Gelozia bat-o vina.....

  •  
    • 46 mesaje
    11 Oct 2005, 21:39
    0 0
    Imi iubesc prietenul la nebunie iar el ma iubeste pe mine, insa cu cat a trecut timpul cu atat am devenit din ce in ce mai geloasa si mai posesiva.In ultima vreme nu am reusit sa fac altceva decat sa-l indepartez din ce in ce mai tare datorita comportamentului meu.Paradoxal,dar stiu ca cu cat sunt mai geloasa si mai posesiva cu atat il alung mai tare...insa pur si simplu nu ma pot controla.Am devenit extraordinar de geloasa pe oricine e in jurul lui.
    Ce sa fac?Cum sa fac sa redevin cum eram? Ajuta-ti-ma va rog!
  •  
    • 870 mesaje
    11 Oct 2005, 21:59
    0 0
    Shrew, draga de tine, revenirea la cea care erai se face constientizand ca gelozia ta nu este generata de prietenul tau, ci de faptul ca te subapreciezi ingrozitor, indiferent din ce motiv. Deocamdata ai iubirea lui si daca nu poti amplifica ceea ce simte el pentru tine, incearca sa nu diminuezi cumva.
    Meriti tot ce ai si chiar mai mult. In fiecare zi vei fi mai fericita, mai iubita, mai frumoasa si vei iubi mai mult numai daca iti propui sa fie asa. Lupta cu gelozia din toate puterile, nu te lasa pacalita de subconstient. Iar noi suntem aici ca sa te ajutam fiecare cu ce putem, dar tu iti esti cea mai buna si cea mai fidela prietena pe care o poti avea.
  •  
    • 3636 mesaje
    11 Oct 2005, 22:10
    0 0
    in general gelozia apare ori din sentimentul de nesigurantza, ori din..realitate. dar daca tu zici ca nu ai motive reale, atunci cauta-ti frustrarile, complexele si darama-le unul cate unul. altfel ai sa reusesti sa te autodistrugi.
    succes!
  •  
    Ulk
    • 396 mesaje
    11 Oct 2005, 22:56
    0 0
    io sunt gelos pe chilotzeii lu dore
    da ce sa fac ma abtin ca nu pot
    sa fiu mai bumbacos de atata
  •  
    • 870 mesaje
    11 Oct 2005, 23:03
    0 0
    Aoleu, raie ce esti, iar te mananca degetele?! Fa bine si scuteste-ne, daca nu ai ceva inteligent de spus!
  •  
    • 46 mesaje
    12 Oct 2005, 10:38
    0 0
    Sunt constienta ca de la mine vine toata gelozia asta. Prietenul meu nu-mi da nici un motiv sau daca la un moment dat am impresia ca am avut vreun motiv,daca stau bine sa ma gandesc (dar asta fiind dupa ce ma iau de el) imi dau seama ca in momentul respectiv am reactionat ft ciudat si ca nu aveam dreptate. Candva nu eram geloasa decat ft ft puitn...poate doar dramul ala care e totusi necesar intr-o relatie insa de ceva vreme am devenit extraordinar de geloasa si posesiva si mi-am pierdut increderea in mine. Imi dau seama ca de la chestie asta cu increderea si frustrarile mele vine gelozia...insa nu mai stiu sa am incredere in mine.Nu mai stiu sa am o parere justa despre mine si da,am tendinta sa ma subapreciez. Nu prea stiu ce as putea face sa-mi recapat increderea in mine.
  •  
    • 504 mesaje
    12 Oct 2005, 13:38
    0 0
    Pai o fi buna si gelozia asta dar in cantitati mici,atat cat sa vada omul ca nu iti este indiferent,ce depaseste rezulta asa cum ai spus si tu gelozie=posesivitate=autodistrugere.Devine obsesie ,sa stai sa il suspectezi mereu,sa-i cautzi la mesaje,il sufoci si se va indeparta.Fiecare persoana are dreptul la putina intimitate,daca nu ti-a dat motive serioase sa il suspectezi,ar fi bine sa observe ca ai incredere in el.Chiar daca poate nu iti vine,ia gandeste-te daca ar fi invers,ar fi placut sa fii suspectata pana si acolo unde si regele se duce singur??Puterea controlului sta numai in vointa ta,daca vrea sa stea la o bere cu baietii,la un meci,un pescuit,lasa-l,invita si tu o prietena la o cafea.S-au nu stiu ceva care sa iti umple timpul, sa te capteze ,si sa numai stai tot timpul sa te macini in astfel de ganduri ca nu e bine nici pentru tine ,nici pentru el.
  •  
    • 46 mesaje
    12 Oct 2005, 13:59
    0 0
    Acum suntem un pic certati...din acelasi motiv. Am vb la telefon si mi-a spus ca o sa ma caute el...de multe ori cand ne certam are tendinta sa stea singur si sa nu vorbim ceva timp deloc (2-3 zile).Ma enerveaza chestia asta tare mult si ma scoate din minti asteptarea. Mereu imi vine sa pun mana pe telefon sa-l sun,sa-i dau un mesaj...De multe ori imi spune ca nu am rabdare si ca vreau sa iasa cum vreau eu si cand vreau eu. Ma scoate din minti asteptarea asta si stau ca pe ghimpi...ma gandesc oare cat mai dureaza pana da un semn de viata,ceva?
  •  
    • 504 mesaje
    12 Oct 2005, 14:11
    0 0
    Eu zic sa ai dai clipa aceea libera pe care si-o doreste.Caci daca il presezi,gandeste si partea cealalta a lucrurilor!Ca nu te mai cauta deloc,s-au isi gaseste cu adevarat refugiul la altcineva mai intelegatoare,macar sa nu il omori degeaba.Stii tu ca si posesivitatea asta ,e ca o moneda cu doua fetze.Eu acum nu vreau sa iti hranesc gandurile negative,ci sa te fac sa constientizezi ,ca toate au o limita,si uneori cand se depaseste ,chiar si dintr-o mare dragoste se transforma in cosmaru vietii tale de care ai tendinta sa fuuuugi mancand pamantu!Apuca-te si tu de tricotat,crosetat,fa o prajitura,priveste un film,muta mobila in casaorice dar numai sa ai o preocupare ca sa te capteze.Ascunde tilifonu ala sa nu-l mai vezi,sa te tenteze
  •  
    • 2903 mesaje
    12 Oct 2005, 14:18
    0 0
    in fine...

    draga mea spune-ne ca omu' tau s-a intors si trecem la sfaturi partea a II - a...
  •  
    • 46 mesaje
    12 Oct 2005, 14:20
    0 0
    Stiu si de fata cealalta a monedei...chiar ma gandesc ca poate am mers prea departe cu toate rahaturile astea si se poate sa-si caute refugiu la alta.M-am gandit si la asta.Sincer mi-e teama si de asta.Nu vreau sa-l pierd insa chiar nu mai stiu cum sa procedez.In ultima vreme sunt plina de frustrari si de tot felul de ganduri care mai de care, de contradictii.Nu vreau sa-l pierd si totusi il indepartez,nu vreau sa-l alung si totusi fac asta prin gelozia mea.Imi dau seama ca poate ar putea gasi toata linistea de care are nevoie la altcineva. Sunt in pom rau. Adica nu mai stiu nici eu cum sa fac cu toate starile astea ale mele.As vrea acum sa vb cu el si sa-i spun ce simt...dar pe de alta parte stiu ca l-as enerva iar pt k nu am avut rabdare...asa ca probabil o sa ma apuc de crosetat sperand ca o sa sune la un moment dat
  •  
    • 46 mesaje
    12 Oct 2005, 14:23
    0 0
    O sa va spun ca s-a intors ..dar abia aseara am avut discutia respectiva...si cred ca o sa mai dureze pana sa dea vreun semn...dar rabdarea nu a fost niciodata punctul meu forte. Ma rog...pana atunci cred k o sa fac ce a zis said si o sa ma apuc de crosetat
  •  
    • 445 mesaje
    12 Oct 2005, 14:29
    0 0
    buna! nu am vrut sa ma bag dar...
    ai mare grija cum te comporti.
    esti varianta feminina a fostului meu prieten. si stii ce s-a intamplat? dupa 9 ani l-am parasit pt. ca nu mai puteam sa suport.
    multa bafta!!!
  •  
    • 504 mesaje
    12 Oct 2005, 14:38
    0 0
    nu nu sant barbat,cand m-am inregistrat eu acu un an incercasem vreo doua id-uri si erau deja asa ca am pus ce mi-a venit si-a mers si cu asta am ramas.Cat despre tricotat,crosetat,ei asta a fost mai mult sub forma de gluma,in sensul ca sa isi omoare timpul pana ai trec gandurile astea!Am trecut si eu prin o perioada din aceasta ,care eram numai cu oki pe mobilu lui,si fara motive,dar ma bucur ca mi-am revenit innainte de a face obsesie!Ca in primul rand m-am pus eu in loc .
  •  
    • 5148 mesaje
    12 Oct 2005, 14:38
    0 0
    doamne albinuta...ai fost un monument de rabdare! cum de ai rezistat atat?
  •  
    • 46 mesaje
    12 Oct 2005, 14:48
    0 0
    Noi suntem impreuna de aproape 2 ani...insa eu nu am fost asa de la inceput. Am devenit asa pe parcurs..si sincer nu mai stiu de unde a pornit totul,stiu doar ca nu-mi place unde s-a ajuns...si chiar vreau sa indrept ceva insa atunci cand incerc mai mult reusesc sa agit spiritele pt ca pur si simplu nu ma mai regasesc eu...Stiu ca la mine ar fi rezolvarea problemelor...insa asta nu prea reusesc...sa-mi revin.Nu prea stiu cum sa fac.Stiu ca a trecut peste multe rahaturi pe care i le-am facut si a facut asta pt ca ma iubeste...insa atunci cand ma apuca...pur si simplu nu-mi vin dekt idei cretine in kp p kre le realizez abia dupa ce le-am spus. Nu o sa dau acum toata vina pe mine...k fiecare a gresit pana la urma cu ceva..dar partea asta cu gelozia a ajuns sa ma scoata si pe mine din minti si asta e ceea ce vreau sa schimb.Vreau eu sa-mi revin.Acum nu prea stiu cum...asa ca va astept pe voi cu ceva sfaturi.
  •  
    • 46 mesaje
    12 Oct 2005, 14:48
    0 0
    Insa chestia cu asteptatul tot ma scoate din minti
  •  
    • 2903 mesaje
    12 Oct 2005, 15:04
    0 0
    bai cand iti vine sa scoti "porumbelul" inspira adanc si pleaca din camera...du-te si croseteaza pana te calmezi...

    o sa te feliciti dupa aia ca ai rezistat tentatiei..uneori si de prea mult bine o luam razna ca deh...natura umana.
  •  
    • 46 mesaje
    12 Oct 2005, 15:14
    0 0
    Asa e serenity..ai dreptate...cateodata facem chestii aiurea chiar cand ne e cel mai bine...
    La capitolul "Ce ar trebui sa fac"-adik teorie stau si eu destul de bine...insa practik ma omora
  •  
    • 662 mesaje
    12 Oct 2005, 15:22
    0 0
    Cateva intrebari.... cand te apuca gelozia si tzi se pare tzie ca a facut nu stiu ce aiurea il faci cum itzi vine la gura ? Istericale, acuze, jigniri ? daca nu raspunde repede la telefon itzi trec imediat prin cap canduri ca e cu alta ? Esti geloasa pe orice tipa se apropie de el si arata mai binisor ( fie si o cunostintza pe strada de exemplu)si-l intrebi imediat daca a avut vreodata ceva cu aia de unde/cat timp o stie etc etc etc ? Adica interogatorii din astea maraton ....

    Eu am avut un prieten (am mai spus de el pe vre-o 2 topicuri) care ajunsse absolut paranoic cu gelozia lui si ma chinuia ingrozitor cu scenarii si acuze + ca era de o violentza verbala iesita din comun ... intr-un final am incetat sa-l mai iubesc (desi il iubisem mult ) si l-am lasat ...


    Eu cred ca asta e o forma de boala ... sincer