probleme... ca in telenovele
-
0 0Uneori cand esti mai linistit si mai multumit, sau cel putin asa ai impresia, ti se intampla cate ceva care te rascoleste total si te intoarce cu susul in jos, iar toate lucrurile care ti se pareau "forever" nu mai fac doi bani pentru tine, desi ai vrea.
Asa mi s-a intamplat si mie. Am un prieten si suntem de 3 ani si 4 luni impreuna acum. Toate mergeau bine pana cand sa mi se intample ceva tare ciudat. Pe scurt, mi-am dat seama ca m-am indragostit PUTIN de seful meu, care e cu vreo 4 ani mai mare. La inceput am crezut ca nu are rost sa ma gandesc la asta si era totul ok. Dar au existat apoi niste imprejurari in care el a lasat sa se inteleaga ca si el e mort dupa mine. Lucrurile au degenerat destul de mult. Ne scriam mailuri, vorbeam la telefon, iar toate astea pe ascuns de toti. Era atat de romantic si atat de tare m-a prins incat mi-am dat seama ca in relatia mea "oficiala" lucrurile erau mult prea departe de astea. Mult mai fade. Ne sarutam pe ascuns cand toata lumea pleca si uneori existau gesturi foarte fine si ascunse chiar de fata cu ceilalti. A urmat apoi o perioada cand eu am fost in concediu si comunicarea a fost foarte slaba. Cand m-am intors nu am mai putut discuta nimic cu el ca si pana atunci. Parca totul se terminase. Problema este ca si el are pe cineva care pare ca il tine cam sub papuc. In momentul de fata ne vedem in fiecare zi, il observ cand ma priveste pe ascuns stiti si voi in ce fel, dar parca nu poate sa imi spuna nimic. Nu stiu ce sa fac. vreau un sfat de la voi. Ar mai fi multe de spus, dar nu vreau sa ma intind prea mult pentru ca devin plictisitoare. -
Ai foarte mare grija, oricat de emotionant si deosebit pare totul, nu merita sa te implici mai ales intr-o relatia cu seful...care e pericolul??? din acest moment el nu va mai putea sa te aprecieze obiectiv si poti sa-ti risti inclusiv job-ul pe care-l il ai. Ca sa nu mai spun de cum te vor privi colegii, pentru ca crede-ma, lucrurile astea , desi tu spui ca sunt pe ascuns , se observa.
Gandeste-te ca ai un prieten pe care-l iubesti...daca neaparat vrei o aventura, in nici un caz cu deful tau sau cu cineva de la munca, nu amesteca lucrurile, e un sfat spus dupa experienta pe care o am, nu dupa fitze.
Curaj! -
fetelor, chiar va multumesc pentru sfaturile voastre. Stiu ca asta e adevarul si ca trebuie sa trec peste tot ce a fost. Dar ideea este ca il vad in fiecare zi si ca mai mult de atat, lucram in fiecare zi aproape 7-8 ore impreuna, adica stand unul langa altul si vorbind, razand, privindu-ne intr-un fel sau altul. Nu pot spune cu cinvingere ca si pentru el s-a terminat. Asta e. Chiar daca as vrea, nu asta simt. Si stiti ce inseamna intuitia. Poate ca de multe ori ne inseala, dar chiar nu v-ati spus niciodata: "dar daca am dreptate? daca e asa cum simt? ". Stiu ca sfaturi sunt multe si ca important este ce fac eu pana la urma, dar ma simt ca si cum sunt legata de maini si de picioare, ca si cum ar fi peste puterile mele sa uit. Si chiar este.
-
... si mai am ceva completari. Am ajuns atat de disperata mai ales din cauza ca nu pot discuta cu nimeni despre asta. Trebuie mereu sa ma inchid in mine si sa ma fac ca ploua. Deocamdata singura solutie ar fi sa renunt la jobul pe care il am, dar mi se pare inacceptabila avand in vedere ca oricum ar fi in rest, in privinta carierei mele, el ma ajuta foarte mult si chiar mi-a spus-o de la inceput. Are grija ca intotdeauna sa fie cat mai bine pentru mine. Si stiti cat de mult te dor lucrurile astea atunci cand ai vrea mai mult si pe alte planuri.
-
Gresesti aici, daca ar vrea intr-adevar sa-ti fie un sef adevarat, interesat de cariera ta, nu te-ar mai "agasa" cu priviri, zambete, gesturi etc.
El profita putin si de situatie, oricum nu are nimic de pierdut.
Te inteleg ca in sufletul eu esti putin pierduta, esti si fascinata ca el, ca si sef, iti da o atentie speciala si te faci sa te simti putin mai altfel. Eu cred ca se gandeste ca e interesant la la servici sa mai aiba si o supapa de relaxare si asta a gasit la tine...considera-l si tu tot asa si pastreaza-ti obiectivismul in materie de profesie si cariera.
De ce sa renunti pentru asta? mai bine renunta sa stai asa intr-o stare incerta..eventual spune-i odata ca vrei sa terminati schimbul de " priviri" etc. si sa va ocupati exclusiv de munca.
Tu chiar te inseli cu gandul ca te-ar iubi? nu confunda asta cu un flirt, un amuzament. -
Vivi?
daca e dragoste, el singur ti-a dat raspunsul ca nu e: cum adica are si el pe cineva care il tine sub papuc???? daca era dragoste ceea ce A AVUT pentru tine, atunci era barbat peste tot, si la munca si in viata. eu zic ca a ajuns shef si e innebunit sa dispuna de toate avantajele ROMANESTI ale situatiei (caci in alta tzara asta era hartuire si mai platea si daune dupa aia
. un barbat adevarat si mai ales unul indragostit gasea el un mod sa iti spuna in fata, direct ce gindeste si ce vrea. nu cu flirturi de doi lei ca nu mai sunteti la gradnita!te forteaza sa faci tu primul pas, adica sa-i cazi in plasa si dupa aia sa se spele pe maini cica "tu ai vrut-o, tu ai fost prima care..."
strategia asta e asa veche ca ma mir fata desteapta ca tine sa-i cazi in cursa. farmecul relatiei voastre pentru tine sta in clandestinitate, nimic altceva. iar asta iti da un semnal dublu: despre tine si despre relatia ta reala cu acela de-acasa. ia-ti timp si gindeste-te serios, caci risti sa pierzi si jobul si ce ai acasa.
hai ca m-am aprins!
-
draga vivi,nu te mai" imbata cu apa de ploaie".oricit de greu ti-ar fi sa renunti la el,sfatul meu este,sa o faci acum pina inca nu este prea tirziu.
e drept ca acum o sa suferi putin pina o sa poti sa te detasezi de situatie,dar trebuie sa invingi acesta suferinta!!! tu esti mai puternica decit aceasta suferinta.poate peste un timp ,cind o sa treci de aceasta faza,o sa stai si o sa te gindesti ce naiva ai putut sa fi cind ai crezut balivernele lui.sper sa te opresti la timp,chiar daca acum ai sentimentul ca "tai in carne vie".
iti doresc din tot sufletul sa ai putere,si sa treci cu bine peste acest "hop" ivit in viata ta!!!!!! -
Exista totusi o diferenta...cat eu am fost in concediu ma suna zilnic si imi spunea mereu cat de dor ii este de mine...iar eu pastram o mica distanta...am vrut sa-l indepartez. Cand m-am intors in aceea seara m-a implorat sa ma intalnesc cu el. Am refuzat...desi poate ca si eu il doream si vroiam sa-l vad cu orice pret...dar ratiunea imi dicta altceva. In cazul meu ratiunea a invins si acum l-am pierdut definitiv...Cel putin eu asta cred!