cel de la usa sa fie un agresor?
2. De cate ori s-au intamplat evenimente de astea la tine in bloc? Dar la tine pe strada? Dar in cartier, de care tu sa stii. Sa zicem ca tu stii de 3 in viata ta. Urmatoarea este: care sunt similaritatile intre tine si persoanele agresate etc, etc, FACI ANALIZA si daca rezulta un risc mai mic de 0.1%, te duci si deschizi
3. Sa zicem ca-i o persoana la usa pe care n-o cunosti. Well, ai vizorul. Nu te poate impusca prin usa. Nimeni nu-i atat de nebun sa faca asta. De ce ar face-o?
4. Daca tu ai fi agresor, catre cine ti-ai indrepta atentia si in ce perioada a zilei?
Sa luam telefonul cu vesti proaste?
Okay. In general cand telefonul suna, CINEVA ARE NEVOIE DE TINE. Altfel n-ar suna. In 98 de cazuri dintr-o suta.
Sa zicem ca cineva a avut un accident. Ei bine, nici mie nu-mi place sa aud asa ceva, dar daca se intampla, as vrea sa stiu cat mai repede, in plus daca ma suna cineva sa-mi spuna asa ceva, nu asteapta ca eu sa plang la telefon, ci sa ajut cu ceva.
Necazurile se intampla INDIFERENT daca raspundem la telefon sau nu. Si in fond, sunt lucruri cu care TREBUIE sa traim, altele pe care le putem schimba. Le iei asa cum sunt si-ti indrepti atentia catre cele pe care vrei sa le schimbi. celelalte se intampla fara ca tu sa le poti controla oricum. degeaba iti consumi energia pe ele.
am avut un prieten cu care am facut scoala generala impreuna, apoi am fost amandoi la bobocu'. el a intrat, la mine s-a desco[erit ca am falsificat semnatura mamei (era nevoie de acordul parintilor).
A murit intr-un accident stupid, o greseala de operator de control al zborului. cica ultimele cuvinte au fost: "shit. i'll see you guys later". nu intrunea conditiile necesare de catapultare.
Un alt sfat, dupa estimari, chiar cu un grad mai mare de risk, "face the fucking fear". imi era mai teama sa merg cu motocicleta decat cu masina. acum am descoperit poezia. imi era mai teama sa atac cu viteza o curba la dreapta decat una la stanga, acum sunt un as al curbie la dreapta. descopera de ce ti-e frica si acopera-te.
zici ca nu e din din cauza parintilor. eu zic ca din cauza asta este. ai fost prea cocolosita, prea protejata, prea speriata in adolescenta. a venit timpul sa-ti estimezi riscurile si sa iei decizia in consecinta care e urmatoarea ta miscare cand suna cineva la usa. deci, o sa devi normala, dar trebuie sa lupti cu tine pentru asta. adica atunci cand te cheama seful, te gandesti daca ar avea motive sa te dea afara. si chiar daca nu esti vinovata, nu-i sfarsitul lumii. viata e frumoasa. atata timp cat nu te omoara nimeni, ai sperante si variante, garla. am ramas fara slujba de 4 ori pana acum. sunt constient ca nu din cauza mea. adica am facut tot ce am putut sa-mi fac viata si mediul in care lucrez mai frumoasa. deci n-a depins de mine concedierea. so? n-am murit, ci iubesc viata mai mult decat oricand -
Cea mai buna solutie pentru a scapa de problema este sa te duci la un psihoterapeut. O sedinta costa cam 600.000 lei, dar poti apela si la medicul de familie care poate sa-ti faca o trimitere catre un cabinet de stat. Simptomele tale arat clar o anxietate extrem de puternica. In general, cauzele nu sunt constientizate si acestea nu pot fi determinate decat cu ajutorul unui psihoterapeut. Din momentul in care vei constientiza cauza, te vei putea simti mai bine...
Am o prietena care a trecut timp de sase luni sau mai mult prin aceleasi stari. In cele din urma a depistat motivul: se simtea vinovata de moartea pisicii ei
De aici au pornit toate starile de anxietate. Dupa ce si-a dat seama ca toate pornesc de la acea pisica, s-a linistit. -
este la "Sanatate" un subiect pe tema "atacuri de panica...again" parca.Cauta-l si citeste-l pentru ca sunt multe in situatia ta.Anul trecut am avut o perioada f haioasa si cu atacuri de panica ingrozitoare.Am acceptat imediat ajutor si nu mi-a fost rusine sa spun ca am facut psihoterapie si am luat si antidepresive .Am acceptat ajutor imediat ce am simtit ca e ceva in neregula si am revenit repede la normal.Medicul de familie mi-a dat trimiteri catre neuro-psihiatrie si de acolo un psiholog cu care m-am inteles bine.Medicamente iau in ultima instanta pentru ca nu prea sunt adepta lor,insa trebuie sa constientizezi faptul ca aceste sentimente de frica,de panica sunt induse si de unele dereglari hormonale de exemplu,care pot fi rezolvate prin administrarea de medicamente.la mine s-au vazut efectele.
-
o vorba spune"de ce iti este frica de aia nu scapi"
ti-e frica sa nu iti pierzi serviciul....ok.daca il pierzi ce se intampla?sa gasesti unul mai bun sau deloc.crezi ca vei muri de foame?
ai vazut cazul celui care in ziua in care a intrat in somaj a devenit f bogat castigand la loto?
tu pui raul inainte dar uiti ca exista si partea buna.
trebuie sa ai mai multa incredere in dumnezeu si in tine.
asa cum intr-un accident de avion jum. se duc iar jum. raman ...de ce tu nu poti face dintre cei alesi sa traiasca?cu ce esti tu mai prejos?
Dumnezeu nu are criteriile noastre..bogat, sarac, frumos, destept,etc...el ne "alege" dupa gradul de incredere si iubire pe care il avem in suflet. -
Draga mea,
Este un serial "Lost" care ruleaza acum pe TVR1 , in care se urmareste viata de zi cu zi a supravietuitorilor unui accident aviatic . Avionul s-a prabusit pe o insula pustie . Si cand toata lumea era floricica din cauza situatiei si a socului , un singur om era calm . Intrebat cum de poate ramane atat de stapan pe sine a raspuns :"Intotdeauna ii dau panicii 5 secunde sa ma stapaneasca . Dupa aceea respir adanc , si eu sunt stapanul." E un exercitiu bun , si eu il fac uneori. -
Am avut si eu niste probleme asemanatoare (parca nu chiar atat de grave) si iti pot recomanda ceaiul de sunatoare - baut o perioada...o luna - nu am o perioada exacta...Este calmant. Trebuie sa bei zilnic si neindulcit, o cana macar. Ai sa spui poate ca nu ai nevoie de calmante dar ce spui tu este o anxietate generalizata cu accese de panica si asta nu cred ca se intampla decat persoanelor aflate intr-o stare de excitabilitate nervoasa pronuntata...si asta poate avea de asemenea diverse cauze. Cel mai bine este sa consulti un specialist - nu costa mult! Te duci la medicul de famile si ceri trimitere la neuro-psihiatrie...ca probabil un psihoterapeut tot acolo te va trimite pt inceput. Este f bine ca ai constientizat ca ai o problema dar sa nu te transformi in propriul tau obiect de studiu si in felul asta sa-ti amplifici problemele - concentrandu-te mai mult asupra lor decat asupra solutiilor. Poate te-ar ajuta sa practici o metoda de meditatie si gimnastica asiatica...Qi-quong-ul de exemplu, printre altele, echilibreaza energiile. Si bineinteles, FFF important este sa refuzi sa mai formulezi ganduri negative, sa-ti impui sa gandesti POZITIV - despre orice si in orice situatie....pentru ca si binele si raul sunt relative! Tu trebuie sa cauti si sa retii binele, "jumatatea plina a paharului"!