Ciudat....
-
0 0Buna evelor, am si o mare problema.... In ultima perioada nu prea ma mai inteleg cu prietenul meu, este clar ca tot ceea ce face ma nemultumeste, nu imi place etc,etc, intr-un cuvant sunt greu de multumit... Eu mi-am explicat acest fenomen, prin faptul ca probabil la nivel de subconstient nu mai pot aceepta anumite lucruri din viata lui. In ultima vreme si aic ma refer la un 1 an si ceva in viata lui au aparut diverse probleme, ok, l-am inteles i-am fost alaturi, sa zicem asa cat m-am priceput eu la acea perioada. Tin sa mentionez ca diferenta intre noi e de 11 ani, totul insa ae ok, adica el ma iubeste, stiu ca ar fi in stare sa sacrifice si sa faca orice pentru mine, dar sincer acest lucru chiar nu ma mai incalzeste cu nimic.
Sa povestesc un pic despre viata lui. Mama lui a murit acum un an si ceva ... acum sta cu sora in bucuresti, intr-un apartament inchiriat, eu nu prea o inghit pe ea, sentiment de altfel reciproc si din prima zi de cand ne-am intalnit....eu nu am fost de acord cand am auzit ca ea o sa se mute la el, ma rog, nu i-am spus nimik, ea a inceput sa-si faca aparitia pe la el, inca de acum 2 ani de zile, cand a inceput meditatiile pentru admitere la faculta...bun am acceptat gandindu-ma ca situatia va fi una temporala, dar a intervenit decesul mamei si asa ca ei stau si-n ziua de azi impreuna. Nu pot spune ca s-a schimbat atitudinea lui fata de mine, pentru ca eu tot am incercat de multe ori sa ne despartim dar el a facut tot posibilul sa ma convinga sa ramanem impreuna, ca situatia o sa se schimbe ,... cred ca va suna cunoscut , nu?
Problema mea e ca eu numai am rabdare... nici nu stiu ce vreau... daca il mai vreau pe el sau ar trebui sa-mi caut pe altcineva. de fiecare data cand imi pun aceasta intrebare, imi raspund da il vreau dar ca nu mai pot sa accept situatia asta,el nu prea ofera stabilitate,pare ca nu isi cladeste un viitor asa pentru sufletul lui, parca traieste pentru altii, tata, sora birou, si eu....
Nici nu stiu ce sa fac, sa ne despartim si sami caut pe cineva care sa-mi acorde atentia de care am eu nevoie, sa ma ajute in tot ceea ce fac... nu ca el nu ar fi facut-o pana acum insa in ultima perioada este foarte ciudat. Eu acum fara sa ma laud ,arat foarte bine, am destui pretendenti, unii chiar arata bine au potential si chiar am putea forma un cuplu fericit... dar cu actualul meu prieten cum ramane??? Va rog ajutati-ma macar sa-mi pun ordine in ganduri. Va urmaresc de ceva vreme si am vazut ca sfaturile voastre au ajutat multe persoane. -
Mie nu mi se pare ciudat decat faptul ca tu vrei ca el sa isi neglijeze sora, tatal si jobul pentru a te rasfata si ajuta pe tine.
In rest, e firesc (si foarte frumos) ca tragedia prin care a trecut familia lui sa ii faca pe membrii acesteia sa fie mai uniti ca niciodata.
Sa stii ca indiferent cat de mult iti displac problemele partenerilor, nu vei putea gasi unul complet lipsit de ele - adica unul care sa aiba vesnic disponibilitatea de a se ocupa numai de problemele tale. -
In legatura cu ceea ce ai spus tu donna, lucrurile nu stau chiar asa, este doar un punct de vedere pe care ti l-ai expus, nu asta e problema mea, ca isi ajuta familia, chiar eu l-am incurajat sa faca acest lucru, doar ca acum nu imi mai convine situatia, pentru ca familia lui numai de la el asteapta, tatal nu munceste, sta pe banii fiului, dar vb aceea sta in ditamai vil... ma rog nu asta e problema mea, Eu sunt acum derutata pentru ca nu stiu ce ganduri are prietenul meu vis-a-vis de relatia noastra. totusi au trecut 3 ani de zile si noi tot nu avem vreun plan bine stabilit. asta e problema mea , poate nu m-am facut intleasa din prima, sorry, am gandurile imprastiate...
-
nefertiti0005 cum spunea cineva aici, e indicat sa-ti re-editezi mesajele pt ca asa cum ti-ai asezat cuvintele in prima parte, pari o fiinta extrem de egoista si vei avea raspunsuri pe masura.
prietenul tau pare cel mai fain om, pt faptul ca-si ajuta familia dupa o asa tragedie si pe de-asupra are timp sa mediatizeze si cu tine despre "mofturile" aka nevoile tale.
Da-i putin timp sa-si revina, sa aiba puterea sa -si reia firul vieti de acolo de unde l-a lasat. Este normal ca de-acum incolo el sa fie cel pe care se sprijina toti, pune-te in situatia lui daca poti.
Iar despre rivalitatea intre tine si sora lui... ceva infantil din partea ta cel putin pt ca inteleg ca ea este mai mica.
Trebuie sa-ti revizuiesti felul de-a privi viata; nu e numai despre tine din nefericire.
Daca insa consideri ca tot ce vrei sa faci este sa pleci la altcineva care sa aiba timpul necesar sa-ti acorde atentie neconditionata, fa-o. E vorba de viata ta pana la urma.dar macar fii sigura ca n-ai remuscari. -
<
>
pan' la urma mortii cu mortii, vii cu vii.
eu zic sa ai o discutie cu el in care sa faceti planuri de viitor. daca nu vrea, au revoir. si o sa aiba inca o pierdere. e alegerea lui. 1 an e mult prea mult. eu zic ca i-ai oferit arhisuficient timp. e vorba si de viata ta. tu vrei sa ti-o organizezi insa el nu intreprinde nici un plan.
deci eu asa as proceda. fii egoista. nu te gandi la altii ca nici altii nu se omoara ca tie sa-ti fie bine. fiecare isi linge ranile lui. -
Draga mea.. cand gasesti o solutie s+o publici... ca eu sunt in EXACT aceeasi situatie. Il iubesc insa parca are prea multe probleme, ma iubeste insa tot timpul apare cevaŞ munca, sora ...!!!!! care s-a mutat la el si nici pe mine nu m-a inghite....etc. Si eu sunt in dilema..ce sa fac?..sa merg mai departe?.. suntem de 2 ani impreuna si am infruntat multe dar ma enervez cand vad ca alte cupluri mult mai tinere si cu mai putini bani au reusit deja sa se casatoreasca si sunt fericite. La noi cand nu sunt bani, cand parintii, cand munca, cand SORA!!!!..
Lumea e plina de barbati.. dar eu il am pe al meu ( desi viata cu el e tot mai grea si am impresia ca problemele nu se mai termina) .. nu stiu ce sa fac.. -
ali_na.
nu are prea mult de gandit la ceea ce vrea sa faca. are 2 alternative: sa ramana cu el sau sa inceteze relatia.
asta cu impacarea cu lacrimi in ochi m-ar lasa rece. eu i-as cere clar un termen cu data si ora la care putem avea o discutie sa punem cap la cap un plan care ne priveste NUMAI PE NOI DOI. pentru ca viata se traieste intr-unu sau in doi, nu in mai multi.
inteleg ca accidente se intampla. il ajuti pe cel in nevoie sa se puna pe picioare, nu sa-l intreti la infinit, nu sa traiesti cu o ruda pe o perioada nedeterminata. sau daca alegi asta, nu ma amesteca si pe mine. 'cause i got news 4 u baby, am viata mea pentru a fi traita. eu te-am ales pe tine nu si familia ta.
ali_na, zici ca nu esti fericita mandretze?
dar mãi, iti poti decide singura viitorul, esti libera. right, n-ai gasit inca omul cu care sa imparti necazurile. o veni si ala. dar chiar punand raul in fata, tot mai bine e singur decat sa-ti tremure sufletul de frica sau sa fii sluga la stapani pe care nu-i alegi tu.
eu zic sa vezi partile frumoase ale vietii, ca sunt destule -
Referitor la ceea ce a zis o eva mai sus, nu e vorba de o sora mai mica ci de varsta mea
, de aceea mi s-a parut ciudat sa stea cu ea ( adica sa locuiasca impreuna) in conditiile in carenoi suntem de 2 jumate impreuna. Mi s-ar fi parut normal ca dupa 2 ani sa-mi propuna sa stam impreuna, voi nu sunteti de aceiasi parere? Ba mai mult, cand aduc in discutie faptul ca ar fi bine sa petrecem mai mult timp impreuna el imi spune asa rastit: Pai si ce te pomenesti ca vrei sa ne mutam impreuna, ai vrea sa vin acum cu bagajele la tine, sa ma ai tot timpul langa tine, atunci o sa fii mai fericita? Chestia asta ma enerveaza la culme...pentru ca problema nu se pune in termenii astia. Normal ca nu vreau sa ma mut cu el in conditiile date, acasa la mine ma simt foarte bine, sunt sigura la parinti, poate chiar prea rasfatata, asa ca....
Tsunnami, ai mare dreptate in tot ceea ce spui. A avut timp destul sa-si puna ordine in ganduri, iar eu l-am sprijinit cand s-a pus problema sa o ia pe sora lui la el, tin sa mentionex ca nici ei nu se inteleg, chiar are mari probleme cu ea, nu face nimik in casa, sta si asteapta sa i se aduca, el spala vasele, tot el gateste... si vb aia e ditamai fata ca la 21 de ani ar cam trebui sa stii sa faci toate astea. Nu vreau sa va povestesc cat de penibile sunt momentele in care vine sa ne roage sau chiar pe mine sa-i fac ceva de mancare...ufffaa... dar am acceptat , am zis hai mai ca e fata rasfatata, cunosc cum e sa ai o mama care le face pe toate, dar lucrurile in timp s-au agravat, ea chiar e lipsita de orice bun simt.
Prietenul meu e de acord cu mine, ca ii lipsesc cei 7 ani de-acasa si chiar inainte de a o cunoaste mi-a spus ca e foarte ciudata si m-a rugat sa las de la mine ca sor'sa traieste in sfere inalte... am povestit toate astea ca sa nu credeti ca e vorba de o gandire infantila la mijloc,asa cum a precizat o eva.
Tocmai m-am intalnit cu prietenul meu in seara asta si am discutat serios problema. Mi-a dat dreptate ca intotdeauna, ca intr-adevar e o situatie jenanta asta cu sor'sa, nici el nu o suporta si chiar ar vrea sa scape de ea, ca a fost week-end-ul asta acasa si a vb cu tasu si i-a spus ca nu mai poate sa stea cu ea, si sa-i caute un loc in care sa stea, dar tasu a inceput sa se roage de el sa o mai tina,ca inca nu sunt suficienti bani...probleme. Si el este deranjat de situatie, insa mi-a promis ca o sa faca tot posibilul ca lucrurile sa intre pe un fagas normal. Faza tare e ca in timpul asta cat vorbeam noi, suna sor'sa ca vezi doamne numai e de mancare in frigider si sa vina repede acasa si sa ii aduca ceva de mancare ca lui ii este mai usor sa se deplaseze ca are masina. si savina cat mai repede ca ea moare de foame...
bineinteles ca am terminat discutia si l-am trimis acasa ca doar ii plang copii de foame. Uffaa ce situatie mai fetelor... nici nu stiu ce sa fac... el mi-a spus sa am rabdare ca totul se va rezolva in timp, doar ca eu nu cred ca mai pot avea rabdare intr-o astfel de situatie..
A ramas ca o sa faca tot posibilul ca eu sa nu ma mai simt asa neglijata, o sa incerce de la anu sa caute o garsoniera pt sor'sa... acum sa vedem.
As vrea niste sfaturi referitoare la cum sa ma port eu in aceasta perioada, pt ca ep interior eu ma consum, iar situatia simt ca ma depaseste. -
nu sunt rautacioasa, dar e purul adevar
pana nu de mult nu vedeam nici o legatura intre perioadele ciclului menstrual si "crizele" mele de nemultumire;
si am observat ca ,chiar daca stiu ca sunt asa din cauza hormonilor, tot imi vine sa fac ca toti "dracii" si cu greu ma controlez sa nu zice sau sa fac ceva care sa regret...
dincolo de asta problemele tale sunt reale... depinde de atitudinea ta cum le gasesti solutie -
sa stii ca te inteleg... eu am avut un prieten care avea o relatie de mare iubire cu sora lui care e de varsta mea...
sora-sa a castigat... si asta din cauza lui, pentru ca eu n-aveam ce sa caut intre ei... eu nu eram nimic ... ea era familie si si pentru parintii lui era la fel.. atata timp cat nu eram nevasta-sa nu aveam de ce sa emit pretentii...
e nasol cand ai de-aface in relatie si cu membrii familiei lui...
eu am incercat sa ma imprietenesc cu sora-sa pentru a-mi usura situatia, dar n-a mers... fata ma ura ca i-am acaparat fratele si vroia sa scape de mine...
singurul sfat... fii diplomata