ajutati-ma sa pun la punct un el

  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 09:37
    0 0
    Buna tuturor,
    Ma adresez voua pentru ca stiu ca voi ma puteti ajuta sa pun la punct un barbat cu functie, care din punctul meu de vedere a incalcat etica la serviciu dar care, culmea, pune accent pe etica.
    Povestea este, in linii mari, astfel: a fost ziua lui de nastre acum vreo doua luni si jumatate, eu strang banii de la ceilalti colegi (pentru toti colegii), vreau sa ma duc in biroul lui, unde stiam ca mai sunt persoane pentru ca urma o masa de ziua lui, dar el vine sa ma invite la masa, eu intind plicul si nu ma mai astept sa vrea sa il pup pentru ca il felicitasem deja de dimineata. Dar el asta vrea, eu, neasteptandu-ma, ma dezechilibrez un pic si se ating buzele, din greseala. Eu am simtit ceva si, fiind foarte neasteptat, nu am putut/stiut/avut timp sa disimulez. El a vazut pentru ca a facut un pas de langa mine si a intors capul sa ma priveasca. La masa mi-a sustinut privirea, el a initiat, destul de mult timp, eu am pus privirea in jos prima pentru ca imi era jena/rusine si ma simteam vinovata. Mentiune importanta: suntem amandoi casatoriti si eu, cel putin, nici nu ma gandesc la o aventura sau relatii extraconjugale. Ei, din acea zi el a initiat un joc, pentru ca nu-i pot spune altfel. Adica, in fiecare zi cand treceam printr-o inacpere in care era si el imi cauta privirea si, daca ma uitam la el, imi sustinea privirea fara sa intoarca capul. Tot eu eram aceea care intorcea capul. A tinut chestia asta mai mult de o luna, aproape zi de zi. Am avut o discutie initiata de mine in care i-am cerut sa opreasca acest joc si s-a conformat. Insa undeva, in cadrul discutiei mi-a mentionat ceva de etica, fara ca eu sa-l intreb macar motivul acestor priviri, in primul rand pentru ca foarte multe persoane au vazut ca el este tot timpul cu ochii nu spre mine (ma refer aici la corp) ci spre ochii mei. Pur si simplu, omul a presupus ca eu vreau ceva si mi-a bagat un motiv cu etica si pozitia lui, fara ca eu macar sa-l intreb despre motivul acestor priviri. Iar eu consider ca el a fost primul care a incalcat etica insa vreau sa-i si demonstrez. Aici va rog sa ma ajutati: unde pot gasi o regula, ceva, despre timpul cat sustii privirea celuilalt intr-o relatie de serviciu? Dar vreau ceva sigur, eventual scris. Am dat search pe google pentru etica, pentru codul bunelor maniere insa nu gasesc ce imi trebuie. Va rog ajutati-ma cu orice sfat. Sunt sigura ca trebuie sa existe ceva de genul acesta. Va multumesc si ma scuzati daca nu am fost foarte coerenta.
  •  
    • 728 mesaje
    17 Oct 2005, 09:44
    0 0
    Tu te hazardezi prea mult... Insusi acest fapt ii poate spune lui multe... Daca tu ai fi lasat intamplarea la locul ei, nu ti-ai fi aplecat privirile, ba le-ai fi sustinut pe ale lui cu un oarecare semn de dezaprobare sau uneori de mirare: ce vrei? Lucrurile ar fi stat altfel...
    In definitiv, nu inteleg prea bine ce te-a deranjat? Poate el te cauta cu privirile sa vada tu de fapt ce vrei...
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 09:57
    0 0
    Alle, dar chiar asta am facut. I-am sustinut privirea, cat am considerat eu de bun simt, in sens de intrebare. Eu i-am spus personal ca nu vreau nimic pentru ca au avut loc vreo doua discutii pe tema asta.
    Si nu m-a apucat nimic, vreau doar sa-i demonstrez ca nu eu sunt cea care nu tine cont de etica/morala ci el este cel care a incalcat regula. Penrtu mine a fost doar o incercare, cred ca fiecare trece in viata prin asa ceva. Insa el a mers cu gandul mult prea departe. Si ma deranjeaza prefacatoria, minciuna si faptul ca nu-si asuma responsabilitatea pentru ceea ce el a initiat si continuat. Eu de multe ori nici nu i-am intors privirea desi simteam ca se uita la mine. Cum, atunci, sa ma las eu acuzata ca incalc etica? Dar ce, eu sunt carpa?
  •  
    • 728 mesaje
    17 Oct 2005, 09:59
    0 0
    Cum el a mers mai departe?
  •  
    • 504 mesaje
    17 Oct 2005, 10:15
    0 0
    Pai ignora-l si gata,rezuma legatura numai daca e strict legata de servici si punct.
    Fara nici o sustinere de priviri,fara nici un fel de incercare de a te desculpa in fatza lui,s-au colegilor,ca nu ai pentru ce!Stii tu ca e o vorba cine se scuza mai tare se acuza!Si sa-i faci lui educatie de etica si morala cred ca a depasit demult aceasta varstra!Ignorantza cred ca e cea mai buna metoda!
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 10:16
    0 0
    Alle, a mers prea departe cu gandul. Adica, a vazut reactia mea de atunci, a vazut ca un timp eu am fost mai trista (motivele fiind altele, personale) si a crezut ca eu vreau ceva de la el. Chiar mi-a spus intr-o discutie: "nu vreau sa fii frustrata". Si apoi mi-a bagat ceva despre etica si pozitia lui. Socant pentru mine si partea cu frustrata si cea cu etica. Si tocmai ii spusesem ca vreau sa incheiem discutiile pe tema asta. Iar el imi spune ca nu vrea sa renunt (la ce, numai el stie) si sa-i spun de fapt care e problema (adica se astepta sa-i spun ca simt ceva pentru el, poate si ce). Si, ca sa intelegi mai bine situatia, eu stateam rezemata pe un scaun cand purtam discutia asta iar el s-a apropiat foarte mult de mine cand eu i-am spus ca vreau sa incheiem discutiile si el mi-a spus ca nnu vrea sa renunt de doua ori. Cu siguranta, el se astepta ca eu sa fac un pas pe care eu nu am sa-l fac niciodata.
    Nu stiu, tu intelegi ce spun eu aici? Ma simt jignita si ofensata si vreau sa-i demonstrez cu zambetul pe buze (caci trebuie sa pastram relatiile de serviciu, nu?) ca nu eu sunt cea care vrea ci el. Insa vrea ca eu sa fac pasul. Cel putin, asta mi-au transmis mie semnalele lui (amabilitate, ochii, gesturile etc.) si, in plus, intuitia, care nu ma inseala niciodata. Insa am nevoie sa gasesc undeva ceva despre etica la serviciu. Insa recunosc ca este foarte posibil ca voi sa vedeti din afara altfel lucrurile si Alle, iti multumesc mult pentru raspunsurile tale. Sincer, vreau sa-mi deschizi ochii. Deci, mai spune-mi ce ti se pare tie. Merci mult.
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 10:19
    0 0
    Said, nu pot sa merg mai departe fara sa fac asta. Este important acest ultim pas si pentru mine personal si pentru jobul meu. De ignorat, i-am ignorat privirile si a parut surprins si chiar m-a intrebat daca sunt suparata. Deci, trebuie.
  •  
    • 728 mesaje
    17 Oct 2005, 10:30
    0 0
    Maria, si eu am fost o data pusa intr-o situatie similara si inca destul de nas.ol... Vreau sa-ti spun ca a venit sotia lui, care-mi era cunostinta sa ma intrebe ce am urmarit eu printr-o vorba-n vant aruncata de mine lui... Eu initial am crezut ca ei se refera la altceva... Abia a doua zi am constientizat cu adevarat ce au gandit ei... atat de mare a fost socul ca nu mi-am dat seama de prima oara...
    Am vrut sa-i sun, sa le spun ca departe de mine asemenea ganduri... M-am simtit atat de jignita ca am vrut sa rup orice legatura cu ei... dar ei fac parte din cercul meu de cunostinte, asa ca a trebuit sa ma dau ochii cu ei...
    Dar mi-am dat seama ca daca-i sun sa le spun ca nu-i asa, or sa considere ca incerc sa ma disculp si cu atat mai mult am ceva de ascuns.... Apoi daca incercam sa vb cu ei fata in fata cu siguranta ma inroseama numai la gandul ca pot gandi asa ceva despre mine...
    Asa ca am lasat timpul sa treaca si am vb cu ei ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si acum relatiile sunt bune, si-au dat si ei seama ca nu am nimic cu el...
    Si el, vreau sa-ti zic, ca imediar dupa acea vorba a mea a venit la 2 minute si s-a asezat foarte aproape de mine caci chiar m-a surprins... Iar a doua zi sa-mi vina sotia sa-mi spuna ca el s-a plans de comportamentul meu... Si chiar si el s-a aratat revoltat...
    Dar pana la urma mi-am vazut de ale mele si am continuat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si lucrurile au intrat pe fagasul cel bun... Sfatul meu este sa faci la fel... Caci daca incerci sa-i arati ceva se pot intampla 2 lucruri: nu-ti mai iei gandul de la asta si doi: el s-ar putea sa vada in excesul tau de zel de a-i demonstra ceva, chiar o dorinta de a-ti ascunde ceea ce simti cu adevarat... Parerea mea este ca INDIFERENTA este cea mai buna cale!!!!!
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 10:48
    0 0
    Alle, multumesc mult pentru intelegere si sfaturi. Vreau sa completez ca eu nici nu am confirmat nici nu am negat ca as simti ceva. Sincer, m-am intalnit cu el pe strada. De fapt, el era cu masina, eu cu bebeul meu cu carutul. Se innoptase si am vazut numarul de la masina lui de serviciu si am facut cu mana, in semn de salut iar apoi am vazut ca a oprit masina si m-am intors din drum, evident. Numai ca un coleg de serviciu era deja in acelasi loc, din intamplare si a venit si el la mine. Insa primul a trecut el si cand am vorbit cu el, surpriza, mi-a tremurat vocea. Doamne, mai bine taceam, dar trebuia sa salut, sa intreb si eu ceva de bun simt. Si evident ca el a simtit. Deci, el stie ca este ceva. Si imi pare enorm de rau ca el crede ca eu vreau ceva. Amandoi suntem respectati la serviciu si nu vreau sa-si schimbe parerea despre mine. Despre ignoranta nnu poate fi vorba pentru ca ar ramane mai degraba o jena permanenta, cel putin asa as simti eu tot timpul Prefer sa vorbesc cu el, sa spun ce am de spus si asa, cel putin eu, voi merge linistita in continuare. Ce-i drept, pe mine vinovatia faptului ca am simtit asa ceva, m-a consumat destul de mult sufleteste. Acum, ca ma simt mai linistita, vreau sa limpezezc lucrurile pentru ca stiu ca apoi amandoi vom putea merge mai departe fara pareri gresite. Nu stiu, asa privesc eu lucrurile. Dar o sa iau in serios parerea ta, Alle. Merci mult.
  •  
    • 504 mesaje
    17 Oct 2005, 10:56
    0 0
    " vreau sa-i demonstrez cu zambetul pe buze (caci trebuie sa pastram relatiile de serviciu, nu?) ca nu eu sunt cea care vrea ci el. Insa vrea ca eu sa fac pasul. Cel putin, asta mi-au transmis mie semnalele lui (amabilitate, ochii, gesturile etc.) "
    ........................................
    Pai relatiile de la servici,se pot pastra si fara prea multe smile-uri,mai ales in cazul vostru,cand dimpotriva risti sa il incurajezi cu ele!Se gandeste omul ca si tie iti zice inima ,da...constiinta bat-o vina!
  •  
    • 1969 mesaje
    17 Oct 2005, 11:10
    0 0
    maria, cred ca e gresit drumul pe care vrei sa mergi..te cramponezi prea tare de un lucru oarecum marunt...nu stiu sa existe vreo lege care sa ne interzica sa privim un om cu insistenta, chiar si al birou..e adevarat, devine stanjenitor pt cel care e privit, dar de aici si pana la a fi interzis e ceva cale..in plus, risti sa obtii exact efectul contrar celui pe care vrei...adica tipul,vazand cat te agiti din cauza lui sa ajunga chiar sa creada ca vrei ceva de la el si nu ai curajul sa ceri
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 11:10
    0 0
    Said, daca l-as ignora (desi i-am spus ca trebuie sa avem o ultima discutie) sau daca i-as vorbi pe un ton aspru relatiile de serviciu ar avea de suferit ceea ce incerc pe cat posibil sa evit. Deci, vreau sa-ti spun ca intr-o sedinta cu seful meu (nu persoana despre care vorbeam) mi s-a cerut sa zambesc mai mult, eu fiind deja o persoana destul de degajata de fel. Deci, vezi tu, in contextul serviciului meu trebuie sa fiu diplomata si asta, in cazul de fata, inseamna ca trebuie sa-mi ascund furia si sa spun lucrurilor pe nume cu zambetul pe buze si cu toata rabdarea de care sunt capabila.
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 11:12
    0 0
    ok, vad ca toate trei ma sfatuiti sa-l ignor. Deci, 80% asa o sa fac. Multumesc mult pentru sfaturile voastre.
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 11:28
    0 0
    Kale, nu numai ca este stanjenitor dar imagineaza-ti ca vede si lumea din jur si se complica lucrurile pentru ca barfele, mai ales de genul asta, circula repede si nu vreau surpize neplacute. Si uite caspunandu-i ca este cazul sa inceteze cu privirile si motivul clar chiar s-a mai potolit, cel putin cand sunt alte persoane de fata. Va vine sa credeti ca mai intai nu a recunoscut acele priviri, ca apoi sa spuna ca poate au fost involuntare si apoi sa recunoasca ca au fost unele priviri voluntare? La 39 de ani un asa joc? Si a demonstrat ca au fost voluntare pentru ca din ziua aia de fata cu alte persoane nu mi-a mai cautat privirea. Si este un lucru foarte bun pentru mine si personal si pentru serviciu. Unele lucruri nu poti sa le lasi la voia intamplarii. Adevarul este ca asa am fost crescuta, mai ales tatal meu mi-a insuflat de foarte mica asta, sa spun ce am de spus sincer si sa nu mint. Si nici acum nu pot sa mint si cand simt ca trebuie sa spun ceva, pentru ca altfel lucrurile pot s-o ia razna sau altele, imi spun parerea, ori mai direct ori mai subtil.
    De exemplu, toata saptamana trecuta a trebuit sa-i spun unui coleg "nu vreau" fara zambet, sec si direct in fata. Si saptamana asta vad ca si-a schimbat atitudinea. Insa nu poti sa te porti cu toata lumea la fel. Oricum, si voi aveti dreptate sa-l ignor insa nu prea merge aplicat la situatia de fata. O sa vad, dar daca o sa am o dicutie cu el o sa va spun. Va multumesc inca o data.
  •  
    • 1969 mesaje
    17 Oct 2005, 11:49
    0 0
    ok, dar tu deja ai avut ceva discutii cu el..si daca el se incapataneaza sa vada admiratoare acolo unde nu-s, nu prea ai ce face decat sa-l lasi in pace..cu cat faci mai mare caz de chestia asta, cu atat mai bagat in seama se va simti
  •  
    • 5148 mesaje
    17 Oct 2005, 12:09
    0 0
    fata draga...din ceea ce ai scris mie una mi-a devenit clar urmatorul lucru: omul acesta nu-ti este indiferent
    altfel, la discutia despre etica, ti-ai spune in gand si l-ai ignora!
    spui tot timpul ca trebuie sa pastrezi relatii cordiale la serviciu dar nu te supara-ce are sula cu prefectura? (ah da!...e a prefectului )/ce te impiedica sa ai aceste relatii?
    faptul ca s-a uitat mai mult in ochii tai?-sa fim seriosi!
    te temi de barfele care ar putea iesi (si care ar fi problema? invata sa nu-ti mai pese de barfe...oricum n-ai cum sa scapi de ele!). barfele sunt deranjante cand in spate nu au o motivatie reala insa de multe ori nu barfa deranjaza ci lipsa motivatiei
    ceea ce iti propui sa demonstrezi (lipsa lui de etica) dar la modul "nu eu ci tu" este o copilarie si in plus el nu v-a recunoaste niciodata asta!
    mai bine priveste in interiorul tau, vezi de unde pleaca aceasta dorinta de a-i demonstra ceva si fi sincera cu tine...
    si ca sa te binedispun, eu am un director care de cate ori ma prinde pe holuri, ma pupa! si o facea in asa fel incat este imposibil sa nu ma bufneasca rasul Dupa ce i-am spus ca eu tratez serviciu cu seriozitate si nu sunt de acord cu astfel manifestari, crezi ca am scapat?
    aiurea...dar pur si simplu nu ma pot supara pe el (e un om plin de viata care stie sa se si autoironizeze, pus tot timpul pe shotii si amuzament)
    stii ce fac acum? glumesc si eu si in prezent ne amuzam impreuna! (binenteles, in afara temelor de serviciu si in limita pe care ne-o permite functiile) si...la vita e bella!
  •  
    • 10 mesaje
    17 Oct 2005, 12:21
    0 0
    dra. Lupescu, eu nu am spus ca mi-e indiferent, dar am spus ca nu vreau nimic de la el, insa nici nu vreau sa fiu luata peste picior. Este adevarat ca ar trebui sa nu-mi pese parerea lui despre mine, dar imi pasa pentru ca il respect si il admir foarte mult pentru felul in care munceste - sincer, pur respect si admiratie. Si imi pasa si pentru ca eu nu suport sa las lucrurile vraiste, sper ca intelegi.
    Faptul ca nu imi este indiferent o las in plata..timpului, care le rezolva pe toate dar restul, nu stiu. Pur si simplu, nu mi s-a mai intamplat asa ceva si sunt obisnuita sa fie invers situatia, adica sa-i placa cuiva de mine si eu sa tot spun nu pana se satura respectivul, sa spuna ca sunt rea, nesociabila sau ce vrea el si gata. De-asta am intors situatia asta pe toate partile - pentru ca nu o cunosc si nu ma recunosc pe mine in sentimentele pe care, recunosc, inca le mai am.
  •  
    • 5148 mesaje
    17 Oct 2005, 12:33
    0 0
    atunci, bucura-te de ceea ce simti si nu te mai gandi sa-l pui la punct!
    chiar nu are rost...indiferent cat de orgolioasa esti!
    mai bine incearca sa inveti cat mai multe de la el si inca o data iti spun, bucura-te de cea ce simti pt ca aceste momente sunt atat de rare in viata
    de faptul ca nu vrei nimic (de natura sexuala) de la el...o sa-si dea singur seama, fii linistita!
  •  
    • 504 mesaje
    17 Oct 2005, 12:47
    0 0
    "omul a presupus ca eu vreau ceva si mi-a bagat un motiv cu etica si pozitia lui, fara ca eu macar sa-l intreb despre motivul acestor priviri"

    "eu nu am spus ca mi-e indiferent, dar am spus ca nu vreau nimic de la el, insa nici nu vreau sa fiu luata peste picior. "

    "Pur si simplu, nu mi s-a mai intamplat asa ceva si sunt obisnuita sa fie invers situatia"

    " De-asta am intors situatia asta pe toate partile - pentru ca nu o cunosc si nu ma recunosc pe mine in sentimentele pe care, recunosc, inca le mai am. "

    .......................................
    Pai situatia e mai mult decat clara,cred ca si tu ai realizat, si omul a reactionat si el la niste "semnale"nu crezi?chiar daca au fost fara intentie!Se mai intampla,lasa pe seama timpului,si emite si tu "semnale"in functie de ce iti spune sufletul,constiinta,datoria!E cam greu,incalcite mai sant caile inimii!
  •  
    • 12819 mesaje
    17 Oct 2005, 14:52
    0 0
    <<(directorul)...pus tot timpul pe sotii... >>

    este vorba de shotii sau sotzii, ca nu se-ntelege bine