\
-
0 0''''
-
Mihaela, imi inchipui prin ce treci; eu am trecut prin ceva similar dar nu de amploarea si durerea ta; stii, e ciudat! Cateaodata sufletul nu-ti raspunde pe masura la atentii, la tandrete, la dragoste, la bunatate; probabil fiind in covalescenta dupa o trauma oarecare; din pacate nu poti dicta ce sa simti; placi, iubesti, urasti sau ti-e indiferent; in functie de ceea ce simti la un moment dat; tu erai in 'refaceri' in timp ce el astepta cu nerabdare si dor sa trezeasca in tine si sa raspunzi pe masura; el acum a 'obosit' si nu-si gaseste resursele pt.a te aborda la aceleasi cote pt.a nu te dezamagi; e probabil 'anesteziat' si nu reactioneaza asa cum te astepti; eu cred ca n-ai ce face pana la urma, decat sa nu faci greseala de a forta lucrurile; lasa sa vina de la sine; mie mi s-a intamplat de ex. cand ma 'aprindeam' f.tare de cineva, ca acela mai tarziu sau mai devreme sa-si dea concursul la ceea ce simtie venind din partea mea; mai stii? poate, daca e scris undeva sa fiti impreuna, veti fi; nici n-ai tu idee ce aduce ceasul.....oricum, nu vreau sa-ti dau sperante desarte; vezi ce se-ntampla mai departe si nu forta nota; daca e sa fie ceva, va fi, daca nu, nu.
-
Draga Mihaela,cred ca multe dintre noi au trecut prin asa ceva.De multe ori ceea ce ne e interzis,ori ceea ce nu putem "atinge".ne atrage.Imi pare rau ca suferi dar sunt sigura ca vei gasii tu o solutie sa iesi din starea asta.Iti doresc mult noroc si sa fi fericita.
De multe ori timpul le rezolva pe toate. -
Imi pare rau, draga Mihaela, sa vad ce intorsura au luat lucrurile. Credeam ca ati rezolvat problema, mai ales ca nu te-am mai vazut scriind pe forum si am crezu t ca esti mult prea fericita s-o mai faci. E greu sa dai un sfat si e si mai greu sa urmezi un sfat in situatia in care esti tu acum. Dar faci bine ca astepti. Asteptarea...nu cred ca ti-l va aduce din nou pe omul iubit, ci te va face pe tine mult mai inteleapta si mai intelegatoare fata de tot ceea ce se intampla. Nu vreau sa te amarasc si eu mai mult, insa destinul e implacabil.
Si daca destinul tau este sa fii impreuna cu el, atunci asa va fi. Daca nu, vei afla la timpul potrivit. Ti-o va spune si inima ta.
Dar trebuie sa astepti; deocamdata, lucrurile au propriul curs si nu poti face mai nimic.
Cu drag,
Dubi -
Mihaela draga mea...
esti pe cale sa te pedespesti pentru nici o vina. poate ca nu erai pregatita pentru o noua relatie, iar daca el n-a asteptat...cel putin nu repeta durerea asta. ofera-ti timp si nu incepe altceva curind. ai grija de tine mai mult si poate reusesti sa canalizezi sentimentele alea dulci pentru el in directia ta
tonul tau suna intristator, melancolia asta poate te prinde, dar ia priveste tu pe geam acum sa vezi ce zi frumoasa! si dupa aia uita-te in oglinda: mai frumoasa ca tine nu exista!
-
Stii ce cred? Ii e teama ca nu stii ce vrei, ca o sa-l tii ca si pana acum in incertitudine, ca o sa fie in continuare numai el cel care ofera. Nu stiu cum te-ai comportat tu cu el inainte, probabil ca l-ai ranit in vreun fel. Isi doreste poate o femeie care sa-l iubeasca si sa compenseze indiferenta ta de pana acum. Eu zic sa mai astepti o perioada, sa-ti dai seama daca il vrei intr-adevar pe el. De multe ori ne simtim parasite chiar daca nu am avut sentimente foarte puternice fata de partenerul nostru, dragostea lui ne facea bine, stiam ca oricand si oricum el e acolo pentru noi. E posibil sa crezi ca il iubesti doar pe ca erai obisnuita cu prezenta lui. Da-i putin timp sa se linisteasca, fa-o si tu si analizeaza-ti bine sentimentele.
-
Mihaela,
nu lasa timpul sa treaca, lupta pentru ceea ce simti, ia-ti inima in dinti si treci la fapte. Cum adica, tu chiar vrei sa lasi totul sa se duca pe apa sambetei? tu stii cat de greu se gaseste iubirea pe lumea asta? nu vorbesc neaparat de iubirea dintre un barbat si o femeie, ci de iubire in general, tu nu vezi cata suferinta e pe lumea asta? chiar vrei sa cresti si tu numarul celor carora le lacrimeaza sufletul? nu, pune mana pe telefon acum si fa tot posibilul sa va vedeti azi...aveti si un week-end in fata voastra pentru " exploatat" la maximum. lasa tot felul de ganduri, ca o fi, ca o pati...esti femeie in toata firea , mai ales ca ai trecut print-o casatorie. Daca acum simti ca vrei sa fie langa tine, fa tot posibilul sa-l aduci langa tine...si apoi fa asta zilnic...cu timpul o sa-ti dai seama ca faci bine pentru tine si pentru voi amandoi.
Incearca si spune-ne ce a iesit!!!
bafta! -
Poti sa-i scrii un SMS, la fel de sec, in care sa-i spui sa vina sa-si ia lucrurile sau sa va intalniti undeva, sa stabileasca el data si locul. E posibil sa-ti spuna sa le pastrezi, daca intr-adevar nu vrea sa te mai vada sau, dimpotriva, sa vina cat mai repede, asta insemnand ca nu e totul pierdut.
-
Da; sa nu fie si acesta un motiv al intrebarii puse de tine?Daca acum dua mii de ani oamenii nu credeau pana nu vedeau,astazi nu credem decat ceea ce vedem...Imi cer scuze daca am dat impresia ca iti plang de mila.Departe de mine acest gand;cred ca sunt destule persoane care au trecut (si vor trece) prin ceva asemanator tie.Ceea ce conteaza este sa ramana cu tot ceea ce a fost frumos,sa fie mai destepti si sa se pregateasca plini de voie buna pentru urmatoarea relatie care va veni (si care sigur va fi cu mult mai speciala si mai fermecatoare dacat toate cele de pana acum,la un loc).Te-am pupat!
-
mdc2212 are dreptate. boala lunga, moarte sigura. provizoratul asta o sa te chinuie si mai mult. tranzitia da sperante.
dar acum, cine stie? poate ca se intoarce? poate ca merita sa incerci? hm, nu prea cred. pentru ca, in primul rind, nu ii vei putea ierta LUI durerea pe care o simti TU acum...
trista poveste. iti tin pumnii... -
am noutati. ieri ne-am vazut si ne-am intins vreo 2 ore la palavre. a zis ca nici pomeneala ca ar avea ceva impotriva sa ne mai vedem, e perfect impacat cu relatia noastra. Dar a simtit ca sunt prea multe probleme carora trebuia sa le gaseasca rezolvare si a simtit ca e mult prea greu. A mai zis ca ii este in continuare drag de mine, dar ca dupa ce a luat hotararea de a ne rupe s-a simtit usurat.A fost buna atmosfera, am simtit ca e mai bine, ca ma bucur ca macar putem ramane in relatii normale, civilizate.Mi-a mai zis ca ii pare tare rau si ca e foarte dureros dar a simtit ca asa e mai bine. Dupa ce am plecat am simtit ca mi se rupe sufletul si ca NU VREAU sa se intample asta. Stiti voi cum e, iti simti inima fierbinte si te simti ca o amfora plina. Simti ca ai atatea sa-i dai celuilalt...si e asa de trist ca el nu mai e acolo sa le primeasca.... ce sa fac, daca am fost amortita si indiferenta pana acum? n-am putut sa comand sufletului, mi se intampla acum, cand poate e deja prea tarziu. N-as vrea sa exploatez cine stie ce moment sau sa il conving sa fim impreuna. Desi acum imi doresc sincer, foarte mult sa mai fim impreuna, daca asta nu e si dorinta lui prefer sa nu se intample asta. E destul de problematica situatia asta, nu stiu cum o sa ies din ea. Mai devreme am facut un efort de sinceritate si i-am scris un email in care ii spuneam ce se intampla in sufletul meu. Nu imi place sa fiu inoportuna dar mi s-a parut ca e ca un fel de datorie fata de mine insami sa ii spun asta, inainte de a inchide usile. Ma tem ca a fost cam incurcat de mesajul meu, caci a trecut ceva timp si nu mi-a dat nici un raspuns. Nu stiu ce sa fac. Probabil ca cel mai intelept ar fi sa am rabdare. Dar e asa de greu! E asa de greu sa fii pasiv cand pe dinauntru te arde!