Storm in heaven!.. help..

  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 12:21
    0 0
    .. storm in heaven ..desi viata mea nu mai e un rai de foarte mult timp. Poate imi dati si mie un sfat, o idee.. oricum nu am cui sa-i vorbesc despre problemele mele.
    Ok.. am din nou probleme cu logodnicul meu. Acum s-ar zice ca sunt create de mine. Defapt e simplu.. ele are un post de conducere intr-o firma, castiga destul de bine.. insa pleaca foarte mult in tara.. noi practic ne vedem doar in weekend .. Acum de exemplu e plecat de aproape 3 saptamani. Sa zicem ca pentru moment s-au remediat celelalte probleme care ne facusera sa ne certam ( minciuni, femei)... dar el a ramas tot la fel de rece. Ma iubeste.. mi-a demonstrat-o dar este foarte rece. Ma suna de cateva ori pe zi, tine aproape. Aseara am avut o discutie mai aprinsa... eu ii tot reprosez ca nu sunt multumita, ca sunt trista, singura, ca nu e suficient de atent cu mine, ca vreau sa ma iubesca si pe mine cineva!!!... el zice ca munceste dar ca are alte prioritati fata de mine si ca defapt face totul pt mine. Atunci de ce nu poate sa ma aline cand ma vede trista, de ce nu-l simt ca ii e cu adevarat dor de mine???............ e tot timpul preocupat de altceva. Eu ma simt ca si cum nu fac parte din viata lui.
    Acum suntem cam certati... zice ca e ingrijorat..pt ca el crede ca o sa-mi caut pe altul, ca nu-l inteleg!......
    Voi ce ziceti..?.. eu sunt o persoana calda, sensibila... o sa ma pot adapta la o astfel de viata?..merita?..ar trebui?
  •  
    • 320 mesaje
    19 Oct 2005, 12:46
    0 0
    buna! el a fost tot timpul o persoana mai rece, sau este asa doar din momentul cand au inceput deplasarile? daca asa a fost mereu nu cred ca ai de ce sa iti faci griji. unele persoane sunt asa! isi arata dragostea altfel! si cum spune el, munceste ptr voi, ptr tine sa iti ofere totul . poate asa isi manifesta el dragoste gandindu-se la bunastarea ta !
  •  
    • 662 mesaje
    19 Oct 2005, 12:50
    0 0
    Mai mie ce nu-mi suna bine deloc e partea cu minciunile si femeile ... din experientza stiu ca mai repede se "vindeca" un alcoolic decat un mincinos patologic sau un afemeiat ... astia din pacate nu prea au remediu
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 12:57
    0 0
    Rece... a fost cam dintotdeauna..eu am considerat-o ca o dragoste matura... dar m-a cam ajuns maturitatea asta!!!!!
  •  
    • 4017 mesaje
    19 Oct 2005, 13:02
    0 0
    Exact, subscriu (iarasi???) la cele spuse de Codrutza; aduag numai ca de mitomanie si fustangeala nu va scapa 100% atata vreme cat e cu tine (poate pentru alta, cine stie?!), fiindca tu deja l-ai "invatzat" ca astea nu sunt "dealbreakers" in relatzia voastra.... De ce s-ar deranja sa-si schimbe comportamentul?
  •  
    • 728 mesaje
    19 Oct 2005, 13:33
    0 0
    da, intr-adevar mai intai ar trebui sa ne detailezi problemele acelea cu minciunile si femeile...
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 14:05
    0 0
    Eo poveste mai veche.. care a debutat in februarie si s-a repetat in iunie. Mai exact.. cand l-am cunoscut( acum 2 ani) eu avea agenda plina de fete, ..o viata destul de complicata .Ne-am placut si incet incet l-am curatat.. desi beep-urile au fost un cosmar tot timpul. Asa ca primul an am fost fericita, probabil pt ca nu stiam nimic, aveam incredere in el. In iarna am gasit insa log-uri de la mirc... sute de discutii in care eu eram cica din alt oras, le invita la el, le dadea nr de tel... am vrut sa ma despart de el atunci dar m-a impacat. Vreo luna a fost ok.. apoi am inceput din nou sa avem neintelegeri.. eu plangeam.. plangeam..el..se enerva. Prin iunie am vb la tel cu una care ii daduse lui mesaj.. mi-a zis mandra ca il cunoaste, ca s-a culcat cu el in Craiova... El nu a recunoscut nimic..si nici eu nu pot sa bag mana in foc ca a fost asa dar ceva ceva....!!!! Ne-am despartit..cam 10 zile... a fost disperat.. de unde pe el nu-l atingea nimic a juns sa planga, sa apeleze la toti prietenii , la mama , sa vina dupa mine in practica, sa am ia de acolo. Am cedat si ne-am impacat .. am stabilit niste reguli.. niste prioritati. A fost bine vreo 2 luni.. apoi a redevenit rece, nervos.. eu am redevenit un fel de mobila de weekend. Cat despre femei.. in putinul timp cat stau eu cu el nu mai primeste beep-uri, munceste foarte mult...nu prea cred sa aiba pe cineva! inca.
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 14:10
    0 0
    desi tare mi-e teama ca ar trebui sa ma alatur topicului lui Carmelia!!..
  •  
    • 154 mesaje
    19 Oct 2005, 14:39
    0 0
    Buna..stii ce nu inteleg eu,de ce trebuie tot timpul sa ne complacem,unele dintre noi...in relatii care nu ne satisfac pe deplin.

    Acum ceva timp am postat si eu,la fel,ma loveam de raceala si indiferenta lui..ma incapatanam sa cred ca nu este asa,ii gaseam tot felul de scuze si de motivatii pentru comportamentul lui.Cu timpul,el s-a mai schimbat,si-a mai rezolvat din probleme si era mai bine.Dar,draga mea,realizez pe timp ce trece..ca de fapt asa e el,atat ofera si nimic mai mult.Candva am crezut ca este jumatatea mea,ca ma va multumi atat..dar nu..cat am gresit.Atunci cand intr-o relatie unul ofera mai mult si primeste mai putin,la un momentat dat se va simti frustrat,dezamagit.Va realiza ca nu este suficient doar sa-l auzi la telefon,sa-ti spuna ca te iubeste la telefon.Spun toate astea,pentru ca..ma repet si eu am trecut prin asta.Si uite-te acum la mine,pentru ca m-am multumit doar "cu atat",cu "putinul"care mi-l oferea,ca am gasit ca scuza "dragostea matura" sau problemele lui care-i acaparau toata atentia..am ajuns sa sufar,sa ma macin,sa nu mai fiu o femeie cu zambetul pe buze..am ajuns sa..uit de mine,de idealurile mele.Eu am gresit mult ca n-am spus stop atunci cand sufeream din cauza lipsei lui,din cauza lipsei afectiunii lui etc. Nu face si tu la fel,mai bine strangi acum un pic din dinti,te va durea dar va trece...mai tarziu iti va fi si mai greu..din ce in ce mai greu..

    Eu nu iti pot spune ce sa faci...doar tu stii asta..dar gandeste-te bine daca te multumesti cu "putinul", cu "dragostea lui matura"..
  •  
    • 1564 mesaje
    19 Oct 2005, 14:45
    0 0
    Cycy, nu-i a buna, stii, nu?
    A te vedea cu iubitul doar in w-end este o optiune personala. Acceptarea acestei situatii este inteleapta atunci cand sunteti casatoriti, barbatul munceste ca vita-n jug sa isi intretina familia,pe care insa abia asteapta sa o vada, si careia ii este dedicat trup si suflet. Ceea ce nu e cazul vostru, se pare.
    eu iti voi expune doaua cazuri: ea profesoara de mate, a facut doi copii si statea toata ziua acasa sa se ocupe de ei( in Sibiu), el cu un job fff bun care il obliga sa stea la Bucuresti sau prin tara. Barbatul asta behaia de dorul lor la sf de saptamana. Daca putea sa smulga o ora de munca si sa plece vineri la ei mai devreme sa ii vada, mergea cu 180 de km ca sa scurteze drumul pana la ei.
    Alt caz, al unei prietene: ea casnica (22 de ani), el vine marfa in targ si prin oras, iar ea nu il vede decat seara tarziu, chiar si in w-end.Solutia: ea a facut un copilas cu care isi umple timpul, iar el da fuga acasa de 5 ori pe zi sa ii aduca o prajitura, paine, o bluzita noua, sa desfaca un borcan intepenit... Si le e bine.
    Dar barbatii astia nu umbla cu ascunzisuri. Ei chiar muncesc pt familiile lor, intelegi? Nu au alte femei si isi exprima afectiunea fata de neveste, cum pot mai bine.
    In cazul tau, tu nu ai de nici unele. Tu probabil plangi in urma lui pe geam, si nu ai certitudinea ca si el lacrimeaza cand iese pe usa.
    Daca te poti impaca cu modul asta de viata, bine ar fi. Dar se vede treaba ca suferi... Asa ca, mai gandeste-te tu un pic si vezi ce ai de facut.
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 14:47
    0 0
    Multumesc pt intelegere.. tu nu ai spus stop inca?..
    Eu intradevar tot caut scuze.. ma gandesc ca sunt absurda , dupa cum vezi traim intr-o lume in care banii au ultimul cuvant asa ca ma gandesc uneori ca poate asa trebuie sa fie!!.. nici saraca nu vreau sa fiu ca nu am fost niciodata.
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 14:50
    0 0
    asa e.. daca as avea certitudinea ca si el lacrimeaza de dorul meu.. ar fi mai usor. Insa el e mai tot timpul departe la propriu si la figurat, si adesea imi vorbeste impersonal. Cand ii zic se enerveaza.Cica nu inteleg eu.
  •  
    • 154 mesaje
    19 Oct 2005, 15:15
    0 0
    Daca am spus stop..inca nu.Si stii de ce? De teama de a vedea cu ochii de data asta si nu cu sufletul ca pana acum.De teama ca atunci cand ii voi spune ca il parasesc,ca ies din viata lui..nu va observa.Poate va fi un pic socat,dar nimic mai mult.si stii de ce?Ca este atat de ocupat incat uneori parac nici nu exist.Si inca ceva..odata ce voi lua decizia sa plec (care va fi cat de curand) nu mai exista cale de intorcere..Pt ce ar mai fi?Atunci cand am fost langa el,si plangeam si il rugam sa ma aprezieze nu a facut-o..De ce ar face-o acum? Ca se simte amenintat de plecarea mea?Nuuu..niciodata.Il iubesc,doar eu stiu cate am facut pentru omul asta si cat am sperat sa fie bine.Dar nu se paote..mereu va fi o alta prioritate in viata lui..alta decat eu.Si nu mai pot trai in agonia asta.Nu sunt o egoista,s-ar putea sa ma acuze de asta.Dar pot sa ma acuz de egoism doar pentru fptul ca am trait 1 an de zile cu spernat de mai bine,ca am sperat la mai multa afectiune,la mai mult timp petrecut impreuna?!

    Ai grija de tine..si nu-ti mai taia singura dreptul de a oferi si primi iubire in egala masura.
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 15:32
    0 0
    of.. da.. cu toate astea inca nu simt ca as avea curajul necesar.Nu stiu cum sa-ti explic .. e o mare contradictie.. desi toata lumea imi spune aceleasi lucruri si eu stiu ca au dreptate ( inclusiv mama care a facut totul ca eu sa nu ma mai impac cu el) ceva ma tine, imi da sperante..
    De aceea am si postat aici.. pentru ca vazand si auzind diferite pareri sa reusesc sa inteleg ce se intampla cu mine. Daca nu spun nimanui ajung sa cred ca sunt nebuna.
  •  
    • 7 mesaje
    19 Oct 2005, 15:40
    0 0
    Patit-am si eu faza cu era prea ocuptat cu multe da nu cu mine si ma simteam neglijata si trista si m-am ofilit. Si am plecat frumos cu o incercare de a termina lucrurile in mod pasnic. Surpriza, baiatul a devenit imens de constient ca imi trebuia mai multa atentie. Ce-i drept eu nu am plans sa-i arat ca imi trebuie un suflet langa mine nu doar o prezenta fizica. I-am tipat odata si am asteptat vreo 2 luni rezultatele ... si in timpul asta mi-a trecut sentimentul. Iar acum, nu stiu ce sa fac cu un baiat care se tine dupa mine si-mi spune ca ma iubeste si ca ma vrea si ca sunt cea mai importanta si toate celea ..degeaba. Deci, concluzie, plecatul meu l-a facut sa-si lamureasca ideile mai bine si sa vrea, iar pt mine a fost eliberarea. Asa ca mai bine incercati voi sa ii trasati clar o linie cat timp mai aveti iluzii si sperante ca daca se indreapta relatia veti fi fericite.
    PS: ieri intr-un magazin cand ma uitam dupa niste ghetute am auzit niste replici intre un el si o ea:
    el: cizmele astea ar fi ok
    ea: eu sunt fata intelege, nu sunt baiat sa port asa ceva
    Pur si simplu baietii sunt altfel .. pot sa inteleaga daca e sentiment .. altfel ne distrugem sperantele cu ei.
  •  
    • 1077 mesaje
    19 Oct 2005, 16:03
    0 0
    cycy, trebuie sa il faci sa inteleaga ca aveti probleme in paradis. Comunicarea trebuie sa existe altfel e "death in heaven". Am avut si eu cu sotul meu perioade infioratoare. De exemplu, eu lucram ca o apucata si el mai putin. El nu intelegea ca pur si simplu din cauza oboselii nu ma mai puteam concentra cand ma ruga ceva. Nu mai aveam timp sa vorbim. Ne indepartasem unul de altul Ei si la un moment dat am zis, stop! Ce vreau de la viata mea, mamicule? Am inceput sa ne plimbam si sa discutam sa comunicam atunci cand veneam eu de la serviciu, la 11, 12 noaptea. Totul este sa va iubiti, sa vreti sa va rezolvati problemele,sa comunicati...
  •  
    • 1077 mesaje
    19 Oct 2005, 16:06
    0 0
    Daca esti hotarata sa nu renunti la el, incearca sa afli de ce pisicutzii lui cauta alceva pe messenger si nu mai este multumit cu relatia care o are....Daca simti ca nu mai merge deloc, lasa sa se duca relatia asta... Tu stii mai bine!
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 16:15
    0 0
    e rezonabil ce spui tu griti... eu acum i-am cerut sa scrie o lista cu dorintele lui pe urmatorul an..in plan financiar, emotional... treaba lui.. eu vreau ordina exacta ca sa aflu si eu ce vrea el defapt.
    A ramas sa scriu si eu acelasi lucru si sa-i dam send concomitent.
  •  
    • 224 mesaje
    19 Oct 2005, 19:08
    0 0
    ne-am confruntat mailurile... se pare ca esenta e aproximativ aceeasi dar exista neconcordante intre viziunile noastre. El vrea sa mai faca multe lucruri , sa se mute, sa-si ia mobila, in care eu nu sunt inclusa si nici planul de a strange bani pt nunta. Iar nunta... ramane inca ceva fantezist.
    Am cautat cauza departarii noastre.. ar trebui sa inviem flacara pasiunii.. a iubirii , dar cum ????? ... sfaturi..?





    +
  •  
    • 728 mesaje
    19 Oct 2005, 19:16
    0 0
    hmmm... pai poate la faza cu mutatul cu mobila el se gandeste ca tu iti dai seama automat ca esti inclusa... Ar trebui sa-l intrebi clar...