Il urasc, dar inca il mai iubesc

  •  
    • 7 mesaje
    12 Sep 2002, 16:52
    0 0
    Bine v-am gasit. Sunt convinsa ca imi va fi bine printre voi. Nu ca as duce lipsa de amice, dar noi femeile nu ne mai saturam vorbind, nu-i asa. Adica pana nu intoarcem noi pe toate fetele o problema, pana nu o disecam, nu o "spargem" si o lipim altfel decat era, nu ne simtim bine.
    Problema mea, nu stiu daca mai este chiar o problema. As tinde sa cred ca da, din moment ce ma mai framanta. Dar sa o i-au cu inceputul.
    In urma cu aproape trei ani am cunoscut un coleg de servici de care m-am indragostit. Si el parea la fel, poate chiar era.
    Dupa mai bine de jumatate de an am aflat ca este insurat si nu despartit de sotie, asa cum imi spusese mie. Nu are sens sa ve spun ca "s-a prabusit cerul pe mine", am trecut peste asta, cu greu, dar l-am acceptat pentru ca il iubeam si pentru ca am fost naiva sa cred ca mai este casatorit doar pentru copil. Sunt oarecum impacata cu mine pentru ca nu am fost atat de egoista incat sa pun stapanire pe el. Eu era aceea care ii aduceam aminte ca are familie, ca baiatul are nevoie de el ca tata.
    Am trecut peste multe, egoism, indiferenta la problemele mele, perioade de neatentie, etc. Ma intreb si acum de ce am acceptat atatea din partea lui. Cred ca imi era frica sa raman singura, desi am ajuns la 31 de ani si tot de genul acesta de singuratate am parte.
    Ne-am despartit de multe ori, fara motiv, pur si simplu nu mai dadea semne de viata, iar daca il cautam raspunsul era stas "vorbim maine". L-am primit de tot atatea ori, chiar si cand am vazut ca isi facea "ochi dulci" cu colega mea de birou.
    Dar asta nu este tot. Dupa o alta despartire, de data aceasta de doua luni, pe 1 mai a venit la mine si mi-a cazut in genunchi cerandu-mi iertare si spunandu-mi ca sunt singura femeie din viata lui, ca pe mine ma iubeste, ca nu se mai culca cu alta, bla, bla, bla. Desi creierasul imi spunea ca minte, inima l-a crezut. Si, surpriza! La o saptamana il vad cu o colega de serviciu plecand spre casa si atunci am inteles ca au o relatie. Intuitia, bat-o vina. Culmea tupeului, a doua zi m-a sunat sa mergem impreuna acasa, iar eu am jucat teatru, adica m-am purtat ca si cand nu stiam nimic. Am uitat sa va spun ca el nu ma vazu-se cu o zi inainte. Dupa ceva timp de cand am ajuns acasa, pentru ca el se purta ca si cand ar fi fost un amic (nu s-a facut comod, s-a asezat protocolar intr-un fotoliu, a refuzat sa mancam) m-am apropiat de el sa-l sarut si sa-l mangai. Nu ma certati, dar trebuia sa stiu daca intuitia mea era buna sau nu. Mi-a raspuns cu un sarut din varful buzelor si atunci m-am dezlantuit. Mai bine zis i-am replicat ca sarutarile date de individa, cu o zi inainte, ii erau prea proaspete in meorie si de aceea nu accepta atingerile mele. Cred ca v-ati dat seama ca nu a acceptat sa vorbim, ci pur si simplu mi-a spus ca il doare capul si ca "vorbim maine". Oare unde mai auzise eu asta?
    Cred ca marea gresala a fost atunci cand am pus pe o hartie ceea ce vroiam sa-i spun, ceea ce simteam pentru el. Nu i-am dat imediat scrisoarea. M-am lasat in voia soartei. Mai bine zis, am umblat cu scrisoarea cateva zile in geanta, pana cand ne-am intalnit. Reactii, ha!
    Si nu m-am oprit aici. Individa cu care este cuplat acum este o tipa de varsta lui (45 ani), divortata si cu doi copii. Erau zile cand nu mergea cu el cu masina la serviciu (am uitat sa va spun ca stam in acelasi cartier, eu mai departe de ei) si mergea cu mine si cu o Marta, colega si prietena careia ii spusesem totul, cu masina acesteia. Ne-a vazut de multe ori impreuna, prima data s-a innegrit la fata, si sunt sigura ca mereu era cu frica sa nu rabufnesc. Pana intr-o zi cand am inceput atacul.
    Intr-o zi, cand "am cules-o" pe tipa de colt de strada - il astepta - m-am intalnit cu el in lift si de fata mai era si Marta, si i-am spus sa nu fie suparat ca i-am furat placearea de a merge cu iubita la serviciu, dar ne-a fost mila de ea ca il astepta ca un catel la coltul strazii. L-am lasat fara replica, adica n-a mai fost in stare decat sa "zambeasca".
    In alta zi i-am spus tipei, care o saptamana mersese cu noi, "se cunoaste ca ti-a venit iubitul
  •  
    • 193 mesaje
    12 Sep 2002, 17:08
    0 0
    Ceea ce feci tu acum este o copilarie...dupa cum imi dau seama el nu te iubeste ...sau poate gresesc eu..dar chiar daca te-ar iubi,este clar ca nu te iubste cu adevarat.
    Si mai cred ca iti place sa-ti faci singura rau....
    Stiu ca nu e bine,dar de ce nu incerci sa-l faci putin gelos,sa iesi si tu cu cineva ,sa te vada....sa vezi cum reactioneaza.
    Cel mai bine ar fi sa-l uiti si sa-ti gasesti pe cineva care sa merite iubirea ta.
    Stiu ca e greu ...dar decat sa fii folosita..chiar daca e un cuvant urat ...mai bine renunti.
    El este un tip instabil,nici el nu stie ce vrea...desi este la o varsta destul de inaintata...si nu poate decat sa-ti raneasca sentimentele.
    Acum ramane sa te gandesti foarte bine ..si sa-ti pui intrebarea ..daca merita sa suferi?
    Nu mi=o lua in nume de rau..eu doar mi-am spus parerea ..fara nici o intentie.
    Ai grija.
  •  
    • 424 mesaje
    12 Sep 2002, 19:08
    0 0
    Eu cred ca lui ii trebuia doar o frumusica tanara pe brat sa-si reafirme masculinitatea, sau stiu eu ce.
    Nu-ti risipi tineretea cu asemenea fraier. Da stiu, usor de spus mai greu de realizat, deseori nu tu alegi pe cine iubesti, dragostea te alege pe tine.
    Sper ca te-a ajutat sa te descari aici pe forum, si sa stii ca nu esti singura care s-a trezit in asemenea incurcaturi, greseli mai face omul, dar ar fii bine sa nu le repetam.
    Tine capul sus si da-i pace ca nu merita!
  •  
    • 208 mesaje
    12 Sep 2002, 23:48
    0 0
    draga mea, scuza-ma ca ma bag si eu aici in vorba , avand in vedere ca nu am decat 20 ani si probabil nu am atata experienta ca voi, dar ...ma gandeam si eu asa...la 45 de ani ai lui, din cate stiu eu de prin reviste si de pe la psihologi, el simte ca imbatraneste de asta isi cauta amante. tu nu ai bagat de seama cu cate umbla el? si nu te-ai intrebat de ce fuge din floare in floare la varsta lui, insurat si cu un copil? din cate ai zis tu el are (sau a avut) cam 4 amante, in afara de tine...totusi sunt cam multe... ori nu stie ce vrea, ori vrea sa se simta iar ca la 17-18 ani cand avea azi o fata maine alta, numai ca in situatia lui nu mi se pare normal sa faca asa ceva. tu esti tanara, iti poti gasi un barbat care sa te iubeasca si sa te respecte asa cum meriti. eu cred ca cel mai bine ar fi sa te indepartezi usor ,dar sigur,de el. am dat si eu cu parerea, sper sa nu te superi pe mine. e cel mai bine pt tine, pt ca la modul in care te consumi din cauza lui ai sa ajungi mai devreme sau mai tarziu la o depresie de toata "frumusetea" si asta nu e prea bine...
  •  
    • 7 mesaje
    13 Sep 2002, 12:07
    0 0
    Fetelor, multumesc pentru incurajari. Cred ca nu mi s-a transmis tot mesajul, asa ca mai jos o sa continui. Aveti dreptate ca trebuie sa-l uit, desi este mai greu, avand in vedere ca ne vedem zilnic. Si acum ma surprind ca ma uit dupa masina lui, ca formez numarul lui de mobil, in loc de cel al unei prietene.
    Chestia cu "la bratul altcuiva" s-a intamplat, si nu premeditat, si nu doar o data. Reactia lui a fost a unui om gelos. Adica a doua zi a avut grija sa ne intalnim si sa ma intrebe ce mai fac, daca nu sunt prea obosita din cauza zilei de ieri, ca am prieteni cu masini scumpe, etc. Si sa stiti ca am lasat deoparte subiectivismul, tocmai pentru ca am nevoie sa ma vindec de el. Mi-ati spun ca el nu a vrut decat o tipa tinerica si frumusica. Am uitat sa va spun ca, desi eu ma consider TANARA - cam la 24 de ani- nu am un corp de model, ci din contra sunt un pic cam plinuta. Norocul meu ca sunt inalta.
    Nu vreau sa-i iau apararea, dar stiu ca, in felul lui egoist, m-a iubit, altfel nu stateam atata timp cu el. Si pana anul trecut cand a fost primul incident cu colega mea de birou, nu s-a intamplat nimic care sa-mi dea de banuit.
    Nu vreau sa arunc toata vina asupra lui, pentru ca stiu ca si eu am facut greseli. Mai bine zis am renuntat sa mai fiu tot timpul toleranta, sa-i accept fiecare scuza si fiecare toana. Iar marea gresala a fost aceea ca nu am cerut mai mult, ca, dupa ce am aflat ca este casatorit, am renuntat la pretentiile mele in favoarea copilului. Aflasem intamplator ca intre el si sotie nu mai este decat certificatul de casatorie si vroiam ca intr-un fel, acel copil sa nu-i simta prea mult lipsa de acasa. Imi inchipuiam ca o situatie tensionata tot era in acea familie.
    Oricum pentru mine, tipul este o total contradictoriu. Pe de o parte aprecia faptul ca sunt independenta, ca ma descurc singura si nu accept asa usor ajutor, iar, pe de alta parte nu suporta toate astea. Nu sunt atat de naiva incat sa cred ca barbatii vor langa ei femei independente, dar...
    O sa va continui povestea si as vrea sa stiu daca am gresit sau nu ca m-am purtat asa.
    "In alta zi i-am spus tipei, care o saptamana mersese cu noi, "se cunoaste ca ti-a venit iubitul din concediu ca azi ne-ai parasit". Reactia, imediat m-a sunat el sa ma intrebe, mieros, ce mai fac, cum o mai duc, daca as accepta sa bem o cafea impreuna, etc. Nu va mai spun ce misto-uri a primit de la mine. Altadata m-am legat mai urat de ea, am facut pe lupul moralist. Am vazut-o pe ea si pe o alta colega de serviciu asteptand-o pe Marta sa coboare la masina si am intrebat-o mirata ce s-a intamplat de merge cu noi si nu cu el, ca nu este frumos ce-i face ca ar trebuie certat, etc. Si m-as fi oprit aici, dar tipa mi-a replicat ca il lasa si altora, moment in care cu zambetul pe buze i-am spus ca este normal, ea ca amanta trebuie sa inteleaga ca pe primul loc pentru el sunt sotia si copilul, apoi parintii si undeva la final ea. Stiu, stiu ca am gresit. Oare? Mai aud si voci acre ma aproba?
    Ei una peste alta, tipul a incercat sa-si faca intrarea la mine in casa, l-am refuzat de fiecare data.
    Ma doare cand ii vad impreuna, pentru ca nu trebuie sa ma ascund il si urasc, dar il si iubesc. Am inceput sa ies cu colegii de serviciu la "o bere", cu amicele la o sueta, pentru ca nu vreau sa stau intre patru pereti si sa-mi plang de mila.
    De fapt, cred ca asta m-a tinut tare. Dar cu toate astea, atunci cand vine seara incepe durerea. Orgoliul meu calcat in picioare, singuratatea, amandoua, nu stiu, dar este greu."
    Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea, daca aveti niste remedii prin care sa-mi treaca de tot, vreau sa le aud. Va pup pe toate.
  •  
    • 418 mesaje
    13 Sep 2002, 12:11
    0 0
    Tebuie sa ma bag si eu in vorba ca-i musai. Nu pot sa tac: va inselati, daca aveti impresia ca "nu alegi pe cine sa iubesti ci dragostea te alege".

    Sa te-ndragostesti e una, ca te paleste atractia fizica de nu mai stii bine pe unde mergi si te uiti dupa el luuuung...
    Dar daca dupa ce trece atractia fizica si vezi ca el e un mitocan, nu poti sa-l iubesti. Poti doar sa-ti inchipui ca-l iubesti, confundand atractia de care nu poti scapa cu iubirea.

    Dar sa-l iubesti..... asta deja e alta poveste... Asta inseamna sa constientizezi ca il iubesti fiindca ai remarcat ce om minunatt e, ce mult te respecta, te protejeaza... Iar tu vrei sa-i daruiesti ce ai mai bun, vrei sa fii doar cu el, vrei sa imparti totul cu el, vrei sa il respecti, sa-l asculti, sa-l intelegi, sa-l sprijini, sa-l cunosti, sa-ti dai osteneala sa-l cunosti, sa-l faci fericit, sa-i afli nevoile, visurile..... Iar el asemeanea.....in ceea ce te priveste. Asta e iubirea dragelor.

    Ei bine eu v-as recomanda o carte, ce se numeste "Arta iubirii", dar nu mai stiu autorul cum se numeste. Promit sa va spun luni.
    E o carte destul de grea si nu se compara cu " Barbatii vin de pe Marte, femeile de pe Venus", care......in afara de faptul ca are o teorie oarecum interesanta si inedita privind natura cerebrala a barbatilor si cea mai mult intuitiva si sentimentala a femeilor.....o consider o jignire adusa inteligentei mele. Ma scarbeste cu toate exprimarile acelea " mura in gura" si cu dialogurile acelea simpliste care incearca sa redea ceea ce tocmai a spus autorul in termeni abstracti. Si repeta o idee de cate 4-5 ori, ca poate suntem cretini, nu intelegem si tre' musai sa pricepem daca zice acelasi lucru in 7 nuante.
    Bleah..... pe mine m-a dezgustat. Are idei interesante pe alocuri dar..........e jalnica. De fapt toate din seria asta ( vezi " Marte si Venus in dormitor).
  •  
    • 418 mesaje
    13 Sep 2002, 12:25
    0 0
    Bun venit, Costinela!!!! Eu sunt o vorbareata fara pereche asa ca sunt de acord ca noi, femeile, nu ne mai saturam vorbind.
  •  
    • 45 mesaje
    13 Sep 2002, 12:59
    0 0
    Costinela, ma bag si eu in vorba. Parerea mea este ca nu ea e vinovata, ci el, care inteleg ca te-a mintit. Deci daca poti sa-i faci lui mici mizerii, e OK (e doar parerea mea). Ea poate ca trece prin acelasi cosmar prin care ai trecut si tu. Iti tin pumnii sa-l uiti, sa-l lasi in urma si sa-ti continui viata.
  •  
    • 424 mesaje
    13 Sep 2002, 13:45
    0 0
    Costinela, nu ma supara! Ce vrei sa spui ca din cauza ca esti mai plinutza nu poti fii frumusica? Eu pun pariu ca esti mortala.
    Cred ca din cauza lipsei asteia de increderere pe sine l-ai lasat sa se poarte nasol cu tine atata timp.
    Tine minte: esti tanara, esti frumoasa, si fentele picante cu care l-ai tot shicanit pe dansu' si pe amantesa lui ne face sa intelegem ca ai si un umor aparte.
    Te pup
    Eloise
  •  
    • 418 mesaje
    13 Sep 2002, 13:51
    0 0
    Subscriu la parerea lui Balbrich!
    Vezi-ti de viata ta. Nu merita sa-l iubesti. Iar indragosteala da-o naibii ca trece.Gaseste altul mai bun, mai frumos, mai tanar...si ce-i mai important unul pentru care tu sa fii "singura", nu un fustangiu ca asta.

    Ce? S-au sfarsit barbatii? E lumea plina, iar unii sunt chiar minunati , dar stau in coltul lor ca sunt prea fini, prea gentelmeni ca sa tabare pe o femeie ca toti ceilalti mitocani. Pe aia sa-i ochesti, iei in vizor, vezi ce le poate capul, in primul rand(adica daca sunt isteti)si treci la atac, dar subtil si cu eleganta.

    Succes!!!! Si pupici.
  •  
    • 172 mesaje
    13 Sep 2002, 15:21
    0 0
    Draga mea,acest om nu te merita,asa ca nu iti mai pierde timpul cu el.Scoateti-l din suflet.

    Sunt sigura ca undeva......te asteapta barbatul din visele tale.
  •  
    • 1 mesaje
    15 Apr 2005, 21:31
    0 0
    draga mea, la fel am fost si eu.

    ai sa iti dai seama ca sunt copilarii si in final ai sa razi de aceste aventuri.
    POVESTE MEA DIFERA DE A TA, DE MICA AM SUFERIT DUPA UN BAIAT,MI-A PLACUT DE EL 5 ANI,dar acum am intalnit pe cineva care nu ma face sa plang asa cum am facut dupa acel baiat.
    TOT CE CONTEAZA E SA FI SI TU PUTIN MAI'smehera' si ai sa vezi ca va fi bine si vei gasi raspuns la toate intrebarile pe masura ce trece timpul.
    te pup pa-pa
  •  
    • 475 mesaje
    15 Apr 2005, 22:56
    0 0
    Costinela,

    Am trecut putin prin viata asta. Iti faci rau singura, vezi-ti de drumul tau ca omul nu-i de calitate.
    N-a fost iubire daca a stat cu tine, a fost altceva.
    Ai impresia ca ai 31 de ani, nu-i un capat de lume asta, sa vezi cum o sa privesti lucrurile peste 5-10 ani! Atunci o sa realizezi cat de multe poti face la o varsta asa frumoasa. El a profitat doar de anii tai frumosi.
    Incearaca sa te desprinzi de povestea asta, ocupa-te de tine, fa sport, citeste o revista buna, fa-te frumoasa.
    Priveste in jurul tau si ofera-ti libertatea de a cunoaste si alte persoane. Atata timp cat te vei "lega" de aceasta relatie nu vei reusi nimic, vei pierde cei mai frumosi ani. Sa nu regreti!
  •  
    • 49 mesaje
    15 Apr 2005, 23:08
    0 0
    Doamne de ce mi-ai dat sa cunosc atatea c.urve si atatia c. urvari !?
    OAMENI DE CEA MAI JOASA SPETA !!!!!!
    Subiectul este vechi si totusi recent...

    Se traieste in haita,femei si barnati care cauta doar sex si senzatii tari...

    Familia este un motiv de sclavie, sotia este o femeie haioasa si inapoiata... iar destrabalarea este ridicata la nivel de arta...

    Barbatul este zeul pt care se lupta femeile cu disperare...

    A innebunit lupul sau lupoaicele!?