la naiba !
-
0 0Va scriu sa ma descarc...stiu ca nu ma poate ajuta nimeni.
Vi s-a intamplat sa constatati ca nu va mai regasiti pe voi insine ? Ca ati intrat intr-o etapa noua, de schimbari interioare si lumea voastra, de acolo din adancul sufletului, nu mai e aceeasi ?
Vreau doar sa fiu, din nou, cea care eram odata . Si femeie si copil... si serioasa si zapacita... si profunda si superficiala, dar sensibila, calda, vesela. Sa ma pot bucura, din nou, de orice. Sa pot iubi din nou. Sa simt, din nou, ca traiesc.
Am iubit, candva, cu o intensitate greu de descris in cuvinte, iubire nepamanteana, aproape....S-a ales praful... Acum, ma las iubita de un altcineva, pe care, cred ca nu-l merit, pentru ca nu mai prea am ce sa-i ofer. Fiindca ma simt goala, acolo, inside...Pana nu demult, ma consideram bogata, era multa iubire in mine, asteptand sa fie daruita. Era tandrete, sensibilitate, feminitate, era lumina. Acum, deschizand cutiuta aceea cu minunatii care stiam ca zace in mine, surpriza ! Cutia Pandorei !
De-as putea da timpul inapoi... -
Buna si eu trec printr-o situatie asemanatoare, prietenul meu m-a parasit de ceva vreme, l-am iubit ca o nebuna, as fi facut orice pt el dar asta e s-a terminat si a aparut altcineva in viata mea, un barbat dragut, simpatic, ma face sa rad, sa ma simt bine....dar parca tot nu e de ajuns, simt uneori ca si eu am sentimente pentru el dar nu tine mult starea asta caci e urmata de acel gol, am senzatia ca nu sunt in stare sa iubesc, sa ma daruiesc cum o faceam alta data, sunt mai retinuta, mai rece sufleteste vorbind...el simte asta cateodata la mine dar am noroc ca are rabdare....pana cand nu stiu dar tare mi-as dori sa pot avea acele sentimente de odinioara....poate m-am grabit cu relatia asta, poate trebuia sa stau singura sa ies cu fetele, sa ma distrez si apoi peste o bucata buna de vreme sa incerc o relatie....dar oare ar fi fost altfel? poate ca nu, te obisnuiesti singura si pe urma asta e problema....of nu stiu, sper sa trec peste starea asta, am o viata foarte activa, sper totusi sa reusesc sa iubesc din nou, sa reusesc si pe planul asta....
-
Fata draga, cum sa fii goala pe interior?!Cum sa nu ai ce ii oferi??!Sa stii ca nici un barbat nu sta alaturi de un bibelou de portelan.
Poate esti obosita, stresata. Ti-a placut atat de mult de tine candva, ca nu te mai poti obisnui cu tine cea de acum, cu alta varsta, matura si trecuta deja printr-o poveste de dragoste mistuitoare.
Capul sus si sursum corda! -
M-am regasit in ce-ai scris tu, Magdutza, cam la fel decurge si relatia mea cu actualul. Si e mult ce-mi ofera el, mai mult, poate, decat am visat, doar ca, eu, nu ma simt in stare sa dau mare lucru. E cam pustiu la mine, acolo, inuntru si cam bate vantul....Unul inghetat.
Asa e, sunt de portelan. Rece si fragila. -
Dupa o relatie de dragoste finalizata prost, chiar daca intilnesti imediat pe cineva care tine sincer la tine, iti ofera mult pe plan sufletesc si simti ca omul ala merita mai mult, tot nu poti investi pt. ca nu mai ai resurse...trebuie sa treaca timp pina te vei putea implica din nou sufleteste intr-o noua relatie.Eu nu cred in metoda "cui pe cui se scoate".La mine n-a functionat, ci dimpotriva.Parerea mea este ca dupa terminarea unel relatii de dragoste, trebuie sa stai un timp singura, sa te impaci cu tine insuti, abia apoi sa incerci sa te implici intr-o noua relatie.Perioada asta "dintre" este cea mai grea...dar trece si aia.Golul din suflet care ti-a ramas dupa terminarea preimei relatii, nu se va umple decit cind tu vei fi apta de asta...poti foarte bine sa ai o noua relatie, care sa mearga, dar golul din suflet sa ramina.Stiu ce inseamna, si eu simt chestia asta, ca parca sint total schimbata, nu mai mai regasesc, nimic nu mai are farmecul de odinioara, dar tot atit de bine stiu ca e o stare tranzitorie...poate dura saptamini, luni...la unele persoane din pacate chiar ani de zile...dar va veni si momentul ala cind te vei simti pe deplin vindecata si vei lua din nou viata de la capat, cu optimism.Cind ti-e greu, gindeste-te ca sintem multe fete in situatia ta...au fost, sint si vor mai fi...dar va trece, cu siguranta si soarele va rasari din nou si pt.noi.
-
Lacrima si Magdel, va spun si voua, cum le-am mai spus si altora: inca nu a trecut destul timp, ca sa puteti uita, ca sa incetati comparatiile. Si nici nu a aparut in viata voastra inca un barbat care sa va incite, sa va rascoleasca, sa va motiveze sa fiti din nou vii. Cand va aparea asa un barbat, va tasni din nou feminitatea din voi, prin totii porii. Veti simti iar ca aveti tone de iubire de daruit, veti fi din nou vesele, energice, cochete...
E lucru verificat. Noi functionam toate cam dupa aceleasi principii...nu suntem implinite decat cand iubim. Ce daca suntem iubite si dorite de o liota de maimutoi, daca noi nu-l vrem decat pe unul?! De regula pe cel care ne vrea cel mai putin
-
Aveti dreptate, inca nu m-am eliberat de iubirea aceea...a fost o iubire toxica, ca un blestem. Nu ne potriveam deloc, eram doi poli opusi... Dar era ceva la nivel energetic, naiba stie, simteam ceva la nivel de suflete. Vi s-a intamplat vre-odata sa-i simtiti sufletul celuilalt? Sa-i simtiti iubirea si durerea fara sa fie langa voi? Sa stiti cand este fericit sau cand e trist, fara sa va fie in preajma ? Sa va bantuie visele noapte de noapte, luni de zile, cu senzatia puternica ca e acolo, langa voi, desi era la kilometri distanta ?
-
Ei, povestea aceea s-a terminat de mult. Incerc sa merg mai departe. Mi-ar place sa cred ca nu-l mai iubesc. Mult timp am incercat sa mi-l scot din suflet si n-am reusit. Apoi am incercat sa invat sa traiesc cu iubirea pentru el, asa cum traiesti cu o migrena. E a ta si trebuie s-o duci. Si asta mi-a fost imposibil. Acum, l-am asezat undeva pe fundul sufletului meu si refuz sa mai cotrobai acolo, doar-doar s-o asterne praful, timpul si uitarea.
Dar pana atunci.... mananc, ma plimb, respir, ma las iubita, ma fac ca traiesc si ca mi-e bine. -
Lacrima, eu stiu ce zici tu acolo. Si stiu si ce simti... Si stiu ca nu faci pe victima, ci ai o durere surda, dar ingrijoratoare pt ca nu se mai termina. Probabil ca nu ai sa uiti niciodata. Si da, mananci, dormi, te duci la serviciu, te lasi iubita, faci toate lucrurile astea, pt ca n-ai incotro.
Eu nu zic sa te multumesti cu ce ai, din contra. Poti avea mai mult, nu doar un om care sa fie un munte de bunatate. Si tu trebuie sa iubesti, ca altfel nu o sa-ti tihneasca niciodata viata. Trebuie sa poti sa razi cu toti dintii, sa nu-ti mai incapi in piele de fericire. Si cand iti mai vine imaginea LUI in minte, sa poti sa-i zici in gand:"bah, ma leshi?! Da` ma leshi?! Ia mai du-te naibii, mortii cu mortii, vii cu vii!".
Gandeste pozitiv, fii mai insensibila, incearca sa mai iei si viata la misto, vorba cantecului. Si ce daca omul ala minunat te iubeste, daca tu nu-l iubesti?! Una din misiunile lui pe pamant a fost sa-ti fie tie surogat de iubit, sa te ajute sa treci mai usor peste singuratate, sa fie terapeutic. Cand vei gasi o alta iubire mare, vei sti. Si vei sti si ce ai de facut! -
3 ani de zile am trecut prin ce treci tu si mi-am dorit cu tot sufletul sa iubesc din nou...si-am iubit si trait cea mai mare pasiune a vietii mele care m-a dezumanizat complet...
acu stau sa ma intreb daca n-ar fi fost mai bine sa nu se intample
ai grija ce-ti doresti ca sigur ti se intampla...
si cauta-ti linistea si fericirea in tine ca doar atunci vei reusi sa scoti golul din suflet... -
Carme, am citit cate ceva din ce-ai postat si mi-am facut o idee despre ce ai trait si ai simtit.
Se spune ca sunt de compatitmit cei care nu cunosc dragostea adevarata...Incep sa am rezerve ca ar fi asa.....uneori e un blestem, nu o binecuvantare.
Privind in urma si eu ma gandesc ca mi-ar fi fost mult mai bine fara experienta asta.