exista solutie?!
-
0 0Cu aproape 1 an in urma am cunoscut un baiat de care m-am indragostit!A iesit o frumoasa poveste de dragoste!Pe masura ce a trecut timpul am realizat ca mai nimeni din apropiatii mei nu-l agreau.E adevarat ca are un stil mai aparte si afiseaza o fata care nu e tocmai admirata.Partea haioasa este ca la un moment dat, dintr-o mare eroare a intrat in conflict cu ai mei parinti si de atunci totul s-a schimbat, certuri peste certuri, sa termin cu el ca e nu e de mine si lucruri de genul asta!Eu ma lupt cu toata "umanitatea" si nu cred ca am sorti de izbanda!Interesant este ca nu mai am 15 ani si nu se pune problema de a mi se impune ceva, dar abia am terminat facultatea si inca depind de ei financiar ( de parinti vorbeam, in cazul in care nu am fost prea coerenta).Cu alte cuvinte: mi se cere fie sa ma marit cu el , fie sa ne despartim si termenul limita este sambata!Problema este ca nu se poate pune problema de casatorie, nici acum si probabil nici in viitor, cat despre despartire... cred ca am dreptul sa aleg cand se va intampla asta!
Voi vedeti vreo cale diplomatica pentru aceasta problema?(probabil , greseala mea este ca incerc sa impac si capra si varza) -
:O :O parerea mea: la un ultimatum raspunzi cu un alt ultimatum, si asculta: nimeni in viata nu te poate obliga sa faci ceea ce nu vrei, si nu tre sa iei decizii in asa fel incat sa-i multumesti pe altii in detrimentul tau. pt inceput, daca nu ai facut-o deja, incearca sa le explici alor tai cum stau lucrurile: ca-l iubesti, ca deoc. nu va puteti casatori din varii motive ( stii tu care) si daca is oameni care inteleg...ar tb sa iasa bine. intre timp iti cauti un job ok...si incetul cu incetul sa fii pe picioarele tale sa nu mai depinzi de ei. atunci zic eu ca se va schimba treaba.
-
Ultimatum??Ce ultimatum as putea sa le dau alor mei?Stau la ei in casa, manac si traiesc din banii lor!E drept ca nu trebuie sa fac nimic din ceea ce nu vreau, dar atat timp cat mi se arunca permanent in fata ca sunt o rusine pentru societate, ca toti prietenii mei il detesta si sunt impotriva acestei relatii( si chiar sunt direct sau indirect)ca el nu are ce cauta in lumea mea ( apropos si el este absolvent, ba face si a doua facultate),etc....incep sa-mi pierd puterea de a lupta
-
...pt.ca el nu corespunde standardelor si principiilor clasei sociale din care fac parte!
Sa accept?Nu accept, caci daca eram de acord cu ei luam atitudine pana acum!
P.S.Stiu ca problema mea pare o protioara fata de povestile postate pana acum sau nu e asa de siropoasa, dar ma lupt cu aceasta situatie de luni bune si nu mai stiu ce sa fac, cum sa ma port...plus ca, prietenii mei sunt din ce in ce mai subiectivi si nu ma mai pot ajuta! -
ei se vor astepta ori sa raspunzi tot cu un ultimatul, ceea ce nu-i de dorit, caci inca depinzi de ei, ori sa incetezi prietenia cu el. pune-te-n pielea lor. ei cred ca toata viata au muncit pentru tine si acum munca lor e regulata de un terchea berchea.
marea ta greseala a fost ca tu le-ai spus ca NU va veti casatori. acu' pe bune, de ce nu s-ar pune varianta asta in viitor? nu mai face afirmatii de-astea. la fel nu se pune problema de varsta. problema se pune de DEPENDENTA. atata timp cat ai nevoie de ei, ei sunt "seful". ei dicteaza. ai alta alternativa? nu prea. eu te cred ca vrei sa te simti independenta in decizii, dar sincer, si eu dac-as fi parinte si mi s-ar spune ca n-ai de gand sa te mariti cu el nici in viitor.... te-as intreba: de ce?
mie imi poti raspunde la intrebarea asta? de ce crezi tu asa? ce nu-ti place la el? sau ce nu-i place lui la tine?
nici el nu cred ca face vreun efort sa se apropie de ei. eu zic sa te gandesti si la aspectul asta. de ce se face nesuferit de toti?
mie cand imi spun doi oameni ca sunt beat, daca n-am pus alcool in gura ma intreb ce naiba ii face pe oamenii aia sa creada ca eu sunt beat, sau ce naiba ma face pe mine sa ma port ca un om beat? sau ce naiba il face pe prietenul tau nesuferit? si mai ales, daca zice ca te iubeste DE CE NU-I PASA?
pentru parinti:
o actiune de moment ca sa poti scapa de termenul de sambata: te vei intalni cu el vineri. spune-i si lui despre chestia asta. spune-i sa cumpere 2 vereghete de argint, ca nu sunt scumpe. stai mai mult ca de obicei la intalnire. vino acasa suparata. tranteste usa. nu vorbi cu ei. culca-te. ei se vor simtii mai bine. duminica dimineata le spui ca ati discutat la intalnire si ati hotarat sa va casatoriti (dar asta va cere timp), si ca ati hotarat sa stati impreuna cu parintii tai, pentru ca tu n-ai putea iubi socrii, si ca te simti mult mai linistita in casa parintilor tai, ca nu vrei sa fii sclava in alta casa. spui ca sunteti hotarati sa plecati singuri odata ce iti vei castiga independenta financiara, insa pana atunci veti sta impreuna.
mai spune-i ca odata cu decizia de a va casatori ti-ai dat seama ca de fapt ii iubesti si ca numai dezvoltarile situatiei te-a facut sa fii rautacioasa, dar ca ai facut asa dupa cum ti-au recomandat ei. singura ta cerinta care NU POATE FI NEGOCIABILA (le spui asta) este ca decizia asta sa nu te separe de parinti. la fel spune-le ca ati evaluat situatia si ca nunta se va intampla de craciunul viitor.
ei poate nu vor crede pe moment, dar in 3-4 zile pune-ti veregheta pe mana dreapta.
acum astept si eu raspunsurile tale -
Problema este, in fapt, putin mai complicata decat am lasat eu sa se inteleaga!Totul a inceput dintr-o joaca,eu pentru ca eram singura , iar el pentru ca... numai el stie de ce(in acel moment nu era tocmai liber).Am convenit sa mergem impreuna atat cat ne va fi bine si nu ne vom implica!Socoteala de acasa nu prea s-a potrivit cu ce din targ, caci ne-am trezit amandoi implicati pana peste cap, iar acum nu prea stim ce sa facem cu dragostea asta.
Deci, intre noi nu se mai pune problema de casatorie din momentul in care a intrat in conflict cu ai mei si amandoi am fost de acord in acesta privinta.Pentru el e ceva intuitiv, cred ca spirit de conservare plus ceva sechele din adolescenta pe aceasta tema,iar eu ii cunosc bine si stiu ca nu am avea liniste si pana la urma nu ne va fi bine oricat de tare ne-am iubi!Rau este ca nu am cum sa le explic alor mei povestea asta pentru ca nu ar intelege!
In ceea ce priveste atitudinea lui...inca nu prea reusesc sa-mi dau seama ce ce in neregula, cert este ca nu reactioneaza asa cum ar trebui.Mi-e foarte greu sa definesc, caut de multa vreme explicatia pentru masca pe care o poarta, probabil traume in copilarie!Oamenii, insa, judeca aparentele si nu ii condamn cand nu-l plac (de multe ori efectiv nu se vrea placut sau nu-l intereseaza, sincer nu prea inteleg, dar nici nu am ce sa fac).Pe de alta parte, e un tip foarte sociabil, cu foarte multi prieteni si inconjurat de oameni care il plac si il admira ( din toate categoriile sociale),jovial si altruist.
In ceea ce priveste solutia pentru sambata:nu e tocmai viabila pt. ca mi s-a spus de la inceput ca el nu are ce cauta in casa la mine si daca voi alege sa fiu cu el trebuie sa ma duc la el!
Si inca ceva:nu pot sa-i spun lui despre discutiile cu ai mei pentru ca, sunt covinsa ca ar vrea sa ne despartim si numai pentru a avea eu liniste in casa (stie ca ai mei ma pot ajuta foarte mult in viata profesionala si nu ar vrea sa-mi pericliteze viitorul) -
E posibil sa trag numai eu de aceasta relatie!
Momentan insa nu ma intereseaza, singurul lucru pe care il doresc este sa am liniste, sa fiu lasta in mahmureala mea, sa ma bucur de stropul de fericire pe care il am... poate pentru prima oara in viata (sentimental vorbind) si ATAT!
De ce nu se poate?Cum sa-i fac sa inteleaga? -
Mi-e foarte teama ca nu vor intelege si toate bunele mele intentii se vor intoarce impotriva mea!
Ai mei , in speta maica-mea e genul care, daca nu spui ca ea inseamna ca nu ai dreptate!Ceea ce fac eu contravine principiilor ei, deci nu e bine!Pentru ea exista numai alb si negru, iar din punctul meu de vedere exista o gama variata de griuri!
Deci?Credeti ca o sa inteleaga? -
Draga mea, te rog din suflet sa nu ma crezi nebuna, insa sfatul meu sincer e acela de a nu-ti pune parintii in cap ptr un tip cu care stii bine ca nu ai nici un viitor (si cred, nici nu iti prea doresti) .
Vorbesc din experienta unei persoane care la nici 26 de ani s-a dat de foarte multe ori cu capul de zid , s-a scuturat si a ajuns la concluzii ca parintii sunt singurii pe care te poti baza oricand si in orice rahat ai intrat.( Sincer ,acum sunt la casa mea si dupa 1 ora maxim cu maica-mea" ne dam in cap)
Gandeste cu mintea , cu sufletul dar, fara orgoliu si vezi ce e mai bine ptr tine!!!!!!!!!!!!!!!! -
depinde si de parinti. eu zic ca nu e cazul sa te certi cu ei. nu pentru ca ar fi cei mai tari parinti din lume, ci pentru ca nu te poti baza pe EL.
la nevoie se cunoaste omul.
eu stiu asa: dac-o iubesc, ma cam doare-n spate de oricine. nu ma-mpac cu ai ei, desi incerc (adica fac tot posibilul) sa mi-i apropi, atunci, ia fata boccelutza si hai s-om mere.
daca nu poate face asta inseamna ca nu te iubeste si deci tu tragi degeaba. odata tot s-o termina, si tu stii asta, si-atunci la ce bun sa te certi cu cei care-ti pun masa. pentru cine? pentru ce? cel putin fa-o pentru unu care te merita -
tsunnami, esti un fenomen. atata luciditate mai rar am vazut. dc o sa am probleme la tine o sa apelez

cat despre topic...omul nu merita si stropul tau de fericire se va termina atunci cand el nu te va mai considera interesanta...ca d iubire nu e vb. merita sa stai cu el dc esti constienta ca e numai o relatie temporara, dar nu merita sa iti pui parintii in cap pt el, indiferent dc ei au dreptate sau nu.